RSS

Arhive pe categorii: Ciocolata, mon amour

înSUSHIre

drajilor,

e ceva susheala, cunoscatorii stiu,  da’ mai mult si mai mult e multa mînjeala cînd e sa faci sushi. anfen, sushi de-asta cu ciocolata, vreau sa spui.

ce ziceti, vreti sa faceti si voi asa:

? ????

bon.

pai hai sa va spui ce si cum:

asa. acestea fiind zise, acu io vreau sa va spui  ce nu tre sa faceti: sa nu respectati cantitatea de orez din reteta, ca ramîne orez pe de laturi. sau sa respectati cantitatea de orez, daca tot sinteti respectuosi, da’ atuncea’nsemneaza ca tre s-o dublati p-aia de ciucalata.  asa si cu fructele: cît scrie’n reteta, e prea mult.

anfen, ca sa n-o mai lungesc,  alegerea va apartine: orez ca’n reteta , ceea ce e egal cu orez  in plus (din care po sa faci sashimi cu fructele ramase s’alea ‘n plus – doar zisei, nu?), sau orez ezact cît tre. cît tre? jumate din cantitatea din reteta.

altfel, insa,  e cu laptele de cocos: cît scrie’n reteta, e prea putin. ca sa nu mai zic, da ‘ hai sa zic, ca ce dac’am zis ca n-o mai lungesc, de timpu’ de fierbere’al orezului: 10 minute! s’avem pardon, da’ la sushi folosim orez de sushi, nu d-ala prefiert, tre sa fierbem la el cit zice legea lui, nu reteta asta plina de erori.

care reteta:

1  kiwi

1/2 mango mic

3 linguri tequilla/vodca/rom/whisky

250 g orez pt sushi

400ml lapte de cocos (sau mai mult, aprox. 600ml, depinde de lapte- cel tailandez contine mai multa pulpa de nuca decit cel chinezesc sau african)

100g zahar

1 lingura otet alb

125g ciocolata cit mai neagra

3 fîsii de hirtie  pergament 24/10cm pt ciocolata

3 fîsii de hirtie tot de-aia 24/8 cm pt orez

taiem fructele ‘n fisiute-feliute de fro shinshi mm si le botezam cu apa aia tare , in cazu mieu cu rom

fierbem orezul ca la risotto, il lasam sa se raceasca acoperit, il insiram, ca la sushi de-ala adevarat, pe fîsiile alea de 24/8 de hirtie perkament si plasam in miljocu’ lui felioare de fructe marinate. n-aruncam marinata pe git, ca ne tre mai incolosa, rulam orezu bine, bine, ca la sushi adevarat, deh.

topim ciocolata la bain-marie, o’nsiram pe fisiile de pergament de 24/10 cm, dup-aia  punem sulurile de orez, bine strinse asa, ca la sushi, sushi adevarat, na, peste ciocolata.

rulam ca la sushi adevarat asa, si dam la rece pt doo ore

taiem cu cutît, cutît, cutît, de vreo trei ori ascutît, stropim cu restu de marinata (‘n cazu ca totusi mai e si-a mai ramas) si -apoi mîncam. cu bete, se’ntelege. si ne gindim la vremile cind eram si noi ca batzu. sau nu ne gindim,   asta e tot la alegerea dvs. obligatoriu’i sa lasam , inainte de taiere , rulourile sa se aclimatizeze umpic, alfel se ciobeste ciocolata, asa ca la moa.

gata, pa!

Anunțuri
 
6 comentarii

Scris de pe Mai 22, 2011 în 1, Ciocolata, mon amour

 

ciocolata cu sare

rateta de macron o stie toata lumea, asa ca di ce sa-mi mai bat io tastatura de pomana.

