RSS

Arhive pe categorii: domestice

caldura mare

22 octombre, anu ce se scurge.

22 de grade Celsius afara.

îmi trîntesc târtita pe scara din spatele casii.

ma cracanez cît imi permit nadragii si sortu – lung cît o zi de post – de bucatarie.

rasuflu usurata.

aprind o tigare.

fac cerculete cu fumu.

ca sa lungesc o poveste scurta de felu ei, iau o gura de lapte din stacana cu buline.

fumez.

beau lapte.

pun stacana lînga mine.

Poesje Vreau zvîcneste din bratele colocatarului – situat pe scaunelu  din fata mea -si se opreste dupa doi timpi si doo miscari cu botu in stacana mea.

insfac cana.

trag din tigare.

rasuflu usurata: Poesje Vreau, dupa ce mi-a  aruncat priviri rugatoare, dupa ce s-a  gudurat pe lînga toata de mine, dupa ce a miorlait tragic si neconsolabil, a  abandonat  lupta.

nu mai vrea lapte.

s-a tolanit intre picioarele mele.

mi hapi pe jumate.

pe jumatea cu laptele.

mi’s obosita.

fleasca.

nu ma suport nici pe moa, cu at^t mai putin pe Poesje Vreau .

fugi de-acilea ca n-am acusa chef de toa, îi transmit.

a zecea oara, p’un ton hotarît.

ea ma ignora.

io beau lapte

si fumez.

ca sa supradimensionez o  poveste lungita si nu prea,  io’i ard mustatile cu bricheta, o trag de coada, ii dau un sut între coaste, ca la final sa sting tigara intr-o ureche.

de-a ei.

nu mai stiu care.

ea ma ignora.

si toarce linistita .

io flutur din sortu de bucatarie, poate, poate o alung.

ea, nimic.

colocatare, zic, ia-o de-acilea ca ma umple de par.

colocataru trage scaunasu mai aproape de mine.

se apleaca  si zice:

pusi, hai la mine, puuusiii, hai, vino! pusi, frumoaso, cine se joaca cu tine in fiecare zi, pusi-pusi-pusi, nu ma mai joc cu tin…

pa-paaaaaa, striga – de la coltu casii- ficioru abia sosit de la studii, împreuna cu un coleg de aventuri.

mai sînt si altii primprejur, zau asa! copii, adica !

cu bratu înca întins  Poesje Vreau,  colocataru se uita cam nedumirit la ficioru-sau.

pusi, pusi, pusi, continua el sa zica.

ptiu, au vinit deja copiii, imi zic.

si-mi ridic tîrtita de pe scara, ca sa dau fuga la bucatarie.

mîta apare de subt sortul meu ala lung cît o zi de post.

ficioru rasufla usurat: ah, era pisica!?

 
Scrie un comentariu

Scris de pe octombrie 22, 2013 în domestice

 

scrisoare

avant la lettre:

mi se pare, azi, sau chiar începe sa devina un obicei faptu’ ca tu, Poesje Vreau (din ” poesje miauw ” – un versulet dintr-o pezioara  pt copilasi- am facut „Poesje -citeste Pushié- Vreau” penca avem de-a face c-o cersetoare cu cî mare), pisica care ne-ai adoptat, multumita , te pomeni, de ospitalitatea noastra, te-ai   gândit iar sa ne cadorisesti. acu cu’n soarice, atunci c-o cârtita. prefer ciocolata, da’  deh, asta e!

de-asta, si scrisoarea :

Mâtzo,

m-am trezit. m-am uitat urât la ceas.

m-am dus la baie.m-am uitat în oglinda.

m-am speriat.

m-am dus la vece.

