RSS

me & my umbrella

A venit o vulpe din crîng si-alerga prin sat sa fure si sa duca in padure frun puiut d’ala natîng. Si-a venit la noi la poarta, si-am iesit io (c-o umbrela. vulpea se uita la mine a ” fumeie, esti tembela!”) si i-am zis: vulpe flamînda, cu trei cojoace, vin’ la mama sa te joace! Io chemam pe vulpe’ncoace, ea fugea’ncotro vedea.

Si-a venit si-un vînator, plin de par, cu barba maaare, cauta vulpoi pe care îi pierduse mama lor. S-a oprit la noi la poarta, si-am iesit io si i-am zis  „n-are mama, ca ti-ar da!  Adevaru-i cam asa: vulpii’i era frica de mine, mie ‘mi era groaza de ea. La a mea infatisare, ea  a fugit cu coada’ntre picioare. Incotro? Pai  m-am uitat? Io am dat fuga in casa si sub  pat m-am bagat.”

2014-04-24 23.50.43

 
Lasă un comentariu

Posted by pe aprilie 25, 2014 in ma vie en rose

 

caldura mare

22 octombre, anu ce se scurge.

22 de grade Celsius afara.

îmi trîntesc târtita pe scara din spatele casii.

ma cracanez cît imi permit nadragii si sortu – lung cît o zi de post – de bucatarie.

rasuflu usurata.

aprind o tigare.

fac cerculete cu fumu.

ca sa lungesc o poveste scurta de felu ei, iau o gura de lapte din stacana cu buline.

fumez.

beau lapte.

pun stacana lînga mine.

Poesje Vreau zvîcneste din bratele colocatarului – situat pe scaunelu  din fata mea -si se opreste dupa doi timpi si doo miscari cu botu in stacana mea.

insfac cana.

trag din tigare.

rasuflu usurata: Poesje Vreau, dupa ce mi-a  aruncat priviri rugatoare, dupa ce s-a  gudurat pe lînga toata de mine, dupa ce a miorlait tragic si neconsolabil, a  abandonat  lupta.

nu mai vrea lapte.

s-a tolanit intre picioarele mele.

mi hapi pe jumate.

pe jumatea cu laptele.

mi’s obosita.

fleasca.

nu ma suport nici pe moa, cu at^t mai putin pe Poesje Vreau .

fugi de-acilea ca n-am acusa chef de toa, îi transmit.

a zecea oara, p’un ton hotarît.

ea ma ignora.

io beau lapte

si fumez.

ca sa supradimensionez o  poveste lungita si nu prea,  io’i ard mustatile cu bricheta, o trag de coada, ii dau un sut între coaste, ca la final sa sting tigara intr-o ureche.

de-a ei.

nu mai stiu care.

ea ma ignora.

si toarce linistita .

io flutur din sortu de bucatarie, poate, poate o alung.

ea, nimic.

colocatare, zic, ia-o de-acilea ca ma umple de par.

colocataru trage scaunasu mai aproape de mine.

se apleaca  si zice:

pusi, hai la mine, puuusiii, hai, vino! pusi, frumoaso, cine se joaca cu tine in fiecare zi, pusi-pusi-pusi, nu ma mai joc cu tin…

pa-paaaaaa, striga – de la coltu casii- ficioru abia sosit de la studii, împreuna cu un coleg de aventuri.

mai sînt si altii primprejur, zau asa! copii, adica !

cu bratu înca întins  Poesje Vreau,  colocataru se uita cam nedumirit la ficioru-sau.

pusi, pusi, pusi, continua el sa zica.

ptiu, au vinit deja copiii, imi zic.

si-mi ridic tîrtita de pe scara, ca sa dau fuga la bucatarie.

mîta apare de subt sortul meu ala lung cît o zi de post.

ficioru rasufla usurat: ah, era pisica!?

 
Lasă un comentariu

Posted by pe octombrie 22, 2013 in domestice

 

scrisoare

avant la lettre:

mi se pare, azi, sau chiar începe sa devina un obicei faptu’ ca tu, Poesje Vreau (din ” poesje miauw ” – un versulet dintr-o pezioara  pt copilasi- am facut „Poesje -citeste Pushié- Vreau” penca avem de-a face c-o cersetoare cu cî mare), pisica care ne-ai adoptat, multumita , te pomeni, de ospitalitatea noastra, te-ai   gândit iar sa ne cadorisesti. acu cu’n soarice, atunci c-o cârtita. prefer ciocolata, da’  deh, asta e!

de-asta, si scrisoarea :

Mâtzo,

m-am trezit. m-am uitat urât la ceas.

m-am dus la baie.m-am uitat în oglinda.

m-am speriat.

m-am dus la vece.

