propunerea lu icsulescu, mînat de trebi pîn partile alea, de-a’mbina utilu’ lui cu placerea noastra, a atîtat jaru pohtii mele de peste… m-am aprins, phiiii ce m-am apriiins!
care peste’i precis motivu pentru care alaiu nici cu decizie judecatoreasca nu iese din casa, asa ca i-am promis peisaje, tîntari, unica ocazie de-a vedea asa ceva ( daca nu pune mina pa carte sa’nvete pîn la un salar din care sa-si permita s-alceva decit laubuget siti-trips ) marea cu sarea. ca urmare, alaiu a decis: (n-avem incotro,) MERGEM!
într-un tîrziu, mai tîrziu decit cel mai întîrziat dintre tîrziurile planificate , ne-am îmbarcat si-am plecat cu totii’n delta. adica ne-am înmasinat: clasic, ca si muzica de pe sidi (nu Valurile Dunarii, nu Dunarea albastra, Maria Callas – parca, ce stiu eu decit ca mi-e foame de peste?-), barbatii tolaniti în fata, fumeile mai incolosa, claie peste gramada cu copchiii, sa-i sterga de muci, sa le raspunda la’ntrebari, sa le mînce pufuletii, sa le promita altii. si cipsi.
io vesmîntata exact la fix ca pentru ‘n delta
, si cu’atîta mai mult logi(sti)c dotata cu balast – a nu se citi sacosa- de tinut in echilibru si doua, nu numa ó barca (cu copii zbanghi…adica zglobii 
, care face numa ce vrea muschii lor. precum in poza asa si pe pamînt.)
restu, bine mersi de întrebare si de lotiunea contra tîntarilor. numa ca tîntarii n-au avut nimic contra ei.
în delta, precum stiti din propre esperenta, din auzite sau din vazute in documentare, e FRUMOS!
soarele rasare frumos (e, nu-i facuta de mine poza, am oameni pt asta, io doar am botezat-o foarte original „poarta sarutului”)
nuferii fac cu ochiul fumos soarelui
lisitele si pelicanii si pasarea aia mica, cu pene albastre ca ceva ce n-am mai vazut pîn’acuma , se sperie urit de motoarele barcilor. ntz, ntz, ntz, oare cind or avea de gind sa se adapteze la mediu ?
dupa vro 70 km de (promise) (variabil variate) peisaje am ajuns si la marea cu sarea. aici, precum stiti din propre esperenta, din auzite sau din vazute în documentare, e FRUMOOOOS.
(poza- omagiu omului ala care , in vacanta fiind, n-a pregetat sa-si sacrifice odihna, si sa usureze o salcie traznita de bratu inca viu care-i atirna dezolat de corpul carbonizat, si sa-l duca si pe el la mare, vedi pontus euxinus poi morire i-o fi zis , sau nu, nu stiu, operatia de acordare a ultimului ajutor am vazut-o din fuga barcii,iar ultimele lor momente impreuna le-am ratat din cauza fugii noastre din fata unei ploi iminente. a plouat ca lumea acolo,aflaram mai pe seara. stia ea, ploaia, de ce.)
cam asa fu la Dunare. ba chiar mai mult, si mai cu broaste testoase, lacul Razelm, icre cele mai buuuune, broscuta sub pat, fara televizor -telefon-computer, da’ pastrez restu pur moa.
p.s. – iote ca uitasem apa tulbure: apai a fo gargara gazdelor ( oameni scoboriti de la nivelu lor -cam patru sute metri deasupra marii- ca sa ridice cu macar un etaj si coperis de tabla standardu turismului local), care, înainte, intre si dupa ce ‘mbucau din pestele pe care m-au pus dup’aia sa-l platesc io INTEGRAL (si le-a mai ramas si pt oaspetii abia sositi), dadeau cu bita’n localnicii care ofera veceu in curte si alte nonconditii de-astea. n-am inghitit ce mi-au bagat pe git, da’ de scirbit, phiii ce m-au scirbit! ase ca data viitoare o sa dorm intr-o casa cam asa
si-o sa’nvat sa curat si io repede pestele, o sa vislesc, o sa dau la peste (pe colocatar, poate, ca daca lui nu-i place pestele, poate-l place pestele pe el. na!), o sa fur din ochi priceperea de-a gati pestele, iar daca o sa mi se permita, o s-o si exersez (si-oi da la schimb din priceperea-mi în fastfud
), de-aia n-o sa mai pot de nonconditii si-o sa-mi fie bine! chiar daca e antena de teve pe casa. iremediabil romanticus mai mi-s, nu?