înapoi la baie , pt taoleta de dimineata, pai nu?

m-am uitat in oglinda.

m-am speriat.

fuga la bucatarie . beau cafea .

si sper ca fu doar vis , io, aia din oglinda.

am facut senfisuri pt copchil.

i-am zis sa-si traga pantalonii mai în sus. si i-a  tras în vine.

am râs. a râs.

p^n’acilea, toate  ca de obicei. de ce îti scriu, zici? nu ma intrerupe, citeste mai departe:

am descuiat usa din fata.

am scos  cheile din broasca.

am deschis usa.

am scos un racnet:

uat za faaaaaaaaaaac?

copchilu a oprit fionu si a dat buzna pe scari: ce e, mama, ce e?

sa iesi pe usa din spate, c’acilea-i un soarece decapitat, cu matele’nsirate pe trepte, am oracait io c-o voce tremurânda (nu de groaza si scârba samd, ci penca casa înca nu se terminase de zguduit de la’nchisu hotarât al usii).

cool, a zis copchilu’ .si si-a  vezut mai departe  de trebile lui, ca de obicei.

am plecat de-acasa. am revenit acasa. m-ai întâmpinat cu un mieunat. ti-am zis zât si te-am alungat. dup’aia, contrara lenii mele, m-am apucat de rezolvat detalii gospodaresti. când sa ies -pe usa din spate! ce nu e bun pt copchil, e cu atât mai valabil pt moa!- sa’ntind rufele, am observat -la timp, altfel il calcam în picioare!- capu’ de soarece pe care l-ai mutat de la usa din fata, la usa din spatele cashii.

acu nu mai poci sa ies în lume decât pe Windows!

bon, pe soarece l-ai omorât, da cu mine ce-ai avut?

 
Scrie un comentariu

Scris de pe septembrie 30, 2013 în domestice

 

odor

doua saptamîni si 30 de (n)euro dupa ce domnu tehnician -care face controlu  anual anal, bucal,motoric tehnic al carului meu cu boi- zice ca mvai, da’ cum sa-ti dau atestu, cind placa de’nmatriculare are o gaura’n plus, deci foaaarte neregulamentara , doua saptamîni dupa, deci,  si dup’aia înca doua, înca noua, înca nu conteaza cîte,

nu ma  amuza deloc  ca dupa ce ma’nvîrt ca vorba ceea intr-o  caldare pîna gasesc caru’n parcare, odata ce l-am gasit ma   mir de-amboulea daca o fi al meu au ba, ca numaru de’nmatriculare nu mi se pare chiar cunoscut;

nu ma amuza  sa vaz ca’n avîntu’ lor de’a  evita  folosirea   combinatiilor   necuviincioase gen KUT, ori LUL(google translate pa raspunderea dvs.), tovarasii de la biraul cu placile de’nmatriculare  ignora existenta poporului roma^n si al  limbii sale,  româna, asadar nu ma amuza  în momentu asta deloc, deloc placa cu 1-CUR- 8sute  si ceva a peugeotului din fata mea

nu ma amuza nimic azi. în peugeot sint, de fapt, patru cururi , iar io-s cu al meu in sus, vai ce comic!

anfen.

plictisita, sictirita, flescaita de caldura si de alte alea pa care daca le-as enumera, prea m-ati compatimi si v-ati -aoleu, ce v-ati – mai intrista, d’aia zic ca mai bine nu zic nimica despre ele, intorc capu’n dreapta.  în audiul  foarte audi din dreptu meu,  o tînara domnita si-a’ntins tibiile si fibulele pe bord, nu stiu cum de nu-i ies falangele pîn parbriz. sau i-or fi iesindara da’ nu vaz io.  o vaz ca se uita la mine a R u luchin at MI? r Ú luuchin at Mí?  nu vaz si finca nu ma mai uit la ea ci la  tînaru’ domn sofer- sacou , cravata, guler apretat-   care s-a bagat pîna la picioare in nara stînga  si se scobeste acolosa cu’n zel demn de nicio cauza.baga mucii’n gura fara sa-i faca biluta, imi vine sa vars!

imi vine sa vars si de la mirosul care-a explodat sub coviltir, comic ar fi sa-mi vars in poala, daaa!

ai facut un pîrtulet, ‘mi’ntreb ficioru ‘n româneste.

nuu , esti de la cur de la fatza ta, zice odoru meu comic si genial si frumos cit toti frumosii din lume. si misca, o tira asa,  din tunsoarea aia al lui ddesteapta si frumoasa,  înspre masina din fata, a traducere, in caz ca mami nu se prinde la subtilitati d’astea.

