RSS

Arhivele lunare: ianuarie 2009

povestea porcului. not!

doua damblale -anuale(ca’n rest sînt o perfecta) si ocauzionate (e, si ce daca nu e’n dex, ar trebui sa fie!) de documentu care ma atesteaza-  am si io de cînd, nu stiu.

una e sa-mi bag picioarele sau alt component al perfectului meu intreg într-un textil nou-nout, iar aialanta sa ma zvîrcolesc pîn bucatarie’n ziua aia, foarte indiferent de unde-a picat ea’n cursu saptamînii, vro zece ore daca nu mai mult, sau mai putin, pîn’o sosi momentu  sa pun pe masa , pentru noi patru si inca altii oarecum ca noi sau poate foarte altfel,  nu neaparat de toate, da’ nici neaparat orice.

e bine, anu asta am ramas fara damblale! cu nadragii  si camesa aia cumparate’n reduceri din colectia noua, deci discaunt zero virgula zero, m-am îmbracat de doua ori pin’acuma, iar batistele , din cinci in cinci minute alta noua, cu care-mi sterg nasu, nu se pun la socoteala penca nu vreau io si penca’s de-alea de hîrtie(desi, hîrtia, ati vazut ce-a facut herr Lagerfeld anu asta cu hîrtia?) ca n’as vrea sa mi se’nfunde canalizarea cînd as baga p’alea adevarate ‘n masina de spalat;

nici in bucatarie nu am de ce ( ca mi-s oaspetii sub influenzza) , si nu po sa fiu(ca-s racita cobza. una dezacordata, dupa cum îmi zdrangane coardele-n timpu tusei, adica permanent)  decit pentr’o tarta cu ananas din Honduras, din care, nici cu ordinu parchetului n-am reusit sa smulg o frunza ca sa vaz ca e proaspat si merita cumparat, kiwi verde si  tare ca fieru din Franta, kiwi galben si tare ca piatra din Italia si  capsuni egiptene de la care nu mi-a venit sa walk like an egiptian cind le-am vazut, iar la fuga n-am luat’o ca ce-ar mai fi?!

asa ca azi ne ducem la restorant unde o sa-mi curga mucii’n farfurie, muzica o sa sporeasca  vîjîitu din urechiusele-mi, vinu  o s’alunece ca sîrma ghimpata pe gîtu’n care parca am un cocolos de sacîz, iar nota de plata o sa fie mai piperata decit mistretu pe care trebuia sa-l onorez azi cu atentia mea.

povestea porcului s-a aminat pentru paispe februarie, si-am si uitat sa-mi prelungesc imprumutu la bib, luni tre s aplatesc amenda. ce porcarie!

loc de poza cu tarta(in cazu c-o sa fie pozabila, ovcors, doar nu m-oi face de rîs taman azi, cind e de plîns, c’asa vre ochii mei, rosiori de parca i-am bagat in sos de tomate, sau in ala de vin din povestea neînceputa a porcului)

deci tarta:

dscn3562

una cu vitamine, asa ca pentru bolnaviori.

incepem cu aluatu: cernem 200g faina intr-un vas, in mijlocu gramezii facem loc pentru  o suta g unt rece si  o suta g zahar pudra pe care le amestecam cu ajutoru a doua cutite(cei cu singele mai rece poa sa foloseasca si destele) , apoi adaugam un  ou si framintam scurt . iasa un aluat nisipos care o a ne faca sa ne blestemam zilele, da astea-s griji pentru mai tirziu, peste vro 30 de minute incolo, dupa ce scoatem aluatu de la rece de unde l-am datde’nata ce l-am gatat.

buuun, a trecut jumatea de ora, a sosit momentu sa’ntidem aluatu, deci il intindem -se intelege, de la mijloc inspre margini- intre doua bucati de folie alimentara,

dscn3555

si uite’asa ne ramîn blestemele intacte, taman bune pentru alte ocazii. cu ajutoru foliei mînuim si aluatu cind e sa-l plasam in forma de tarta, care forma e preferabil sa fie’mbracata’n foaie cerata. la mine nu e, c’asa’s io, ‘mi place sa fac pe viteaza. de dtata asta mi-a reusit.

dscn3556

dupa ce-am inlaturat folia tre neaparat sa intepam  foaia uniform cu o furculita, fara sa uitam marginile, alfel o sa rezulte o forma cucuiata si cocosata. dupa 12-15 minute de copt la 220°C, se scoate forma din cuptor si se lasa sa se raceasca

dscn3558

continuam cu crema de vanilie, care e ca acilea, in raspunsu numaru doi. dureaza în fnctie de cit de tare punem focu sub lapte, dup’aia dureaza vro doua minute pina e gata. cind incepe sa se ingroase , tre mestecat la ea re-pe- de, asa de repede de parca  simti cum salta suncile pe tine.

