RSS

Arhivele lunare: Mai 2009

dans pe sîrma

spate cocosat,abdomen umflat,umeri tremuratori,bratul drept- spasmul aripei Anei Pavlova,bratul stîng- pareza in terapie,craci de tenisman îndirjit,erectie unita cu cerul în boxer-short-ul  cu buci  ferme ,implanturi succesive debordind din cupele sutienului: vintul in rufe.

si gauri in sosete

desperecheate

 

ferpar

azi, atita mai al anului de greata doo mii noo, la ora amiezii, înconjurat de toti cei ce-l aveau drag, lui  AEG Competence   i-a iesit duhu pe gura cuptorului ,taman in timpu coacerii unor focaccia cu verdeturi proaspete mediteraneene , si i s-au  închis  pe veci cele patru ochiuri  mai pe seara .

cu o ultima sfortare de energie si constiinciozitate , el a mai incercat sa fiarba  proaspetii facuti -in colaborare cu jonas-  tagliatelli, da’ n-a fo sa fie.

Afbeelding 029

(pastele-s cam verzi nu de durere, verdele nu e culoarea lor de doliu, ci penca se gatisera cu busuioc)

arhiplini de durere si cam greu de consolat, familia, colaboratorii  si prietenii lu AEG, care taman asistasera la accidentu -soldat cu ruperea piciorului- masinii de paste fainoase,  va aduce la cunostinta ca ceremonia purtarii la groapa comunala de fier vechi a trupului neinsufletit va avea loc in stricta intimitate, sîmbata.

orice dovadade compatimire, cit de mica, poate fi virata in contu Institutului de Cercetari Gastr(it)onomice , cu mentiunea : pt proiectu „daca aragaz nu e, mincare nu e- prietenie pe veci lu AEG sau ce-o fi, numa de-ala pe inductie sa fie”.

nu se admit flori decit daca-s comestibile.

si penc’o nenorocire nu vine niciodata singura: multe au fost

Afbeelding 027

Afbeelding 021

putine au ramas

Afbeelding 017

urmare a ultimei dorinte a lu AEG,   acest ferpar este scris cu cerneala din sos, la obtinerea ei fiind folosite aparate si tehnici responsabile pentru mediu inconjurator cu burtile lipite de spate, nu ca AEG care moare cind vrea el.

tavalugu sa-l stîrceasca-n pace!

 
14 comentarii

Scris de pe Mai 27, 2009 în 1, ma vie en rose

 

o data pe an

poza asta

DSCN4681

seamana cu cea de anul trecut (pe care n-o caut acu, dar les coneseor cones), si-o sa semene cu cea de la anu…si la multi ani.

penca o data pe an, de-a lungu lunii si  jumate de sezonu sparanghelului, fac asperges à la flamande [a lorijin reteta zice ca sparanghelu se fierbe intreg, si tot asa se si serveste, impreuna cu oua fierte , patrunjel , unt clarificat (incalzit cit sa se adune componentii lactati deasupra, ca o spuma, si curatat cu rabdare de spuma asta) si piure de cartofi. ]

doar o data pe an penca papilelor  mele gustative care’nregistreaza grasimea le-ajunge atita unt pentru un an intreg. ghinionu colocatarlui, mi-e mila de el, da de mine mi-e si mai mila.

(s-a descoperit acu vreo doi ani ca -n afara de cele patru gusturi de baza, limba noastra are si papile care ‘nregistreaza gustul uleiului si grasimilor, si altele care   depisteaza umami, un intaritor de gust cu gust foarte specific. umami este gustul stimulat de catre ve-tsin -de asiatici folosit d emilenii-,  sau –  cu alte cuvinte cel putin la fel de exotice- glutamat monosodic. pe domnu glutamat il gasim in parmezan, in trufe si’n piureul de tomate)

DSCN4680

 
3 comentarii

Scris de pe Mai 25, 2009 în 1, nici blog fara pîine

 

…ca mama v-aduce voua lapte’n tîte

trei iezi, cucuieti,  de fapt nu e lapte, e cafea si frigarui de miel, da-s bune si astea. nu?

si sa videm di ce nu lapte, deci sa’ncep cu’nceputu:

plecaram patru din  Mpiiiu-piiiu (praivaci, iu nau), si cu masina cinci, si nu i-a trecut  , zau, nimanui pin cap sa ia bani, aparatu de fotografiat ( asa ca, poze ciucicu), telefonu ( da pe-asta oricum il uit mereu, asa ca  nu se prea pune) si, ce-i mai grav, am uitat  sa-mi iau ruju, draga!!