în sfirsit, s-a facut semaforu ala si verde! sofez si rîz, rîz si sofez: nu prea graieste, odoru,   bine româneste, da’ de citit,  stie sa citeste !

s-ar prea putea ca privirea domnitii din masina cu mucii, masina cu nr de inmatriculare olandez – vazui io dup’aia-,  sa fi însemnat ce te uiti, catea împutita, ce te uiti? vezi ca, asertiva cum mi-s, nici n-apuci sa zici gouda ca io’ti trîntesc deja un pumn în bot. s-ar putea, daca e sa tiu cont ca otomobilu nu era taxi. si daca e sa -mi aduc aminte de certaraia data’n batalie , dintre doo cetatence neturmentate ale tarii de jos, la intrarea intr-un magazen mai lucsos asa, în Maastricht, unde am auzit io pt prima data p’aia cu cateaua împutita. ok, vuile teef insemneaza motamo  catea murdara, da’ umpic de drama asa, nu strica.

 

agriCultura

partea agro:

taranu, de pe cîmp: uraaa, draguta mea, cu dovlecei frumusei,  rosii multe si marunte, castraveti mareti, cepute dragute vine  badea încarcat!

taranca, din bucatarie: vai mie! pai iar rosii,  iar castraveti, iar dovlecei? tu, din gradina, altceva nu stii sa iei?

– as sti, mîndro, zau as sti, cu mazare, cu fenicul, cu vinete, cu ardei te-as ferici, da’ treaba , vezi tu, sta cam asa: io plantez si seaman, apare si se coace leguma care vrea.

-mdea, ai si tu drepattea ta!

dupa care, taranca arunca toate alea intr-o tava. toate alea fiind de pe mosia propie, taranca nu puse decit sare pe copanele de gaini brahma. piper n’are mama pe mosie, ca i-ar da. da’i daa, cum sa nu, de pe mosia altuia.

da’ penca e taranca cu ifose si mai si poseda pretentia ca stie ea ce face, domnia sa  a arozat legumele cu ulei de mustar, uleiul de scaieti fiind lejer si insipid, deci bun pt salata de vinete. o tîra amnezica fiind, taranca a pus fleur de sel de Guérande peste toate cele , cînd s-a gatat timpu’ de gatit, da’ a uitat sa puie verdeturile. nu-i bai, se intimpla si la case mai mari asa ceva!

bon, acu’ partea culturala:

natura moarta coapta, pictura pointilista

 
Un comentariu

Scris de pe august 17, 2012 în 1, domestice, semplî com bonjur

 

mrs. bean

ca parca mai tre sa spui ca si anu asta(-mi) fac parte(de to felu de legume si fructe) din to felu de  loturi  ,in cadru jocurilor agrolimpice care au loc vara de vara  în blegium!

ce trebe spus -da, trebe! omenirea merita sa mai auza si vesti bune-, e ca, în cadru cursei de alergare dupa vitamine, am ajuns pe culme! uraaa!

mai pa’ntelesu alor cu complexe vitaminizate : oparirea se facu asupra pastailor (culese -bisnis aj iujual- dis de dimineata , apoi fuga-fuga îmbaiate) întregi, ca nu cumva sa se scurga vitaminele pe la capete!

asadar, abea dupe oparire (apa-i nesarata, ca daca-i sarata – asa cum tre de obicei cind oparesti legume- , crapa pielea fasolii)  taiai cotoarele. mi-s ca si sigura ca am vazut ca vitaminele erau toate, acolosa, la locu lor.

cre ca m-am dilit..sper ca doar m-a batut soarele-n capbon

asta e prima veste buna de pe pista de alergari

a doua e ca foarte mersi pt aplauze, dar condoleantele, masa si daru au loc mai pa seara’ncolo, acu tre sa mai fac niste ture pa teren, anfen -pa tarla

 

habemus papa…

chiar daca papi se cîcîie enshpe ore pîn decorticheaza doo cozi de crevete penca iar mami nu-i acas

concluzia lu mami: dresaj prea studiat clasic -deci foarte ochei- + chiuison parfet = sic transit gloria Lumi!

