„organismul meu are nevoie de hamburgheri. o gramada de hamburgheri.” (Jonas)
ce spui tu, straine? ai zis hamburgheri???asta e mîncarea pe care o preferi??? cu asta-mi ceri tu mie, fire rafinata, sa ma chinui astazi in bucatarie? oh, gosh, cît ma simt de deprimata!
îti face mama, cum sa nu? dar stii ca sint cam ocupata, pentr’o gramada nu am timp, insa de unu….(cît o roata)
unu cu o gramada de rúcola(oare se pune accentu asa?)
si c’o gramada de cartofi fierti, pisati si amestecati cu faina de orez, telemea, ou
si rúcola(din asta am atita, de-as da si cadou)
carnea de vita, pentru putina variatie -si mai ales din lipsa de (hamburghistica)imaginatie-, n-am amestecat-o cu rucola, ci doar cu patrunjel, miez de pîne alba, oua, sare, piper si pudra de ghimbir(si-acu ma ia cu sictir cind ma gindesc si imi dau sama ca n-o sa fiu nicicind in stare sa fac un hamburgher mecdonaldesc. ce zici, o ierti pe mama?)
la mise en place n-ar fi completa fara home made maioneza, fara ketchup si fara de costita, oh ce minune, iata ca stiu -totusi- ce vrei sa bagi in gurita! ah, uitam de castravetii acri( pe care i-am amestecat in maioneza, si asta nu a fost pe placul tau. dar eu te iert, baiatul meu)!
timp pentru ketchup, cinstit vorbind, n-am vrut sa-mi fac, am preferat sa ma ocup de costita, s-o conving sa nu se strimbe la caldura, si-am convins-o asa:
pentru ca ochiul, nu-i asa, vrea si el ceva.
si’n loc de ketchup, ti-am taiat doua rosii în felii (apai, asa’ti tre daca cu pretentii de hamburgheri imi vii!)
bon, cam asta fu, cam ce ai vrut, cam aia ai primit. spre marea mea surpriza, ai fost chiar multumit.
acu, tu stii ca io n’am viciu’ sa cer serviciu, contra serviciu… ca poti oricînd, orice sa-mi ceri… si totusi… pliiiz, nu-mi cere prea curind sa-ti fac iar hamburgheri! ca daca da, iti pun in spaghetti(-le pe care le vrei miine) numai rucola! uite’asa!