 ‘i-o rateta considerata – ‘n cercu vicios al bucatarii- dificila, da’ mie-mi iasa de fiecare data , ceea ce nu poci sa spui despre mamaliga.

ca la mamaliga pui sarea’nlauntru, iar la macroane pa d’asupra , n-are cum sa fie motivu ca dac’o vreau pripita iasa virtoasa, dac’o vreau virtoasa nu iasa din tuci .

 e, n-am tuci si nici ceaun, da mi-i jena sa recunosc c-o fuck    fac tujur in oala de ciorba.

 apai da, cind nu e ciorba ‘n ea, deci nici asta nu-i motivu nereusitii mele.

 ca la doi cobai permanenti si la altii ocazionali nu le place maliga, asta ar putea sa fie motivu, ceea ce la macroane -alea cu ciocolata, sa ne’ntelegem- de-aia nu mai poci io de ce le place lor au ba, mie-mi plac, si-or sa-mi placa si mai mult dupe ce le-oi umple cu ganache!

 si de-aia-mi reusesc, asa cum imi reuseste tot ce-mi reuseste cind nu dau kix, pen’ ca’s cu  stimulent! e da, chiar s’un talent infinit ca moa are nevoie de stimulent, ca’s si io ca unii,  doar un om. as zice, chiar,  o mina de om – desi’s vro  doua-3  s’un butoi de grasime- , ca sa nu sa creaza ca ma dau mare cu sare . 

cerc vicios  pen’ ca daca faci inghetata  ramîi  cu albusurile pe cap, 

 inghetata faci  pen’ ca se oo gainile prea mult pe ele  si parca’ti sta pe cap atitea oua.

 dai oua lu Violeta si Laith si Alinush si cui vrea si nu vrea, da’ cit sa dai? mai faci si’nghetata  . de ciocolata, sa ne’ntelegem.

 si daca faci inghetata -precum ne-am inteles-, ramii cu albusurile pe cap. pui albusuri la congelator, faci snitele si masti cosmetice cu albusuri, da’ dup’aia ce mai faci cu atitea albusuri? ha? aha, macroane! cu ciocolata, zisei au ba?

da’i adevarat si ca-i considerata dificila ca rateta, cel putin in „Larousse al ciocolatei”, unde-i cotata cu trei stele; io zic asa ca mon avi  ca le troazetoal îs doar  greseala de tipar, asa cum greseala fu  si la reteta cu eclere, noroc ca mi-s desteapta de’ndata ce ma trezesc, si chiar de’ncepui – eh oui- sa cocolesc la sase dimineata, tot vazui ca uitara oamenii aia de facura cartea  , oameni priceputi  de altfel- caci mari si tari in Cordon Bleu à Paris-, sa  scrie ca tre ciocolata atuncea cind vrei sa faci eclere CU ciocolata.

si-am mai vazut o anomalie acolosa,  da-i de cadou calurtea, asa ca n-o cat prea cu zel la dinti. si n-o sa le scriu parerea mea nesarata despredecit daca stiu ca-mi vor multumi pt atentionare cu atitea kile de cioclata cite am io pe mine. sau c-o vizita ceva intr-o bucatarie de-a lor

bon, ziceam macroane

iata iar macroane

  acilea fara sare, ca-s ursite sa formeze baza fundamentala  a postamentului de macroane  din poza urmatoare si ultima

loc de poza , da’ nu-i ganache-u’ gata da’ acu e

io da

 
 

muffins.ciiz mufins

ma esplic mai tîrziu, c-a sunat cineva la usa

 
 

alo, alo la telefon, ati vazut un ecler maron?

daca da, bine.

daca nu, nici nu va uitati la poze ca-s insuportabile pentru cei neahtiati dupe ciocolata, precum si pentru cei care stiu ce-i bun :

amatorilor de aviz:

– pt aluat urmam reteta arhicunoscuta, numa ca inlocuim o parte din faina cu cacao (par egzamplu: la 150g faina inlocuim 20 g cu cacao. cre ca-i clar, nu? sau tre sa zic 130g faina si 20 de cacao? nu? bine, nu zic)

– pt crema de ciocolata urmam arhicunoscuta reteta de crema de vanilie, numa ca n-o facem de vanilie, ci de ciocolata. folosim de preferans ciocolata si nu cacao, amidon de porumb si nu faina. si lapte adevarat, nu din ala degresat, da-le’ncolo de calorii ca doara nu mîncam in fiescare zi asa ceva, doar azi! miine: brownies cu brinza proaspata. sau sarlota de ciocolata cu houm meid piscoturi. sau videm noi. adica voi 