 
7 comentarii

Scris de pe septembrie 9, 2011 în chapeau!, domestice, ma vie en rose, vacanta

 

fila de viata în familie

– fai Pestrito, tu esti chioara, tu chiar nu vezi ca o cioara le da puilor tîrcoale, de ce nu ti-i tii sub poale?
„nu TI-II  tii”?? oh cum vorbesti, vezi ca ma dezamagesti! Gogule, vedea-te-as ciorba (ca sa nu zic alta vorba!), pîn sa mi te urci pe spate, discutaram cam de toate, inclusiv despre capitolu responsabilitate. ad litteram ^ti  zisei ca i-oi oua si i-oi cloci, i-oi hrani si dadaci ‘n timp ce tu te’nfoiesti si – ca coiu in caldare- pîn ograda te’nvîrtesti, DAR SLASH SI in acelasi timp, pe pui  de rele îi pazesti! in momentu asta sprijinu-ti  e imperios necesar, da’ tu te faci ca n-ai habar.
– uuh, pestrito, esti mazarfacarsecsi cind cotcodacesti ca’n  caietu de vocabular!
– oh, cita stupiditate, din a mea parte, sa  po crez c’un cocos poa sa rezolve sarcini acumulate!
– fai Pestrito, tine-ti pliscu, tu crezi c’ar fi prima oara cind m-as lua io de- o cioara? si mai du-te’n pana mea, ca de vreo trei zile’ncoa da tircoale, sta la pînda cioara asta cam bolînda. pîn’acu mincat-a  resturi din cutia cu gunoi, si numa din cînd in cînd se uita piezis la noi. m-am luat de ea de-atuncea,  nu stiu ce nu  i-am  strigat, da’ nici vorba ca sa plece!  astazi s-a cam agitat , o fi de la vremea rece, si la puisori s-a dat.  m-am stropsit cumplit la dînsa,  tare s-a mai speriat, da’ s-a’ntors din zbor de’ndata ce puiutii au calcat iarba verde si inalta din afara tarcului, cum sa-i scap acu de cioara, fir-ar ea a dracului?!
– puii mamii, nu miscati, stati sub tufis pitulati! cum sa-i scapi, apai goguta, asta-i buna întrebare, parca nu ai fi barbat! ia-te, mai,  cu ea la trînta, nu te zbate pe acilea ca un peste pe uscat!  copilasi , stati împreuna si de mama ascultati, ca nu e deloc de gluma cu aceasta rapitoare!
si’ ntr-o doara,  closca zboara peste  plasa cea de sîrma, vîntu-i  suiera pîn pene ca sirena de vapor, cioara sare’ntr-un picior, closca  o prinde din urma si o ia la ciondaneala. trei secunde mai tîrziu: uite-o cioara cum mai zboara!
de dupa gard, gogu se’nfoaie si  rasufla usurat, p’urma , ‘n pas de defilare, se-apropie de-o gainusa  si o pune la calcat.
 
6 comentarii

Scris de pe august 23, 2011 în domestice, ma vie en rose, vacanta

 

o floare si doi gradinari part 2

(part oan, scoasa-n lume in aprilie 2007,  e subt cheie, in arhiva lu iahu 360°, iar cheia e pusa bine. part oan era mai scurta decit part 2 – în cazu’n care asta consoleaza pe cineva)

-mîndro,  fusi de muncisi in gradina?

– fusei, bade, ce’ntrebare, doara ma stii gospodina! ‘n ordine aleatoare:  azi pusei rufele la soare, facui bors cu perisoare, ma epilai pe picioare, stersei prafu’n dormitoare – precum si’n camera mare-, platii amenda ta pt viteza prea mare, trimisei odraslele’ntr-o scurta plimbare – la supermarchet, da un’ sa-mi vie cu drob de sare in spinare-, baui cafea fara tzigare, tunsei iarba ca era prea mare, pusei apa in caldare si o dadui la mioare, ma scarpinai la subtzioare ,  storsei cosuri pa spinare, apoi, întru relaxare, precum orice gospodina, fui de muncii in gradina.