înapoi la baie , pt taoleta de dimineata, pai nu?

m-am uitat in oglinda.

m-am speriat.

fuga la bucatarie . beau cafea .

si sper ca fu doar vis , io, aia din oglinda.

am facut senfisuri pt copchil.

i-am zis sa-si traga pantalonii mai în sus. si i-a  tras în vine.

am râs. a râs.

p^n’acilea, toate  ca de obicei. de ce îti scriu, zici? nu ma intrerupe, citeste mai departe:

am descuiat usa din fata.

am scos  cheile din broasca.

am deschis usa.

am scos un racnet:

uat za faaaaaaaaaaac?

copchilu a oprit fionu si a dat buzna pe scari: ce e, mama, ce e?

sa iesi pe usa din spate, c’acilea-i un soarece decapitat, cu matele’nsirate pe trepte, am oracait io c-o voce tremurânda (nu de groaza si scârba samd, ci penca casa înca nu se terminase de zguduit de la’nchisu hotarât al usii).

cool, a zis copchilu’ .si si-a  vezut mai departe  de trebile lui, ca de obicei.

am plecat de-acasa. am revenit acasa. m-ai întâmpinat cu un mieunat. ti-am zis zât si te-am alungat. dup’aia, contrara lenii mele, m-am apucat de rezolvat detalii gospodaresti. când sa ies -pe usa din spate! ce nu e bun pt copchil, e cu atât mai valabil pt moa!- sa’ntind rufele, am observat -la timp, altfel il calcam în picioare!- capu’ de soarece pe care l-ai mutat de la usa din fata, la usa din spatele cashii.

acu nu mai poci sa ies în lume decât pe Windows!

bon, pe soarece l-ai omorât, da cu mine ce-ai avut?

 
Lasă un comentariu

Posted by pe septembrie 30, 2013 in domestice

 

Oo

 Pastele bipezilor de p’acilea care nu-s musulmani, ori alte varietati de  pe tema religioasa  veni -si aproape ca si trecu –  tot asa ca si Pastele, sau Craciunul de-acu’ un an, de-acu doi ani, de-acu… n-are rost sa mai (e)numar si sa prapadesc cerneala de pomana , deci cu alte cuvinte si mai pe scurt,  de-atunci si pîna acum:  fara oo. unde atunci insemneaza ziua in care am decis ca gospodarului ii sade bine cu gaini in batatura, iar acum însemneaza acum. unde acum însemneaza ieri si alantaieri, adica zilele cind trebiau oole’nrosite si cofetarelile cofetarite.

fara oo destule de la gainile din dotare( penca’s proaste si leneseeee) si fara oo din magazin penca’s o doamna si nu ma iau io la discutii cu gainila, sa vaza ele cît is de lenese si proasteeeeee.

deci nu se ouara gainile

dar se ouara pastravii

Imagine

vi s-or ooa si dumneavoastra , în prag de orice sarbatoare sau de-o zi ca oricare, pastravii sau sturionii, sau ce mai aveti domniile voastre p’acolosa p’împrejur, introduceti in blender 125 g smîntîna (d’aia sour cream vreau sa zic) si 250 gr somon afumat. apasati pe butonu start si dupa aia pe ala stop. nu are maglavaisu’ consistenta de paté, mai apasati o data  butonu start. sau de doo ori, de noo, nu conteaza de cite ori, conteaza consistenta. da’ asta pricepurati deja.

in blenderu celalantu puneti tot atîta smîntina ca la somon, si o amestecati cu 250 g pastrav afumat. a se da si acilea atentie consistentei amestecului.

asezonati cu piper dupe gustu dvs, dar nu cu sare, ca ‘s pestii sarati, deh. io, daca as fi avut marar proaspat, l-as fi pus la pasta de somon, da’ n-am avut, ca nici mararu’ nu mi se ouara.

booon, amestecurile’s facute.

da’ n-ati facut aspicu’!!!! pai trebuia facut inainte de pastele de peste, sa aibe timp sa se raceasca! pfffff, ce v-ati face fara mine, ce v-ati face fara mine?

apai puneti, hai, repejor, repejor,  intr-o craticioara mica si pitica 150ml fumet (zama de peste, bouillon de peste, nu stiu cum îi zice pre româneste) si încalziti-l. e cald? e bine, puteti dizolva in el doua foi de gelatina. juma din cantitatea de  zama gelatinoasa se toarna intr-o forma de chec sau alt vas in care faceti paté, daca faceti, apoi introduceti vasul in frigider timp de-o tigara si o gura , doua, de vin. nu neaparat alb, ca e peste afumat si mere si cu alte culori.