lasam crema sa se racoreasca vro zece minute, apoi o turnam in forma de tarta, care forma e preferabil sa se gaseasca de’acuma p’un carton de’ala cofetaresc, sau  direct pe platou.  sau cum ii zice la chestia aia pe care se pun tarte si torturi.

despre fructe nu zic nimic, ca-mi dadui intre timp  seama ca vorbesc aci de lucruri pe care le stie toata lumea.

la urma de tot se incalzeste cam jumate de borcan de jeleu (de lamiie in cazu meu), cu care, asa cald cum e,  se  acopera fructele.  alfel se flescaiesc  rapid, as vrea s azic, da iar as zice chestii cunoscute.

ar mai fi doua variante pentru tarta asta (si nu numa):

1- cumparam aluatu  gata facut/ blatu gata copt, crema de vanilie la cutie, fructele la conserva , si purcedem la asamblarea lor; un fel de pachet ikea, da comestibil. anfen, mestecabil.

2- merem la brutarie, samd.

in ambele cazuri, ca si in ala de mai sus decît ele, vom avea satisfactia mincii’mplinite , s’o sa ne fie de bine, nu stiu cit de bine, da sigur nu asa de bine ca dupa antricotu de acilea, de la o  bovina Hereford, si dupa tiramisu-u cu baileys(airis crim) si inghetata de ciocolata neagra .

s’am incalecat p’o sa si n-am spus povestea.

 
Un comentariu

Scris de pe ianuarie 31, 2009 în 1, ma vie en rose

 

deci…

…e adevarat ca daca mînci peste te faci destept! uite,  io, de la numa citeva restulete pierdute pîntre prazu, morcovii, pastele, scoicile si sosu cu sofran, am ajuns sa  retiu -si-s precisa ca-i  pur leo rest deo ma vi- ca ce e-acolo’n vîrfu farfurii, rotocoalele alea trei, e placopecten magellanicus. anfen, asa scrisera aia pa ambalaj, daca a gresit ei, gresesc si io.

dscn3516

acu, daca stie cineva sa-mi spuie si mie cum le zice in româneste la coquilles st-jacques, io-s numa ochi si ure…memorie. mersi davans.

(detalii pentru interesati: înabusiti scoicile vro cîteva minute, pîn se deschid ,  in vin alb. taiati julienne morcovu si prazu si prajiti-le’n ulei de masline.  dupa vro sapte minute sînt cam gata, al dente, se pot adauga scoicile si stinge focu.

dscn3509

din zama ‘n care au fiert scoicile  faceti sos prajind o ceapa (charlotte, de preferans), turnind apoi  zama peste ea, reducind la jumate – la foc iute- zama, strecurind pîntr-o sita zama cu ceapa,  adaugind sofran si smîntina zemii si lasind sa se ingroase oleaca la foc mic.de sare si piper uitasem, da daca nu uitati voi e ok)

în sosu asta punem sa se incalzeasca buchetelele de broccoli pe care le-am oparit separat, in apa sarata, da dup’aia le-am imersat în apa rece ca gheata , de-aia ‘s acuma reci. si frumos verzi.

dscn3515

pastele se fierb ca de obicei.

simplu, nu? iar daca operatiunile se petrec  simultan, e si repede gata.

si gata dscn3520si cu pozele)

pe es: me biansiur ca placopecten’u magellanicus tre prajit un minut-doua pe fiecar eparte, dup’aia asezonat cu sare , piper… fu de scurta durata efectu pestelui, donc

 
5 comentarii

Scris de pe ianuarie 31, 2009 în 1, nici blog fara pîine

 

cum as fi fost io pa vremea lu Ceausescu

dragi tovarăşi şi pretini,
în atenţia organului meu vizual s-a insinuat leapşa de la Jock, mon fils bien aimé, al cărui dosar e public, aşa că daţi dovadă de compatriblogism şi faceţi-vă că-l răsfoiţi.

leapşa asta presupune efort de imaginaţie sau spiritism, lucruri cu care partidu m-a’nzestrat din belşug, uitînd – însă-  să-mi esplice ce-i ăla efort.

din spirit tovărăşesc, însă, trec cu vederea varianta dizidenţei, şi-mi potrivesc pasu cu ritmu defilării.

că toma veni vorba:  cu riscu să fiu esclusa din rîndu partidului, sau ( la fel de grav- dacă e să po să-mi dau cu părerea-) să fiu făcută secretară de partid, recunosc că încă de la vîrsta fragedă a pionieriei aveam o aversiune viscerală faţă de careurile din curtea şcolii şi defilările anuale.

activitatea în sine o suportăm relativ uşor, ducindu-mă cu gindu’n alte părţi. la vrun personaj de carte(că mă’ndragosteam în fiecare saptaina de vro doi…eheee, pă vremea aia nu  ţineam cărţile  noo săptămîni acasă, prelungindu-le termenu de’nchiriere pin computer), sau la ce-o să facă maica-mea de mîncare pă ziua aia. dac’o să facă.  numa că patosu unora mă făcea să vărs, şi,  cît aş fi’ncercat io să mă conving că probabil  mă  oftic  că nu po şi io să fiu ca ei, să mă simt la nelocu meu.