insignificantele omisiuni privitoare la bani, aparat  foto si telefon s-au dovedit a fi recuperabile pîn uzitarea cardului  bancar („pai po sa platesti la veceu in aeroport cu cardu?”/ „e, poti! da oi avea io ceva maruntis p’acilea”/”pai ai?”/”pai…nu. deci rabdam”), a telefonului  lu jonas ( care o sa aiba god knows cind(va) smecherie de-aia cu care sa transfere pozele pe pc) si-a  telefonului  lu jonas (in care , o ce surpriza, nu-i nici un numar care mi-ar putea fi de folos), mai ramineau buzele mele umfla…nerujate.

o adevarata tragedie, e clar! da daca un copac poa far’ de frunze-atitea luni, un orb fara lumina vreodata,  sau un copil fara parinti o viata, oi putea si io sa dau mai putine puppaturi in aeroport, sa ciugul cu mare grije dintr-o maslina, o pralina ceva, si sa sorb  delicat din vrun pocal, ca sa-mi pastrez oarecum nealterata boiala existenta –  mi-am zis trezita la realitate de hîrtoapele din autostrada .

pa dracu, mai iezilor, ba  bineinteles ca nu mi-am zis asa ceva, am pus botu si m-am tot gindit sa fac drum intors, da zic si io asa c’asa se cade . si ma si prinde. nu?

booon.

deci am ajuns fara maruntisurile alea, da’ cu bine, in aeroport. despre dinsu n-ar fi prea multe de spus, si ce-i de spus e ca’n orice aeroprot: lume multa,  self check-in pe linga care se trece ca pe linga leprosi, cozi la check-in, multa lume, copchii care zbiara, forfoteala…nu locu ideal in care sa sezi s-astepti mai mult de-o juma de ora, da daca crezu colocatarului e  „mai bine o juma de ora mai devreme decit un minut mai  tirziu”, sedem si tacem. sedem si bîrfim. sedem si citim.

timpu bate pasu pa loc cind astepti, da c-o cafea prea scumpa, in pahar de carton pe care-ti arzi imediat destele ,din airis pub, po sa-l faci sa se urneasca o tîra. mai ales dac-o bei afara, insotita de-o tigara.

apai, abia ajunsa linga cosu cu chistoacele alora de nu reusisera’naintea mea sa faca timpu sa treaca mai cu spor, dau , cu mina stinga, sa duc cafeaua la gura, cind, de linga mine, o duduie durdulie, intr-o bluza fistichie, cu sclipiciuri si de-astea, zice catre asistentu medical -dupa port, asa parea- cu un lant de aur cit ala de la vaca lu tataie: hai, draga, sa dam bagajele.

el mai trage din tigare inainte sa-i raspunda, da de raspuns , sigur ca-i raspunde.  „da mai du-te , fa, în lupa mea (nota mea- pt  dislectici: sorry, da chiar asa a zis, cum cititi voi), ca e timp destul,  ce”…. si mai departe nu stiu ce-a mai zis, ca io, cum ziceam, in plin proces de bere a cafelii fiind, in momentu’n care i ‘am auzit, am varsat cafeaua pe mine.

booon. trecem peste cite picioare mi-am bagat io’n pata care-mi orna bluza-n regiunea inimii mele, si mergem la toaleta unde-mi scot bluza, frec pata, bag bluza’n cel mai eficient aparat de uscat mînusitele pe care l-am vazut pin’acu (un dyson cam in forma de poseta deschisa exact atit cit sa -ti incapa palmele . jetul de aer e atit de puternic si bine centrat pe palme, incit in cele zece sec. de functionare iti fîlfîie pielea -cre ca si falangele, pîn’ la urma- ca stindardu’n vint. ca iesi cu miinile uscate de -acolo, ceea ce nu e cazu la alte aparate, nu mai e nevoie sa   zic. si nici ca jonas s-a spalat si uscat de cel putin cinspe ori pe miini)

acu, aparatu asta sufla el tare si bine, dar, dupa patruzeci de secunde de fîlfiiala m-a cuprins plictiseala si durerea de cap sa-l aud zbîrniind draceste-ca face o harmalaieeeeeee – , bluza mea nu era tocma bine uscata.  acolo unde-o udasem, se’ntelege, si-anume pen’ca  n-o storsesem, c’  oi umbla io nerujata toata ziua, da si sifonata?