-Lumi, io sînt serios!

– serios si artagos, tulai, bade, nu-i frumos! da’ ce, io mi-s mai prejos?

– Lumi, io ti-am spus -cîndva-  sa lasi gradina’n seama mea, ca io stiu a separa floarea de samînta rea !

–  foaie verde de artar, te-o fi facutara soacra -mea gradinar, precum si foaie verde manioc , bade,  m-o fi crescutara  mama la bloc, dara mai ales  floare alba de sulfina, si io, bade, stiu de-atuncea, de cindva, ce-i aia floare si ce-i aia balarie in gradina!

– ba nu, Lumi, iar ai smuls ce nu trebea!

– bade, stai umpic asa: de adaptarea speciilor la mediu  ai auzit, da? eh, cum pliveam io asa, de zor, am ocservat ca balaria aia – de care nu scapam , în ciuda eforturilor tale  (nu prea des)repetate si , neaparat de mentionat, lipsite de  respect pt industria chimica- creste pîntre margarete cam ca margareta, pîntre ferigi cam ca feriga, pîntre trandafiri cam ca trandafiru -da chiar ca, numa ca n-are spini.

deci am plivit-o.

dupa care am ocservat alta balarie pa care n-o mai ocservasem pîna anu asta si care nu crestea nici cam ca ochiu boului ,pîntre ochii boului, nici ca levantica, pîntre levantici, nici cam ca macu, pîntre maci, nici cam ca tufanelele… anfen, balaria asta crestea cam ca ea asa, da crestea pîn prea multe locuri, asa ca am fost sigura ca e balarie, ca doara stii ca de cînd cu agricultura asta biologica, de pe cimpurile de-alaturea, vîntu poarta, apoi depune,  fel si fel de seminte de fel si fel de balarii  in gradinita noastra, dupa care  soarele le clorofiliceste, ploaia le  hraneste. si ele ce mai are de facut?  ele creste.multe . 

deci am plivit-o.

– deci aia era planta, Lumi! planta aia de-ai ales-o tu in magazinu ala cu flori multe in care te-ai invirtit o zi’ntreaga si-ai ales doar o planta, de ma’ntrebai mah, asta o fi  Lumi, ca ea cind se duce la magazin vine cu de toate, pa cind azi, cind am avut si io in sfirsit chef sa ma deplasez, ia doar o planta?

–  a, aia! shuck, shuck, shuck, iar am facut-o lata!?!!? haolica,   uitasem de ea!  asa cum am uita sa-ti spui c-am mai facut azi o fapta, si-anume o spuma de ciocolata! portie dubla, badie? sau, la cit esti de amarit, nu ti-o intra nici macar una simpla pe gît?

frunza verde solzi de peste, de-abia ce mînca  badea ciucalata aia buna –   linsa-sa apoi, tacticos,  pa deste-  ca  si fu iar cu voiebuna si despre gradina nici ca mai pomeneste!

pîna cind:

– Lumiiiii, stii cumva cine a – ca sa zic asa-  dat primu ajutor africanului?

– colocatare, ce stiu io e ca  sigur nu ala caruia de j’de ani incoace gura nu-i mai tace si tot zice ca-l repara el, mestesugareste

   -eh, am uitat de el! da ia zi, mai e ciocolata de-aia, spuma?

– sigur, bade, cum sa nu?! ti-o servesc îndata , cam peste vreo ‘jde ani si-o luna

 
6 comentarii

Scris de pe august 15, 2011 în domestice, ma vie en rose

 

mission (presque) accomplie

– ce manînc?

– ce manînci!

-e orez?

– nu-i orez.

– e grîu?!

– e grîu.

– tu ai mai facut grîu…

– am mai…

– tot asa cu legume …

– tot asa.

– e bun!

– bine ca-i bun.