bon, unde rămăsesem?
aham, la efort.
păi:
– se prea poate că  pă vremea lu Ceauşescu mi-ar fi fost cînd prea frig, cînd prea cald. cînd prea foame, cînd vro indigestie. cînd prea aşa, cînd prea pă dincolo. da indiferent cum mi-ar fi fost, la ochii albaştri ai lu Paul Soloc(nu-s sigură de nume) tot m-aş fi uitat pin televizoru alb-negru. şi la alţi doi ochi albaştri, cei mai frumoşi din lume. probabil că tot numa  pîn televizor.  sau poate ca nu, poate ca de la din ce in ce mai mica apropiere, sa trebiasca sa ma uit sasiu, sa…zut!, unii lucra la orele unspe ale zilii, io fantazez ca pa vremuri!

membră de partid,  să fi vrut io şi nu m-ar mai fi făcut după prima şi ultima convorbire’n urmă căreia  aparatu şi-a consolidat impresia proastă despre mine, iniţial bazată doar pe aia doi centimetri de podoabă capilară şi două sute de centimetri de fustă(e, n-am cracii aşa de lungi, da ce mă’mpiedica să visez?)

de-aia, probail, aş fi locuit în apartamentu dat de Gheorghiu-Dej lu taică-mio odată cu o medalie de nu mai ştiu  ce merit, medalie pă care am vîndut-o io lu Dobre pentru cinci lei, şi-am luat o bătaie de la maica-mea de m-am pisat pe mine. sau aş fi făcut rost de-o garsonieră , aşa cum făcusem rost şi de deplasare’n străinătate cu uteceu’. de dolari. de ciocolată sîrbească. de deodorant 8×4. de ţoale pe sub mînă de la Neli care vindea Fortuna şi-mi era vecină. de… de nimicuri importante, quoi.

– aşa cum se prea poa că vremea lu Ceauşescu, fiind tot a lu Ceauşescu, da nu a lu ăla micu şi prost, ci a lu Nicusor, să fi făcut din mine  o şi mai curvă, şi io din ea la fel. deci tot un drac, dar şi mai şi.

indiferent de cum ar fi fost vremea aia, mai mult că sigur că din cidn în cînd, chiar dacă numa’n gînd, io aş fi făcut macaroane cu brînza:

dscn3506

care-ar fi iesit , macar in gind, mai bine decît aci:
dscn3502

şi-aş fi ştiut încă pă din’afara reţetă aia de plăcintă cu mere, fără făină şi zahăr. si multe altele , pe care’acu nu le stiu, si nu le voi sti vrodata. nu ma refer la retete.

 
3 comentarii

Scris de pe ianuarie 27, 2009 în 1, blablabla si tot asa

 

iza

iza imî grem etaot ep sod

asa un  ,sod ep ‘ad

cu aproape doua exceptii: muffins cu ciocolata si  banane

aici, compozitia (110g faina de patiserie, 70g faina integrala, 8g drojdie uscata si  25 g cacao se cern intr-un vas maricel. in altu mai mic se amesteca un ou mic cu 165 ml lapte, 75 g zahar nerafinat de trestie si 50g unt topit-dar nu fierbinte. în cu totu si cu totu altu , si cel mai mic dintre cele de pîn’acu, se piseaza o banana cu furculita, atit de fin cit se poate. laptele -si restu- se amesteca cu banana, se amesteca bine, bine, apoi se toarna lichidul peste fainuri. iar se amesteca, dar  atit cit sa se amestece ingredientele, amestecarea indelungata are repercursiuni negative asupra rezultatului final. ) taman inainte de-a’nfrunta caldura celor 180°C

dscn3489

aici, dupa douazeci de ani:

pardon, douazeci de minute!

dscn3491

dscn3493

iar acolo, adica sus, taman bune de mîncat, desi am folosit unt cu 60% grasime, deci o ideuta mai putin cremoase decit idealu. deci de’aia aproape nu pe dos.

si cupe de ciocolata care vor fi umplute cu crema mascarpone, da’pîn’atunci vor fi pastrate’n pivnita, într-o cutie metalica,  intr-un loc -sper si io, nu dau cu paru- stiut numa de mine

dscn3495

ce vedem mai sus: bune si formele de hirtie, daca n-avem za rial staf

cum facem: ciocolata pura  (250 g pentru zece cupe, sau 125 g pura si 125 g cu lapte, daca asa ne-a venit sa le facem ***) se topeste la bain-marie , unde si sede tot timpul, pina terminam de tapetat cupele. mestecam regulat in ciocolata. se toarna o lingura de ciocolata in cupa,cupa  se roteste repede, si deasupra vasului cu ciocolata, in asa fel incit sa o  cam acoperim peste tot. scurgem surplusul, punem pt 20 de ani, ah, pardon, 20 de minute, cupele in frigider.