asa c’mbrac bluza, si dupa citeva priviri incurajante aruncate’nspre mine prin oglinda, dau sa ies, da ma’ntorc sa ma uit din nou cit îi pata de mare si ce strategic e plasata .

strategicu plasament l-a remarcat si o dama care tocmai intra. vuzet iun jeon maman, zice ea oarecum compatimitor, oarecum incurajator. hehe, sint doar toanta, zic io , am varsat cafea pe mine, si plec, asigurata de ea c’asa ceva  se intimpla si la alte case, sa reintregesc rindurile celor cu care venisem la aeroport.

RESTU MAI INCOLO, C’ACU MI-E SOMN SI -am ragusit de-atita vorbaraie

 
Un comentariu

Scris de pe Mai 25, 2009 în 1, blablabla si tot asa

 

voaiaj, voaiaj

silita de imprejurari si cu buna voie (sau morocanoasa, sa depan de cum ma trezesc, cite nazuri face tinaru jonas la micu dejun, combian de cafe oi avea timp sa beau , cite kilo de machiaj si-o spoi clarunelu lu mama pa vizaj…si-or mai fi, da nu vreau sa anticipez de tro), mîine, cam pa la ora unu a amiezii, tre sa fiu in aeroportu din Charleroi.

la ora unuu??? la ora unu!!!!!! ora la care un om cu scaun atit la cap cit  si’n partea aialanta, mai inferioara ( poan de vu diu plasaman), sede la masa. acasa la el, sau in alta parte, nu conteaza, jean box…manjeaza!

me moa, je  tre sa fiu in aeroport… se purcoa ca ojurdui, pa cind ma gindeam ce si cum cu dejeoneru de miine, mi-a venit luminoasa*** idee sa-l servim in Charleroi, bon jeo  veo dir sa né  fie servit,  la tuzansambla  i compri lu nu prea mult asteptatu  voaiajeor ( seta dir ca io azi si deomen  sper ca doar trenurile ‘ntirzie, nu si avioanele).

***fac io cum dreg si tot mi-aduc cinste numelui! maman si maren , sper ca sinteti mindre de mine.  macar fiti voi, ca io n-am timp, tre sa ies la poarta sa ma uit de  colocataru asta al meu  care  sa dusa sa teic auei niste bami si ce-o mai fi, da sa vede shozu ca pina’n china nu s-a mai oprit, ca de cind a plecat, n-a mai venit. si mi-i o foameeeeeeeeeeeeee! iar jonas rontaie la petal de ble o friui, le povr garson!

ca daca tot tre sa sofam pina’n indepartata valonie, o moan sa videm  si sa mincam ce au si ei p’acolo, de-om avea ce , car Charleroi e , vorba cintecului de mai jos si-a multor flamanzi, locu unde nu prea ai ce vedea si ce face mai placut decit sa primesti vro  bita’n cap de la vrun marginal***.

***la verite e ca-n  sanson, pe un ton dulce-amar, printr-o intercalare de planuri pozitive cu negative, se face o oda  multelor  nationalitati care traiesc in orasul asta, oameni care au timp sa vorbeasca intre ei, si-si lasa copiii sa se joace pe strada, impreuna cu alti copii, sint solidari….asa cum acilea nu mai e de muuuuuult; nu stiu de cind, ca io de cind ii stiu pe flamanzi, asa ii stiu:  ofticati.

da nu din cauza cintecului ^mi cam fac griji pur deomen, ci parsca noi sintem francoafoni, iar charlatanii  aia-s neerlandoafoni, si data trecuta , cind am cerut ceva de -ale gurii’n pe lînga Liej, mai nene, m-am pomenit c’un calup de slana’n fata-  buuna gateala, nimic de zis, cu usturoi mult si de toate verdeturile-  de mi-a fost trei zile greata dupa aia, desi nu mi-a intrat pe git decit cam un sfert din el.

ori, greata mi-e deja de-acuma  si pina miine, cind oi vedea io avionu aterizat cu bine. asta o sa treaca c-o bere…belgiana ( nu-i, ca ma prinde impartialitatea?), tudsiuit dupa aterizare, da’ la un shot de porcina prea bine crescuta nu cre ca mai rezist. sa fac, peotetrî, niste senfisuri, cum face tot flamandu (boala capatata de la vecinu olandez) cind pleaca la drum?

anfen, on va voar. olevoa si daca sinteti saj, va aduc ceva din charleroi, iar berea o beau in sanatatea dvs.