– mai bun decit alta data!

– i-auzi auzea!

– de ce e acum mai bun?

– poate pentru ca e grîu cocolit de mine zeci si zeci de minute’ntregi, si nu de-ala Ebly de-i gata in cîtesva clipite.

– sa stii ca da! asta are gust! vezi, si Clara zice la fel!

are, zic scurt si cuprinzator, in timp ce-mi savurez victoria: de mai bine de zece ani incoace nu s-au mai cerut sa mearga la mecdonalds, acu incep sa priceapa si ce-i ala Gust! n-am asudat, si-o sa mai asud, dijeaba! mission accopmlie, mi hepi!

– sa nu mai cumperi de-ala de la Ebly!

n-o sa mai, zic io mai putin scurt , da’ tot  cuprinzator,  rumegind imaginea reusite- mi: or sa-mi faca statuie cind or pricepe si ei ce-am priceput io azi! picioare din vinete, nas din tomata, urechi din frunze de varza.  sau altfel, parca conteaza? bine ca i-am dat pe brazda!

– pai sa nu mai, ca zice Koen c-o sa planteze Marcel, anu’ asta,  grîu si’n fata noastra si pe laturi. si-o sa fur…huh, culeg eu cind o sa ai nevoie!

a, zic io mai scurt si mai necuprinzator decit intentia sa. mission impossible sa-l lamuresc ca nu se poa? aiurea, pina iau io o gura de chablis, colocataru-l educa:

– sa nu te vad ca faci asa ceva!

– pai ce, tu tre sa nu ma vezi?   Marcel!

 

vacanta

– mama, tata, frate iubit…am o veste mare pentru voi! – zice fata mamii s’a lu tac’su.

– ai luat vro nota buna, intreaba fratîne’su.

– bum! paf! poc! zice pleisteisanu’ n care-i afundat tac’su lu fata mamii.

– nota buna, ce optimist sînt! poate ti-a venit ciclu? sau ti-ai taiat ghearele alea de la mîini? hai, spune, nu ne mai tine pe jar!

 imi fac si io loc , si zic:

– o alintasi destul, baiatu’ mamii, taci acu rapid din gurita si las-o sa vorbeasca.

iar fata mamii graieste. uite’ asea:

– mîine poate mama sa-si ia vacanta, o sa GATESC  éu in locul ei!

– heeelp, mamaaa, sper ca n-ai de gind sa lasi sa mi se intimple asa ceva , smiorcaie baiatu mamii.

–      bum! paf! poc! trosc! ta-ta-ra-ta-ta, zice pleisteisanu ‘n care’i afundat tac’su lu fata mamii.  

– fata mamii, mîine nu am de gind sa gatesc, doar o sa fac mîncare, deci imi prevazusem singura vacanta… da’ daca tu insisti… da, am piept de pui, da’ tre sa-l filezi , e, las’ ca’ti arat io cum.. e si ceapa… n-am ardei, da’ cumpara mama! e, e si de soia neagra, si de stridii, si sarat, si dulce, e sos de soia cît vrei…

  pricepem, deci,  ca s-a orientat fata mamii inspre un fel oriental, si nu tinem cont de remarca lu’ frac’su – desi are si el dreptate’n felu’ lui-  cum ca ha, cine nu stie sa gateasca aziaticesc?!

fata mamii a taiat ceapa, fata mamii a curat ardeii, fata mamii a filat pieptii de gaina, fata mamii a oparit tecile…. fata mamii a facut tot, fata mamii a facut mîncare! s-o mînc io pe ea!… si pe  fata mamii! oh, pardon, fata mamii a gatit, asa tre sa zic!

mama fetii a fumat l&m ,  a beut o stic…ahum, un pahar de rioja si-a mai zis p’ici pe colea cam cum ar trebi…  iar mîine tre sa mearga la magazen sa cumpere ceapa si sosuri de soia, ca n-a tinut fata mamii bine ‘n mîini frîurile proportiilor. da’ asta sa ne fie paguba! mi hepi si in za mud for mai multa vacanta;;)