asamblarea celor doo paste de peste e usor de intuit din poza de mai sus, da’ la cererea dvs, va dezvalui secretu’: peste aspicu’ intarit, turnam pasta de somon. peste pasta de somon, etalam oole de pastrav. peste pasta de somon pe care hodinesc oole de pastrav, turnam pasta de pastrav. peste toate astea, turnam restu de zeama gelatinoasa. dam la frigider.

cind ne e foame, introducem vasu’, pt citeva secunde, in apa fierbinte, alfel e greu, daca nu aproape imposibil, sa scoatem , prin rasturnare,  munca noastra cea de citeva minute, din forma, si sa mai si arate  bine.

am zis cîteva secunde, da’ puteti s-o lasati si mai mult, cum facui io care,  inca bulversata fiind din motiv de gaini infidele, am uitat vasu’n chiuveta,  si atuncea veti obtine, ca si mine, o terrina care seamana de la jumate’ncolo cu  un enorm gainat de gaina cufurita.

in orice caz, s ane fie de bine!

Imagine

 

bonjur tristes

m-am trezit  trista si-mi e cam necaz ca nu-mi dadui nici pîn’acuma seama cu ce batista sa-mi sterg nasu, sa-mi dreg glasu, sa sterg siroaiele de pe obraz. sunt trista si ma simt nimic, niciunde, ce grea e goliciunea ce-mi raspunde, ca un ecou baut, de-a valma, la intrebari – cît ceru de profunde- ce -n mine dau acuma iama :

– s-aleg batista alba, la colturi brodata, ca dupa ce-oi uza-o sa ma intreb  da’ ce-i cu tine, fata?

– sau p’aia c’ un buchetel de flori si ditamai albina, ca dupa ce-oi uza-o sa ma duc cît oi vedea cu ochii si mi-o ajunge benzina?

– ori una mare, in carouri,  de barbat, ca dupa ce- oi uza-o sa-mi dau sama ca oh, asa e’n viata , mai ai si cîte- o zi mai de cacat?

– poate mai bine p’aia de fuse-odata  verde si-acu-i decolorata, ca dupa ce-o uzez sa ma ingrijorez ca  nu mi-a dat pîn cap deja sa ma repar cu niste ciocolata?

sau p’aia , sau p’ailalta…oh, tu tirstete mare, sper ca te simti macar o tîra  vinovata vazîndu-ma cît mi-s  de derutata si chiar deloc  in stare s’ aleg batista adecvata!

batistele,  spalate si calcate, aliniate’n sertar, gîndidu-s-or , probabil , ca-i mai bine sa le las ca de-obicei acolo si sa folosesc kleenexu sau  un stergar. ce gîndeste-o batista sau doua sau un teanc,  ma intereseaza cam cit poanta rasuflata a unui banc . m-am trezit trista , sunt înca trista si ma simt nimic, niciunde. as fuma,  da’ n-am amnar. unde f*****gf**k se tot ascunde?

 
3 comentarii

Posted by pe august 27, 2012 in SHUCK HAPPENS

 

odor

doua saptamîni si 30 de (n)euro dupa ce domnu tehnician -care face controlu  anual anal, bucal,motoric tehnic al carului meu cu boi- zice ca mvai, da’ cum sa-ti dau atestu, cind placa de’nmatriculare are o gaura’n plus, deci foaaarte neregulamentara , doua saptamîni dupa, deci,  si dup’aia înca doua, înca noua, înca nu conteaza cîte,

nu ma  amuza deloc  ca dupa ce ma’nvîrt ca vorba ceea intr-o  caldare pîna gasesc caru’n parcare, odata ce l-am gasit ma   mir de-amboulea daca o fi al meu au ba, ca numaru de’nmatriculare nu mi se pare chiar cunoscut;

nu ma amuza  sa vaz ca’n avîntu’ lor de’a  evita  folosirea   combinatiilor   necuviincioase gen KUT, ori LUL(google translate pa raspunderea dvs.), tovarasii de la biraul cu placile de’nmatriculare  ignora existenta poporului roma^n si al  limbii sale,  româna, asadar nu ma amuza  în momentu asta deloc, deloc placa cu 1-CUR- 8sute  si ceva a peugeotului din fata mea

nu ma amuza nimic azi. în peugeot sint, de fapt, patru cururi , iar io-s cu al meu in sus, vai ce comic!

anfen.