***dscn3496

topim apoi ciocolata cu lapte ( sau reincalzim restul de ciocolata pura), si repetam operatiunea de tapetare a cupelor abia scoase din frigider. asta se face mai repejor decit prima data pentru ca ciocolata calda aluneca mai usor pe cea rece decit pe cupa de hirtie. totusi, se cere sa ne programam pe turatie maxima si noi, ca alfel se topeste primu strat si n-am facut nimica’n cazu asta.

crema  mascarpone o sa fie asa: 250g mascarpone se vor amesteca cu 125 ml sherry care-a stat la frigider aprox. o juma de ora in compania sucului de la doua lamii verzi si-a  50 g zahar pudra. dupa hotarita amestecare, crema va sede cel putin o ora in frigider, apoi va fi depusa’n cupele de cioclata.

cupele se vor oglindi probabil intr-un coulis de fragi, si ornate cu …cu…eh, mai am 5 zile timp sa ma gindescdscn3500

pentru cit sint de ciobite, nu va fi nevoie sa conving pe nimeni ca (nu)  io le-am facut… ce le mai trebuie’mpopotoneala?!

ha, nî’p al amru  iza  raihc utot esrem ep sod!

 
8 comentarii

Scris de pe ianuarie 25, 2009 în 1, Ciocolata, mon amour

 

ups, ai didit aghein

adica iar mi-a reusit

de data asta brioches (dupa nume, ca dupa aluat,ehe,  cam departe) cu crema de  vanilie, facute ca sa-mi potolesc orgoliu’  nesatisfacut ieri. e, s’umpic asa ca sa aiba  jonas ce mînca mîine in pauza dintre orele de biologie, în padure. da-i doamne sa nu ploua! daca m-asculti, iti fac zilele astea ceva cu ciocolata mai multa si mai buna. da?

facem aluat si  crema de vanilie, între ele punem un strat de ou „dezlegat ” cu citeva picaturi de apa, preasram din belsug (ca-i punga plina) pepite de ciocolata, de-alea care nu se topesc la temperaturi inalte

dscn34751 rulam destul de strins, din jos in sus,  sa iasa un cirnat din care taiem felii de cam cinci centimetridscn3476

culcam feliile pe foaia de pergament , sau silicon, dintr-o tava, le ungem cu galbenus „dezlegat” cu citeva picaturi de apa, le dam la 180°C pentru 25-30 minutedscn3484

iasa asa ceva:dscn3485

 
5 comentarii

Scris de pe ianuarie 21, 2009 în 1, Ciocolata, mon amour, dulcegarii

 

(n-)am noroc, ce sa fac?!

din cîte reţete, unele adevărate  bobirnace-n nasucu ţinut pe sus al  know-how-ului, nevinovata mea mînuta stînga a ales pin’a cules o pis ov cheic.

mi -deci- perfe;;)ctă, deşi dizapointid din lipsă de cialengi, restu si colocatarii  -hapi şi uşuraţi de grija debitului de salivă egal cu al  Dunarii’n sezonu cu musonu, cînd şi-au dat seama că aia cu „nu se-atinge nimeni de ea” e doar o glumă de prost gust.
aşadar:  tartă „pădurea neagră”

dscn3470

si’nca una, în care se observa superficialitatea cu care tratez io unele lucr(uri)usoare. anfen, cu care am tratat pîna ieri. sorry, tarta padurea neagra!!dscn3471

si ultima,

dscn3473

care ma face  sa ma gindesc ca cu visine din visinata ar fi si mai si, desi nu pentru copii( pentru ei, asta!), si nu stiu de ce, si umpic asa la cit de superficial a fo saitu cu diacritice cind mi-a’nghitit portia de text, cu simburi cu tot.

 
8 comentarii

Scris de pe ianuarie 21, 2009 în 1, Ciocolata, mon amour, dulcegarii

 

istoar damur

un istoar  ca’n carti: incepe romantic,  cu flori (apa de trandafiri) , continua pur si imaculat (cacao Van Houten si ciocolata alba),  devine  secsuala -cu tendinte sado-(  se fréaca ouale cu zahar farin – sau se bát-), apoi din ce in ce mai picanta (  piper alb, scortisoara  si  pudra de ghimbir), chiar hot ( se coace ‘n cuptor, da’ si  la bain -marie ), vicioasa(alcool: rom, coniac sau single malt whisky), si mediteranean pasionala(amarettini, biscuiti-sau cam asa ceva- italieni, cu simburi de caisa).

cu alte cuv…poze: dscn34341

dscn3454

ca’n carti, si ca de obicei, finalu’i dezastruos, cind e vorba de finalizare:

dscn3456

dscn3460

asa ca ramîneti sanatosi , cuconilor, io’mi iau bonèt(a) si plec.

