RSS

Arhivele lunare: Aprilie 2008

alb si negru

daca ne autoprogramam pe turatie maxima, ne reuseste desertul asta cam intr-o jumatate de ora, cintarirea ingredientelor inclusiv. apoi, da-i si-asteapta ore’n sir, pîna isi face congelatorul datoria.

reteta este calculata pentru zece persoane; respectind cantitatile, vom avea suficient  produs pentru a alina poftele a cinci. caci, vor cere o a doua portie.

in cazul in care am dat cu tunul, si tot n-am gasit ciocolata alba  menajera fara de care n-am putea obtine spuma de -o, ce surpriza!- ciocolata alba, ne lipsim, si trecem la executarea spumei de ciocolata neagra. sau cu lapte. mai bine neagra, ca deja contine reteta lactate. si pentru ca doar ciocolata pura e ciocolata. dar, mai ales, pentru ca se comporta cel ami bine in timpul prelucrarilor.

INGREDIENTE:

-300 g ciocolata

– 2 dl lapte

– 6 oua

– 125 gr zahar

– 100 gr zahar pudra

– 3dl smîntina (35- 40% continut de grasime)

PAS CU PAS:

1- galbenusurile se bat cu cele 125 gr de zahar, pina obtinem o crema albicioasa. cu mîna, dureaza cam cinci minute. cu mixerul, daca nu se scurt-circuiteaza, poate sa dureze pîna ne’nnebuneste zgomotul.

2- laptele se da intr-un clocot

3- laptele se toarna peste  crema de galbenusuri, in doua reprize. se amesteca rapid cu telul, daca vrem sa trecem sa facem si al patrulea pas . altfel, obtinem galbenusuri fierte. si nu ne trebuie. nu acum. nici alta data.

4- se toarna din nou laptele in oala in care a fiert (are cineva sauteuse? cea mai indicata) , si, la foc mic, se bate cu telul, in forma de 8, pina obtinem un sabayon. de ce in forma de opt? asa intra aer mai mult, asa acoperim mai cu spor suprafata de batere si nu se lipeste crema de oala, asa se face. durata: cam cinci minute de batut bine. si de uitat la fel de bine la schimbarea de consistenta a cremei.

5- ciocolata se topeste la bain -marie , apoi se adauga peste crema de galbenusuri; se lasa sa se raceasca.

6- smîntina se bate 3/4 (sa mai fie inca putin fluida), apoi se amesteca cu ciocolata racita.

7 -albusurile se bat spuma tare, impreuna cu 100 gr zahar pudra. putem face clasica proba a castronului intors cu susul in jos, deasupra capului nostru, sau al altcuiva, pentru a vedea daca spuma e suficient de tare; daca   nu e, profitam de ocazie, si masam pielea capului cu masca ad-hoc. facem apoi un dus, ne lacuim unghiile, ne pensam, ne epilam, ne parfumam  , si o luam de unde am ramas.

pentru o spuma reusita:

a) castronul si elementele mixerului trebuiesc degresate (ce daca au fost bine spalate) cu o jumatate de lamiie pe care s-a presarat putina sare;

b) albusurile se bat mai intii la o turatie  mica, pina se umfla putin, apoi se adauga zaharul si se mareste turatia.

8- si ultimul: spuma de albusuri se amesteca (prin rasturnare, cu ajutorul telului) in doua-trei reprize peste ciocolata. se da vasul la congelator. si se asteapta. ceva  mai mult de doua ore, in caz ca nu ne-a fost mila de citai frigul va’ndura sarmana spuma, si nu am folosit un vas mai mult lat decît inalt.

pentru cei ce-si pun intrebari depsre alimentatia rationala: buna cu fructe, cum ar fi  kiwi, mango, physalis, ananas, cavaillon.

sau, cu fructe rosii

legenda pozelor: albul are gust de alb, dar e galben din cauza gainilor. cred ca au pascut pe brazda de morcovi. ambele spume sint facute cu ciocolata Callebaut; buna si alta, dar asta e wow. sosul de fructe se face fierbind 500gr fructe(rosii. congelate, sau proaspete) cu 125 gr zahar si zeama de la o lamiie; apoi , se trece printr-un passe-vite. si gata.