– pt glazura urmam arhicunoscuta formula de parti egale de ciocolata si zahar pudra, plus apa o cincime din cantit de zahar ( sau ciocolata, da’ vorbum mai bine despre zahar penca dinsu-i acela care se va amesteca cu apa inainte de a se adauga ciocolatei topite)

si gata

 

reluare

spectacolu de tagliatelle cu ciocolata  se reia, din motive tehnice, intr-o interpretare  clasica.

actorii-s aceiasi, scenaristu si regizoru asisderea.  

responsabil cu recuzita : io.

care recuzita:

200g faina cernuta

umpic de sare

2 oua

– 40g zahar pudra

– 40g cacao cernuta

2 sau trei linguri apa

– 4 portocale

– 2 linguri zahar fin

-2 linguri grenadina

– o lingura marmelada de portocale

– 2 linguri cointreau

– 1,5l apa

– 200g zahar tos

– pudra de vanilie (esenta, eventual)

gongggggggggg!

ACTU UNU

Scena 1:

se pune faina intr-un vas si se face o gaur a asa in miljocu ei

Scena 2:

in alt vas se bat ouale, apoi se cerne deasupra lor zaharul pudra si cacaua. se amesteca, apoi se adauga apa.

Scena 3:

se toarna ouale cacaotate in gaura aia asa din miljocu gramezii de faina. se amesteca putin cite putin , de la mijloc inspre margine, ca la pastele pe care le facem dabitiud. se framinta aluatul pina se desprinde de pe deste, dup’aia se formeaza o minge pe care’o’nfasuram in folie de plastic si-o depunem la rece pentr’o ora si jumate

PAUZA

ACTU 2

Scena 1:

se stoarce sucu din 2 portocale

Scena 2:

se pune sucu pe foc si se da in fiert

Scena 3:

se ia de la sursa de caldura si se amesteca cu marmelada, grenadina si  Cointreau-ul. diva de mine a improvizat acilea, si-a pus 4 linguri in loc de doua. recomand cu caldura, iar sucu de portocale’l dam la racoare

Scena 4:

curatam alelalte doua portocale à vif, adicatelea cu’n cutit bine ascutit taiem coaja inclusiv pielita, urmînd rotunjimea portocalei . tot cu cutitu ala, sau cu altu, da’n orice caz cu unu bine ascutit, feliem portocala introducind cutitu intre membrana care tine felia,  si miezu de portocala. repetam si’n partea cealalta a feliei, si dup’aia la urmatoarele felii, pina termenam treaba. punem feliile in sucu de portocale si -l dam la rece, in frigider, pina-s tagliatellele gata

iar PAUZA   

 

ACTU 3

Scena 1:

facem cu mînusitele noastre, sau cu masinuta de paste, taiteii. toata lumea stie cum se face asta, asa ca io nu mai zic nimic. decit ca lasam tagliatellele la uscat , vro 30 minute , p’un stergar, sau pa sirma de rufe, pa coada de matura,  ce stiu io ce improvizatii va vin dvs

Scena 2  

se pune litru ala si juma de apa la fiert , impreuna cu sutele alea 2 de zahar tos, se da in fiert,  se adauga vanilia, se pun pastele la fiert

Scena 3 si ultima

se fierb pastele cam zece minute , sau pina vi se par ca-s fierte, se scurg si se adauga  in vasu cu sucu de portocale, se amesteca asa cu grije, se orneaza  si posiblî cu menta si se mînca au ba, ca de-aci’ncolo io chiar ca n’ am nimica de zis

 

lalele, lalele, frumoasele mele tagliattele

lume, lume, soro lume, intrarea-i gratis, veniti la spectacolu  cu ciocolata!

in rolu principal: io

 scenariu si regia: musiu Larousse si Cordon Bleu (nu ala la care-i zice si cordon/gordon blue pîn restorantele romanesti, ci scoala aia la care o sa ma duc io. cind oi cistiga la lotto) 

sssst, tacereeee,  ca’ncepe!

incepe cu sfîrsitu:

si-ar continua  cu ‘nceputu da’ nu s’în ce colt de compiuter am pus imaginile

trag cortina pîn’oi da de ele:

 
 

za „chec trufa pralinata” (d)efect

fui down

now I’m fat too