canmem, ca sa nu va las cu ochii’n soare:

bonèt e un fel de pudding englezesc, dar din Piemonte.

pentru cine vrea sa traiasca povestea asta:

sa coaca 70 g de alune in cuptor, la 180°C. cuptoru sa-l lase la temp asta, ca mai trebe. sa bata sase oua cu 70 g zahar farin, ca o crema albicioasa. sa amestece in ea alunele curatate de cojite si pisate fin, doua linguri de rom(sau cognac, sau whisky), 70 g de amarettini pisati fin, si 70 g cacao. la urma sa dilueze cu o juma de litru de lapte nedegresat. si sa amestece biii-ne. iasa o zama lunga, da nu-i bai.

sa puna’ntre  timp in cuptor o tava inalta cu apa fierbinte in ea, iar in apa  o forma de charlota (budinca, sufleu), care  tre sa fie calda cind ii va veni vremea s-o tapetam cu caramelu.  pt portii individuale, sa puna vro sase-sapte forme de-astea

dscn3465care poa s-aiba si-alte culoare, ca’n amur culoarea nu conteaza

sau, o tava de chec, si-aia-i buna, ca sa’ncheiem discutia despre marime.

pentru caramel sa puna doua linguri de zahar fin intr-o tigaie cu diametru mai maricel asa, ca sa nu astepte prea mult pina se topeste zaharu. focu sa-l tina micut. cind el e topit bine, sa adauge apa, cam o juma de pahar. da nu toata dintr-o data, ca sa poa  sa tina sub control viscozitatea siropului, ca e sirop, de fapt. e, daca a pus apa prea multa, s’ astepte  pin’ s’o’ngrosa  iar. daaaar, sa nu mestece in el, doar sa miste asa, in cercuri, craticioara. cind siropu’i destul de viscos da nici prea , sa tapeteze marginile vasului(elor) cu el.

sa umple -da nu pîn’la refuz- vasele cu compozitia aia zemoasa, sa le puna din nou in baia lu marie, sa le lase 30 de minute in cuptor, sa le dea apoi la rece, si dupa ce s-au racit, la si mai rece, deci la frigider.

sosu de ciocolata alba sa nu-l faca, mere mai bine cu un crem anglez, sau un coulis de fructe rosii, bonèt-u asta.

daaaaca totusi vrea sa faca sosu, sa topeasca la bain-marie  doo sute g ciocolata alba, împreuna cu  doua linguri de alcool (acelasi ca la bonet, nespa?), o lingura de apa de trandafiri sau de flori de portocale, un praf’sor de piper alb, unu de pudra de ghimbir, unu de scortisoara, si sa tina la indemina ceva smintina dulce. cind  ciocolata-i topita, sa adauge -cu picatura – smintina, si sa mestece repede si energic, pina obtine viscozitatea dorita. cam 50 ml, da nici mai multicel nu-i rau.

garantez ca endu o sa fie hapi, chiar daca se pricepe ca mine la ornat

 
 

leapsa…

de la animalOO. daca n-avea palma grea, nici ca m-apucam de ea, da  m-a’mpins pina’n mijlocu ei, asa ca deci:

50- nu stiu niciodata citi ani am. nici de ziua mea. tre  mereu sa socotssc  cind ma’ntreaba cineva.

49- nu arunc banii pe fereastra; ies io’mpreuna cu ei pe usa, si daca e sa-i las in urma, ii las pe miini bune, ca tin la ei

48- nu cumpar decit ce-mi tre. si nu-mi trebe multe

47- ce-mi trebe nu e de cumparat

46- imi plac bratarile

45- le am cu sportu adica am abonament la sala si nu m-am mai dus de vro trei ani p’acolo

44- nu vorbesc fluient nici o limba

43- am dantura aproape perfecta. am fost doar de doua ori in viata mea la dentist.

42-acu ma duc la dentista

41-imi place s aascult la radio

40- vreau sa invat sa folosesc cutite japoneze

39- ah, ce-as mai cîstiga la lotto suma necesara si suficienta  achizitionarii unui set complet

38- yanagiba(frunza de salcie)

37- brieto(pro)

36-usuba

35- santoku

34-petty

33-kodeba

32- eba

31-yanagi lung

30- topor

29- cutit ceramico-zirconat

28- am o memorie ca un ciur, fara ciorna n-as fi completat decit punctele 34, 30 si 29, ca as fi uitat asociatiile facute ca s aretin totu

27- am sanatate de fier, dovada petele  de rugina d epe sinusuri ,ca sa dau doar un  egzamplu

26- stiam sa fac ca woody woodpecker

25- imi tai unghiile foarte scurt

24- nu vorbesc chinezeste

23- m-as marita cu Marcel Iures

22- imi place sa vad prin geamu cuptorului cum creste aluatu, cum se rumeneste carnea, cum se pleosteste sufleu