 
Un comentariu

Scris de pe Mai 23, 2009 în 1, blablabla si tot asa

 

experiment

tema: ia maslina, neamule!

rezultat: supa de masline

DSCN4677

efect:

-Beatrice, cobaiu’ involuntar , a mai cerut o portie;

-cobaii de permanenta au incercat sa ma faca sa ma razgindesc, da’ dupa ingurgitarea esantionului de proba au tacut s’au inghitit tot.  s’or sa mai vrea si alta data, cica.

mod de lucru: mai incolosa, c’acu’s pre(a)ocupata. stei tiund, ca se merita osteneala( cum ar veni vorba, ca osteneala , de fapt, nu-i, doar ceva mojare, eprubete si de-astea  de spalat)

pin’atunci, un plan si mai prim:

DSCN4674

bon, a venit timpu sa si  videm cum si cu ce se face.

cum: in +/-  treij  de timpi  si citeva miscari

cu ce: cu 300 gr masline vrezi si negre, un litru de zeama adevarata de gaina(ochei, se poa si din tablete sau prafuri, da’s cam sarate ,si  parca vaz c’o s’auz comentarii dup’aia) sase linguri de ulei de masline, sapte catei de usturoi, 250ml smintina dulce, o legatura de busuioc(acilea inlocuit cu ciboulette- dupa cum ar zice frantuzu) si ceva piper.

ce miscari:

– 3/4 din masline se pun la fiert cu zeama de gaina, uleiul  si usturoiul, la foc potrivit .  se lasa acolo  sa to-ot  fiarba,  pin’ o mai ramine jumate -sau umpic mai mult decit jumate- din zeama in oala. orientativ, cam 25 de minute.

– se toarna supa’n blender

-se pune blenderu’n functiune

– se lasa blenderu sa faca ce stie el mai bine s afaca

– se opreste blenderu si se adauga smintina

– pen’c’a prins o usoara raceala, supa se pune din nou pe foc , pina

– taiem treimea de masline nefierte ‘n rondele,  sau le’nsiram  pe bete de frigarui, sau mai stiu io ce si cum

– punem rondelele’n supa, supa’n recipiente apropriate

-nu uitam verdeata si

-sa plescaim de placere

se tu. sa ne fie de bine.

 
15 comentarii

Scris de pe Mai 21, 2009 în 1, semplî com bonjur

 

som(o)n usor

mincare de vara, c’ acilea-i cald.

afara.

DSCN4600

cum se face:

unu– se ia un prealabil. in el se prajesc semintenii. fara ulei. apoi, vinetele pane. tot in prealabil, cu razatoarea de trufe, se rade parmezan, ca n’avem trufe, aolio si vai de noi!

doi cartofii nou-nouti se taie’n unu, doi, unu doi, faceti toti la fel ca noi, patru. se pun intr-o tava deja fierbinte, cu o lingura de ulei (de orez, acilea) deja fierbinte, in cuptorul deja foarte fierbinte. mai departe se descurca ei, da’ noi ii mai zgiltiim din cind in cind, sa-i trezim la realitate. ca cine stie!?

trei -se construiesc  machete ale turnului din Pisa din feliile de vinata pane. le tencuim  cu parmezan, naturalmente, c’am zis Pisa, nu Eiffel. (pin’s-ajunga pe farfurie, turnu’ se da citeva clipe la cuptor, pe functia grill)

patru – se concaseaza rosiile si se stropesc cu otetu’ (de orez, acilea…  ai nau, darling, aiv gat an obsesan! )n care-am dizolvat niste sare de mare.

cinci– se fierbe somonul la aburi de zeama de struguri californieni in care inoata o legatura  de marar, una de patrunjel, si nici macar umpicut  de untura de catel.

cam asa, deci.

nota numa’ pentru cine vrea sa-i fie som(o)nu’ntr-adevar usor : inainte, intre, si dupa punctele unu, doi, trei, patru si cinci, se impune a se acorda aceeasi – daca nu chiar mai multa- importanta ca gatitului,   si sauvignon-ului blanc! sau ce-o fi acolo, numa’ sa fie.

si’nca una, de dezvat:

DSCN4601