 

detalii

s-au pomenit cîtiva ochi curiosi , cu  gurile lor  hamesite, sa se , si -ma intrebe  ce-i in poza.

apai, dragii mei, numele preparatului are alura unei intreagi liste de cumparaturi, caci iata, e o salata  de grefa cu rosii, crab, ou si salata verde.

pe cit de aproximativ simandicos arata, pe-atit e de simpla. pina-i rostesti numele, ai si terminat-o de preparat. eventual, si de mîncat.

pentru ca nu atit rezultatul conteaza, cit drumul inspre el, se impune desfacerea unei sticle de vin inainte de suflecarea mînecilor. Chardonnay, de preferinta. a mea. si deci, in sanatatea mea. si-a tuturor , ca sa pastram atmosfera placuta.

daca vinul am reusit -probabil – sa-l desfacem singuri, se impune mai departe prezenta unor nu neaparat inalt calificate  mîini de lucru care sa taie in felii grefurile si  in brunoise rosiile, sa amestece crabul cu maioneza, si sa dea aere de mimosa oului. asta, presupunind ca ingredientele au fost deja achizitionate.

care ingrediente, se stiu. dar hai sa stim si cit sa cumparam! pentru patru persoane, de exemplu:

– 2 grefuri

– 4 rosii

-un smoc de …chive(s)  (cine stie sa-mi spuna cum se cheama asta in aprozarul românesc,  ii dau …îi dau…mai vorbim noi, atunci)

– 200 gr crab

– 2 linguri maioneza

– 2 oua fierte

– o salata verde

– o lingura si jumatate  ulei de masline

– sare si piper.

intentia – asa cum se si vede din fotografie- e sa organizam o gramada ordonata din ingredientele de baza.

dar cum facem asta, ei, asta-i alta treaba. simpla, parca am mai zis.

felii rotunde de grefa poate taia si-un copil de gradinita, asa ca trecem peste ele ca sa ne miram mai iintii ce-i cu oul ala mimozat. si’apoi,  cu rosiile brunoise-ate.

dat prin sita, sau stîrcit cu dosul furculitei, oul, recunoscut pentru obiceiul lui de-a se da rotund (eh, stim noi mai bine, da ne facem ca nu), prefera sa-si zica mimosa. iar noi nu avem nimic impotriva. de ce am avea?

cu rosiile, treaba e mai delicata.  ele se lasa -de obicei-  taiate, muscate ,  sau ciopirtite, dupa  cum ne duce mintea,  dar suprema  stare de brunoise o ating numai dupa ce le oparim noua secunde in apa clocotinda, ca apoi sa le scufundam in apa rece ca gheata . si sa le lasam acolo pina se racesc. daca inainte de oparire am crestat pielita in cruce, pîn-ai zice tomata am si reusit sa o inlaturam.  pielita. taiem  apoi rosia in sferturi, inlaturam tot ce-i samînta, apoi taiem  in cubulete fine putinul care-a mai ramas din brava rosie. adica, am facut -o brunoise. bravo noua!  rosie fara sare nu se poate. fara chives da. dar nu in reteta asta; deci le amestecam.

a sosit timpul sa amestecam crabul cu maioneza. simplu! dupa o gura de vin, chiar foarte simplu.

cu salata, iar e de munca. de-aia simpla, dar e munca. deci, merge mai intii inca o gura de vin. sa prindem  curaj sa o oparim si pe ea. ah, trebuie ca vandalismul isi are originea in bucatarie. in apa cu ceva sare, se lasa salata sa s einmoaie pret de cîteva minute.  putine. doua. sau si mai putin. apoi se pune si ea in apa rece ca gheata; apoi se lasa la scurs, da’ bine de tot; apoi se face piure din ea. cu blenderul. piureul se da prin sita, se potriveste de sare si piper, si se amesteca cu uleiul de masline.

cam asta a fost.

sa recapitulam : grefurile si rosiile –  taiate. ok!  rosiile – asezonate. si mai ok! ouale – aranjate. ok! crabul-  amestecat cu maioneza. ok!  salata – transformata. ok! toate cele- claie peste gramada. ok?

a mai ramas sa facem poze. in cazul in care ne iese ca in poza;)

 

buna vestire

 

 

incep sa ma destept! 

povestea pozei asteia, dupa ce ies din soc. gosh, ca ameizing mai sint!!

 

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe Aprilie 16, 2008 în Fără categorie

 

Etichete:

bîjbîi

BÎJ- BÎI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

(in pauza, ma’nvîrt in juru cozii: m-am bagat la blogroll!!!!!=))))))))))))))))))))

 
Un comentariu

Scris de pe Aprilie 2, 2008 în Fără categorie

 

Etichete: