hindustani

finito  cu  cuisine française, (con)fusion kitchen si ca la mama acasa, momental ma aflu in plina perioada indiana care’a’nceput cu paneer si-a continuat cu to felu de alea numite’n asa fel,  ca mai bine le zici linte, naut, pîine, iaurt scurs, orez fiert/prajit, coltunasi cu cartofi si mazare, ciocolata fiarta-n lapte condensat, chiftele, spanac samd, samd, ca tot aia e in fond. si la urma urmii.

paneer(citeste paniir, sau cum vrea domnia ta, ca ma’ntereseaza doara ca citesti, nu si cum) e dupa spusele lu maestru vishnikapoorsaucamasaceva(bicki pentru noi, astia) singura brinza da pa lumea asta pa care po s-o prajesti in friteoza sau in tigaie -end ovcors ca si  pa gratar (greu da trecut cu vederea sezonu)- ca nu se topeste nici sa vrei.

iote dracie, zice maiastra de mine  catre maestru bicki (vishnutribrahmasaunaibamaistiecum, pentru voi, aialantii), pai asa zice si cipriotu daspre halloumi ala al lui! doo chestii care-s singure… apai io nu mai mi’ s  sigura de nimica’n cazu asta et  si tu me le permets! ia, mai bine,  sa punem noi mina sa producem paniru asta (pardon pentru ortografia brînzii, da’s contra E-urilor prea multe’n acelasi loc), daca vrei sa te crez.

zis , si facut: am dat agricultorului din vecinatatea nu prea imediata cinci euro penc’a muls zece litri din vaca  , s’ am pus laptele la foc. pîn’acilea e ca si la nea ciobanu de la stina. dup’aia am zis ca punem  zama de lamîie,  sau lime- one sic, rian a fer! e piui, sic nepa ser (cu s de la si ce te faci daca n-ai nici de-aia si omg, nici de-aialanta? citeste mai departe s’o sa afli),  si am pus otet   

  

si-a iesit cas, ca la nea ciobanu de la stina, ca doara nu era sa iasa salata de vinete

l-am prejit, l-am imbaiat in apa rece

l-am pus dup’aia in spanac 

si s-a chemat c-am mincat ceva c-o denumire complicata, asa ca-ncheiem cu falafel (iar falafel? pai da, c-acu e mai alfel, desi tot la fel, intr-un fel)

concluzie: singur pe lume e o carte, in rest nu se  prea poa asa ceva. asa.