suvnir de vacans

Rennes. aratos.

‘ntr-una din pietele-i, nationalitati conlocuitoare –dupa vorba, dupa port– sub acelasi acoperis –  sub ceru liber quoi–  joaca folbal si bea beuturi.

in piata, aia-aia, plus un supermarché. ca de-aia-i piata, quoi. les halles, adevarata piata, ‘s mai incolosa, cind m-oi mai duce in Rennes, nu mai ies din ele! qu’on se le dise!

anfen.

din supermarshe iasa un badigard sau ce era el acolosa si face semn, cu dosu’ palmii asa, ca si cum alungi o musca de pe steaku bearnez,  aluia de sedea’n cur pe trottoir la cersit.

ala era ras-tuns proaspat, curatel si mumusel. si aussi tinerel .

tînaru se face ca n-aude, n-a vede.

badigardu da si mai agité din dosu palmii, e ditai roiu de muste acu pe steaku o poavre sau cum o fi fost el acolosa.

ce faci, ma,asa la mine, ha? – zice le jeune homme, ce faci asa? sed unde vreau, ca ce chestie  m-alungi tu pe mine, ha? n-ai nici pic de respect pt oameni, baga-ti-ai lupa în ma-ta!

bon, baietu a zis pu*a, da io mi-s o doamna, nu graiesc asa. sau nu tastez. care-o zice primu’ „évidement, o doamna, nu o iei in gura”, ‘l spurc de nu-l mai curata nici apele potopului ce va sa vie.

asa. noi, astia de’nteleseram ce-a graitara bonomu, ne-am cacat pe noi de rîs. après, am apreciat respectu lui vizavi de virsta si autoritate.

dup’aia am cumparat Morbier din halles, de la ala de-mi zise ca mvai, ce ma mai débrouille an fransé, da’ cumva viu din beljic sau din fro tara est -europeana? espèce de salaud, m-a ghicit!!! numa ca, ca  vreau doo kile de Morbier , n-a ghicit, ase ca n-avea decît unu, le chauvin!!! a, vin! nu, nu vin,  cidru! cidru si Morbier: cuisine (con)fusion, quoi!

asa

 

let’s vegetate together

clasic in viata (înca, desi  lipsa urdei si’a casului se simte ca aia a oxigenului) , FFN (Felu Fara Nume) face din cind in cind sa creasca cifra de vinzari a lu galbani la capitolu ricotta si mozzarella

cum asa?

penca-i nevoie de cam 750g ricotta si de cam tot atitea de mozzarella ca sa se simteasca bine

la ditai tava asta, din care s’or înfrupta 8 persoane, mai e nevoie de :

–  500g orez si 750g de zama de gaina. haolica, vegetarieni din lumea’ntreaga, iertati-maaaaaa!, vrui sa zic zama de legume, sau apa cu sare! (da, grame. sau, mai professional asa: o parte orez si o parte juma de lichid)

– muuuuuuulta verdeata, cita vrea muschii dvs , sau cita va ofera brazda(acilea : patrunjel, marar, ciboulette -cine-mi zice ce-i asta’n româneste, ‘i dau reteta de supa de ciocolata– , tarhon si menta)

– 3 dovlecei . (nu mai zic feliati, ca se vede, da’  zic ca opariti in apa sarata frun minut sau doo (intii feliati, apoi opariti, se’ntelege)

booon, cind toate astea de pe la lume’s adunate:

– se fierbe orezu ca la mama si tatal lui acas: se depune orezu,  la foc iute-iute-iute, impreuna cu zama, intr-un vas. sau altu. i se pune capacu   (nu i s-o pune lui, vasului,  i-l punem noi) si se da focu mic-mic-mic de’ndata ce clocoteste zama. dupa 15 min, oprim focu. ‘l lasam acolosa , pe orez,  in vas, pina -i vine de la directie contractu de transfer in altu.

– verdeturile se toaca si se amesteca cu urda sau cu magaria aia de ricotta. se asezoneaza bine-bine-bine-bien cu sare si piper.  sau cu ce vrea muschii dvs(ma gindesc la o tîra de nucusoara, sau alte exotisme)

– vasu termorezistent se stropeste -atit de imbelsugat cit va vrea muschii dvs- cu ulei , apoi se depune orezu’n el.

– peste orez se pune urda/magaria aia de ricotta  amestecata cu verdeturile taiate destul de fin si, eventual, in prealabil,  o secunda-doua oparite, ca sa -si pastreze culoarea aia mumoasa si’n cuptor.

-peste orezu peste care e brinza cu verdeturi, se pun feliile de dovlecel (sau vinete prajite, sau rosii, ce stiu io ce vrea muschii dvs?)

– peste feliile de dovlecel de deasupra orezului care-i subt brinza cu verdeturi, se pune mozzarella (sau cheddar, sau gouda, sau ia sa nu  ma bag io’n oala dvs!)

– 180°C si +/- 15 min mai tîrziu, e gata FFN.

io, acu

–

 

e verde!

I like the smell of pesto in the morning & gustu oricînd

cin se scoala prea  de dimineata ca sa recolteze busuiocu, automatizat si dezordonat  trebaluieste

 

habemus papa…

…chiar daca papi se cîcîie enshpe ore pîn decorticheaza doo cozi de crevete penca iar mami nu-i acas

concluzia lu mami: dresaj prea studiat clasic -deci foarte ochei- + chiuison parfet = sic transit gloria Lumi!