plictisita, sictirita, flescaita de caldura si de alte alea pa care daca le-as enumera, prea m-ati compatimi si v-ati -aoleu, ce v-ati – mai intrista, d’aia zic ca mai bine nu zic nimica despre ele, intorc capu’n dreapta.  în audiul  foarte audi din dreptu meu,  o tînara domnita si-a’ntins tibiile si fibulele pe bord, nu stiu cum de nu-i ies falangele pîn parbriz. sau i-or fi iesindara da’ nu vaz io.  o vaz ca se uita la mine a R u luchin at MI? r Ú luuchin at Mí?  nu vaz si finca nu ma mai uit la ea ci la  tînaru’ domn sofer- sacou , cravata, guler apretat-   care s-a bagat pîna la picioare in nara stînga  si se scobeste acolosa cu’n zel demn de nicio cauza.baga mucii’n gura fara sa-i faca biluta, imi vine sa vars!

imi vine sa vars si de la mirosul care-a explodat sub coviltir, comic ar fi sa-mi vars in poala, daaa!

ai facut un pîrtulet, ‘mi’ntreb ficioru ‘n româneste.

nuu , esti de la cur de la fatza ta, zice odoru meu comic si genial si frumos cit toti frumosii din lume. si misca, o tira asa,  din tunsoarea aia al lui ddesteapta si frumoasa,  înspre masina din fata, a traducere, in caz ca mami nu se prinde la subtilitati d’astea.

în sfirsit, s-a facut semaforu ala si verde! sofez si rîz, rîz si sofez: nu prea graieste, odoru,   bine româneste, da’ de citit,  stie sa citeste !

s-ar prea putea ca privirea domnitii din masina cu mucii, masina cu nr de inmatriculare olandez – vazui io dup’aia-,  sa fi însemnat ce te uiti, catea împutita, ce te uiti? vezi ca, asertiva cum mi-s, nici n-apuci sa zici gouda ca io’ti trîntesc deja un pumn în bot. s-ar putea, daca e sa tiu cont ca otomobilu nu era taxi. si daca e sa -mi aduc aminte de certaraia data’n batalie , dintre doo cetatence neturmentate ale tarii de jos, la intrarea intr-un magazen mai lucsos asa, în Maastricht, unde am auzit io pt prima data p’aia cu cateaua împutita. ok, vuile teef insemneaza motamo  catea murdara, da’ umpic de drama asa, nu strica.

 

ora satului

isn’t this wonderful?

this:

and this:

and this: 

and this:

sateanca e de parere ca yes it is.

iz, atuncea,zis  oslo olso uanderful?

pa ritm de doua fire, doua paie, ia gradinaru la bataie, sateanca mai scormoneste p’ici, mai scurma pe colo, da’n general asa, considera totusi ca ies, iz olso uanderful, de ce n-ar fi.  batura  azi mai pi sara  clopotele -nu stie ea  pt cine -, mîine dimineata o sa treaca cortegiu’ mortuar pîn fata fermei.

atunci,  sateanca , cu ale ei  bune obiceiuri pa care le pastreaza. la fel ca si p’alea rele. numa’ de legume vrea sa scape , va pune castravetii si dovlecii (ca astia nu mai sînt dovlecei, îs ditai dihaniile -doaaamne, iarta-ma!-, ce samînta, ca’n povesti,  o fi fost asta de cresc nebunii într-o zi  cît ciresu  într-un an, da’ nu anu asta?!) la poarta , castravetii si dovlecii gasi-si’or , doamne-ajuuuta!, pe altii care sa-i stapîneasca  sanatosi. pai da!

numa ca  cîteodata nu-i tipenie de masina în urma dricului. sateanca, nu numa pt sufletu ei si-al legumelor, spera ca mîine dimineata n-o sa fie asa. da’ cum sperantele ei sînt cîteodata în van, se gîndeste ca e, dricaru’, groparu’, cicloturistii, s-o gasi cineva sa-si faca mila de ea. si daca tot a termenat de gîndit,  satencii îi vine din nou a cînta :  doua fire, doua paie, ia gradinaru la bata…ups, sateanca se simteste o tîra dezorientata: oare era asa, sau cumva doua fire,  doua paie, da’ ia-l , mîndro, ce astepti, ia pe badea la bataie, da-i în cap cu o tigaie, unge-l cu catran la coaie, da-i sa mînce numai zoaie, da-i cu sutu la turloaie,leaga-i de gît trei pietroaie de spinare sa se’ndoaie, lasa-l sa doarma in ploaie  hooop-sa-sa!

 

 
Lasă un comentariu

Posted by pe august 17, 2012 in 1, ma vie en rose