21- am curu mare si ma ingras naibii parca si din apa

20- ma gindesc s-o’nlocuiesc cu vinu

19- sint proasta si pentru ca iar fumez

18- am angoase cu duiumu

17- trimit des IM-uri si mailuri si sms-uri altcuiva decit cui tre

16- sweet sixteen

15- nu pricep de ce ii zice judetu Dîmbovita, atita timp cit pîn orasu meu trece Ialomita

14- mi-e mereu foame

13- in bucatarie nu obosesc

12- sint lenesa. mai bine fac un lucru in zece ore da bine, decit sa-l refac. sau re-refac. de re-re-refacut nici nu se pune discutia

11- azi e unspe ianuarie

10 – miine e ziua lu Mioara

9- bîtii din picior cind sed

8- m-as marita cu Nadal

7- n-am o parere despre toate, toate alea

6- imi schimb parerile. nu ca pe chiloti, da nici nu tiu cu dintii de ele, ca o parere schimbata mi se pare de fapt doar o parere imbunatatita, si-mi plac lucrurile bune

5- sint peltica asa ca nu zic cinci,  nici cinci sute  si nici cinci mii cinci sute cincizecisicinci decit daca e neaparat nevoie

4- nu maninc pe strada, mi se face greata cind vad oameni mincind pe strada

3-nu-s belicoasa; imi vine sa dau peste mina muierilor care fumeaza pe strada, sau sa le bag tigara cu partea aprinsa-n gura, da n-o fac

2- nu-s generoaasa; imi vine sa le cumpar io o fusta sau o rochie muierilor care umbla numa-n pantaloni , mai ales la alea care arata ca dracu’n ei, da n-o fac. dau doar cui mi-e drag, iar cersetorilor le dau mincare, nu bani

1- in trafic sint mereu calma, chiar si cind un bou cretin isi lipeste capota de portbagaju meu, sau cind o vaca chioamba si debila mi se baga in fata fara sa semnalizeze

51-sint varsator, nu rac,  bine-a fo cu spatele, da acu-i si mai bine-i cu fata, deci tot inainte ‘nspre 99

52- n-am memoria figurilor; uneori nu ma recunosc nici pe mine in oglinda

53- sint data dracului. momentan nu-mi  amintesc si-alt alint de-al maica-mii

54- am un dezvoltat simt al datoriei, fac si lucrurile care nu-mi plac, leapsa  inclusiv

55- nu joc jocuri electronice

56- cincizecisisase-i alt  blestem pentr’o peltica

57- vreau sa mînc si sa beu in restaurante cotate de Gault-Millau/ Michelin/Chaîne des Rôtisseurs/etc si sa fiu platita pentru asta

58- am inceput vro sapte scoli, n-am terminat mai nici una. nu m-am dus pîn’acuma sa-mi iau  diplomele de la nici una din alea pa care le-am terminat partial sau integral

59- am vrut multa vreme s ama fac profa de franceza

60 – vreau un restaurant într-un sat cu familii de tarani tineri care-si iubesc meseria

61- m-as marita cu Nigela Lawson numa ca sa vad io daca se duce’ntr-adevar  noaptea la friigder si  goleste blidele, si nu  se face cit un hipopotam

62-cînd ma doare capu iau un dafalgan

63- nu vreau sa scriu vrodata vro carte, aci  scriu ca sa nu tac, sau cam asa ceva

64- sint superficiala, folosesc des sau cam asa ceva

65- atitia ani avea taica-meu cind a murit

66- iar unu greu de pronuntat

67- ca sa nu mai zic de asta!

68- imi plac pletosii, da nu toti

69- nu ma gindesc la soasaneof

70-dscn3067

71- ravioli cu scampi si taughé opariti intr-o reductie de otet de orez si zahar de trestie.  poza cu aranjamentu corect, ea stie pa unde umbla, io nu dau de ea

72- nu- s  fameia perfecta. n-am ochi la spate, de-aia fleasca de taughé pé ravioli, si nu în,  ca -n modelu facut cu sudoarea fruntii mele

73- fac o pauza ca m-am plictisit de-atita mine

74- e inca pauza

75- folosesc cuvinte urite  si-n prezenta copiilor, indiferent ai cui sint

76- imi place culoarea rosie, mai ales la vin

77- m-as marita cu Eric Van Looy ca sa ma uit la colectia de filme mute si cu Chaplin si cu toate alea ce-are el acolo

78-nu-mi place sa joc fals

79-da acu trag de timp

80- cam am apucaturi  ipohondrice

81-ma doare caramida de la casa

82-ma doare pîinea calda de pe masa

83-ma doare scopul si mijlocul

84-ma doare pactul cu norocul

85-ma doare întelesul de la sine

86-ma doare gestul care se cuvine

87-ma doare drumul parasit

88-ma doare visul adormit

89-ma doare in rindul cu lumea

90-ma doare hai ca asta-i culmea

91-ma doare gradinaru fara castraveti

92-ma doare cai verzi  pe pereti

93-ma doare un cuvint uitat

94-ma doare un gest  asteptat

95-ma doare cel mai eficace

96-ma doare ia  lasa-ma in pace

97-ma doare dimineata fara roua

98-hai c-am ajuns la 99

99- si cite-ar mai fi de spus…si cite-ar mai fi de tacut…

acu io sparg jocu – c-am ramas cam traumatizata de la refuzu neacademic cu care m-a tratat unu la leapsa despre carti, care mai era si prima , de-aia te pomeni ca nu -mi revin- , desi as lepsui tot blogrollu si nu numa, Vesna par egzamplu ar putea continua ce’ncepuse deja

deci:cine doreste, cine pohteste, ia leapsa!

 
4 comentarii

Scris de pe ianuarie 11, 2009 în 1

 

iar despre imperechere

acu, cine zice e, food pairing facea si neanderthaleru, are dreptate, ca in sine e tot vorba de combinatii, numa ca, din cauze cu care n-am nimic de-a face, gaselnitele lui , chiar daca obtinute experimental – nevasta, de ce e pestera asa goala, au plecat copiii la scoala? / nu , barbate, au mincat din ierburile alea aduse de soacra-mea , si sa vede treaba ca nu aveau coincidente adeneice  cu pulpa de mamut,  c’a dat diareea peste ei si-au decedat prin dezhidratare-,  au fost destul de limitate, si empiric adoptate  de urmasii urmasilor sai, nestiutorii de noi.

de-aia   pe mine ma ia cu  extaz – extaz de felu „baa, ce chestie!”, deh,  felu nestiutorului- cind ma gindesc la oamenii aia de avura  ideea sa -si puna capetele cu tot cu papile gustative, microscoapele si hard discurile la contributie si sa analizeze  par egzamplu  cafeaua ,ca dup’aia  sa-i compare cele cam opt sute de componente cu cele alte citeva sute ale par egzamplu ficatului de vitel. sau ale frunzei dintr-un tufis din tundra(si exemplele continua pina acolo un se termina flora si fauna),ca sa constate ca dip, veri dip insaid, ele se aseamana, si se  pot deci si aduna.

imperechierea fudului (nu, n-am uitat pe n) ,  o sa ajunga, inevitabil -ca wok-u, fusion-u, moleculara, uleiu de masline, sushi, mini legumele , florile -, un trend.

dar, dupa ce o sa treaca trendu, ramin snobii si extravagantii cu subiecte de conversatie sau de tacere, iar din rindu celor multi veniti si-al celor  si mai putini ramasi la imperechiere  se va distinge unul anume , un nou Escoffier, sau Ferran Adria, sau Dominique Persoone (ciocolatierul din Bruges espre care vorbeam).  doar unu, ca multi ajung in virf, da doar unu pricepe piscu.  as vrea sa fiu io ala. aia. da n-o sa fiu. da o sa ma dau peste cap- pa naiba!, ca nici sotronu nu po sa-l mai joc, daramite s afac tumbe-   sa stiu cam ce si cum. si cam atit. sau poate mai mult. dar cum ziceam:

si , mai ales, dupa ce trece trendu,  mai devreme sau mai tîrziu, pe linga noile tehnici si aparaturi ivite din, si pentru  imperechere , în sfîrsit lumea o sa-si dea seama ca doar bucataria e  lócu  in care se  percepe neperceputul ( ce percepem azi, nevasta?, parca suna mai bine decit mi-e foame, e tocana fiertura aia din cratita?).

aripa intuitiva a food pairing-ului inca se mai bazeaza pe date aparente: daca gaina mînca graunte, coji de pepene , rîme si cochilii macinate, inseamna ca toate astea se pot combina in farfurie.

aripa cu stiinta cauta -si-a gasit –  esenta, gasirea ei  va-nseamna, cu siguranta, rezolvarea foametii in lume:  gindacilor aia de la prinzu congolezilor li s-or  potrivi poate tonele de cauciucuri uzate, poate muntii de masini scoase din circulatie, poate containerele de computere batrîioare pe care li le-am dat in pastrare. nu s-or potrivi, sa se spele pe cap cu ele, interesu pentru  igiena lor e  si el  o dovada  de repect pentru conditia lor umana.

pauza de-o poza cu tarta rece de somon, pentru cind nu e gaz pe teava:

dscn3369

pe dinlauntru arata asa: avocado,  brinza proaspata de capra si creveti gri

dscn33881

bun, mai departe, c-am mincat ciocolata s-am energie:

io as vrea sa stiu cine, unde, cind si  cum a ajuns cel mai primu si mai primu la ideea food pairingului, da pin’o fi sa aflu, parca  vad un  bio-chimist bondoc, cu par noroc ca rar, ca de altfel prea slinos, matreata pe umerii sacoului tocit in coate si doi nasturi lipsa, cravata patata  sub guleru lucios al camasii perfect neasortate , dioptrii de observator astronomic pe nasu cuperozat, genunchi cit coama de deal in velura nadragilor , masticind friptura de porc in ritmu halucinant de plictisitor al sfaturilor pe care batrina lui mama i le serveste intotdeauna alaturi:  cind n-o mai fi sa fiu, fiule, sa nu uiti nucusoara! neam de neamu  neamului, neamului, neamului, neamului  nostru n-am uitat vreodata ca   nucusora face  friptura de porc ceea ce e! (batrina nu era bilbiita, provenea  doar dintr-o familie care cunoastea  condimente indigene pentru alte neamuri decit ale ei) .

hai sa mai pun o poza , ca sa  sparg monotonia

dscn3408

chimistu, care prefera usturoiu , cimbru si rozmarinu -rozmarin… roua marii!! numai pentru un nume atit de frumos ar fi vrut sa poarte  macar o fractie  de gena de talent  poetic – , intr-o  zi cind batrina lui mama era plecaat in excursie la tîrgu de paranormale cu  fidela ei dacie 13 (ca-i picase restu) ,  si-a facut singur friptura de porc si numa  asa din spirit de contradictie  n-a ras nucusoara peste,  si n-a presarat nici din pudra de-a gata din flaconu cindva primit de batrina lui mama de la un vecin pretendent la o iesire impreuna la bai de sulf, flacon pastrat giast in cheis lînga cel mereu arhiplin cu nucusoare dolofane, flacon  din care lipsea exact doza care poate da supravaloare la doi porci fripti simultan(sau la interval, da stiut fiind faptu ca miroasele -si  pierd proprietatile  daca le macini prea in prealabil,  e preferabil  sa  golesti flaconu  rapid. sau sa nu-l cumperi, si  sa le macini tu cind e cazu.).    nu se stie scopu’n care fusese folosita doza, legatura dintre starea euforica a vecinului si absenta ei nu a fost niciodata dovedita, desi insinuata de catre vecina de vizavi, care fusése cu vecinu la bai .

urmare a fripturii si  lipsei sfaturilor batrinei lui mame  , cit si a nucusoarei, chimistului i s-a facut sete. de cunoastere. mai, si-o fi zis el, e verificat si ras-verificat: nucusoara merge cu porcu, mararu cu varza, patrunjelu cu toate alea…(si-aicea s-a oprit, din lipsa de cunostinte). da de ce,  si cu ce po sa’nlocuiesc io nucusoara( sau porcu, sau varza, sau mararu, saupatrunjelu…si- aici iar s-a oprit, lipsa de cunostinte nesuferind in timp asa scurt transformari demne de semnalat).

si uite de-aia a stins luminile peste tot, a verificat inca o data robinetele , si-a plecat in lumea larga sa adune si analizeze tot ce-i sau ar putea fi comestibil… aiurea, vad mai degraba un clon de clooney sau depp, dar nu neaparat, ‘naltu… e, gata.

 
6 comentarii

Scris de pe ianuarie 10, 2009 în 1, blablabla si tot asa

 

despre imperechere

nu spun o nouatate, da ca introducere poa sa cit de cit conteze: oamenii de oarece stiinte isi baga de multa vreme nasucurile nu numa’n eprubete, ci si’n oalele din bucatarie. in amindoua, cu acelasi scop.

scopu asta a capatat mai intii forma faimoaselor E-uri e care lumea fuge ca de dracu, desi unele chiar nu  merita ocolul.

tot scopu asta si-a vazut in continuare de treaba , si-a capatat intre timp un nume care nu se mai rosteste numai pe la colturi de institute de cercetare, ci in gura mare, în ciuda interpretarii pe care unii parcticanti de  stiinta aplicata a biologiei în bucatarie sau alta incapere, cu sau fara chimie, i-ar putea- o da: FOOD PAIRING . (asta fiind blogu. site-u cu explicatiuni fiind acilisa)

mie, vizavi de productiva colaborare a biologilor, bucatarilor si chimistilor, mi s-a stirnit nevoia unui  imn , previzibil intitulat hora bbc-ului:

hai sa dam mina cu mina

cei cu oala de  smintina,

cei cu soc si papadie,

cei din clasa de chimie ,

sa’nvirtim hora fratiei

pe podeaua bucatariei!

în varianta lui mái revolutionara:

hai sa dam mina cu mina!

ce-i cu oala cu smintina?

cum e’n cartea de chimie

formula de papadie?

mai destepte, mai vecine,

vin’ sa cercetezi cu mine!

la razboi, inapoi!

la placinte, inainte!

sa ne tina lumea minte!

sa aducem bucurie

in orice bucatarie!

poza cu rateu meu de Craciun, ca sa’nchei imnu cum se cuvine:dscn3086

anfen, semirateu, ca ce-i cu ciocolata nu poa si n-are cum sa fie rateu.

mai multe despre food pairing  in numaru care vine

 
6 comentarii

Scris de pe ianuarie 7, 2009 în 1, blablabla si tot asa