RSS

Arhivele lunare: Ianuarie 2009

povestea porcului. not!

doua damblale -anuale(ca’n rest sînt o perfecta) si ocauzionate (e, si ce daca nu e’n dex, ar trebui sa fie!) de documentu care ma atesteaza-  am si io de cînd, nu stiu.

una e sa-mi bag picioarele sau alt component al perfectului meu intreg într-un textil nou-nout, iar aialanta sa ma zvîrcolesc pîn bucatarie’n ziua aia, foarte indiferent de unde-a picat ea’n cursu saptamînii, vro zece ore daca nu mai mult, sau mai putin, pîn’o sosi momentu  sa pun pe masa , pentru noi patru si inca altii oarecum ca noi sau poate foarte altfel,  nu neaparat de toate, da’ nici neaparat orice.

e bine, anu asta am ramas fara damblale! cu nadragii  si camesa aia cumparate’n reduceri din colectia noua, deci discaunt zero virgula zero, m-am îmbracat de doua ori pin’acuma, iar batistele , din cinci in cinci minute alta noua, cu care-mi sterg nasu, nu se pun la socoteala penca nu vreau io si penca’s de-alea de hîrtie(desi, hîrtia, ati vazut ce-a facut herr Lagerfeld anu asta cu hîrtia?) ca n’as vrea sa mi se’nfunde canalizarea cînd as baga p’alea adevarate ‘n masina de spalat;

nici in bucatarie nu am de ce ( ca mi-s oaspetii sub influenzza) , si nu po sa fiu(ca-s racita cobza. una dezacordata, dupa cum îmi zdrangane coardele-n timpu tusei, adica permanent)  decit pentr’o tarta cu ananas din Honduras, din care, nici cu ordinu parchetului n-am reusit sa smulg o frunza ca sa vaz ca e proaspat si merita cumparat, kiwi verde si  tare ca fieru din Franta, kiwi galben si tare ca piatra din Italia si  capsuni egiptene de la care nu mi-a venit sa walk like an egiptian cind le-am vazut, iar la fuga n-am luat’o ca ce-ar mai fi?!

asa ca azi ne ducem la restorant unde o sa-mi curga mucii’n farfurie, muzica o sa sporeasca  vîjîitu din urechiusele-mi, vinu  o s’alunece ca sîrma ghimpata pe gîtu’n care parca am un cocolos de sacîz, iar nota de plata o sa fie mai piperata decit mistretu pe care trebuia sa-l onorez azi cu atentia mea.

povestea porcului s-a aminat pentru paispe februarie, si-am si uitat sa-mi prelungesc imprumutu la bib, luni tre s aplatesc amenda. ce porcarie!

loc de poza cu tarta(in cazu c-o sa fie pozabila, ovcors, doar nu m-oi face de rîs taman azi, cind e de plîns, c’asa vre ochii mei, rosiori de parca i-am bagat in sos de tomate, sau in ala de vin din povestea neînceputa a porcului)

deci tarta:

dscn3562

una cu vitamine, asa ca pentru bolnaviori.

incepem cu aluatu: cernem 200g faina intr-un vas, in mijlocu gramezii facem loc pentru  o suta g unt rece si  o suta g zahar pudra pe care le amestecam cu ajutoru a doua cutite(cei cu singele mai rece poa sa foloseasca si destele) , apoi adaugam un  ou si framintam scurt . iasa un aluat nisipos care o a ne faca sa ne blestemam zilele, da astea-s griji pentru mai tirziu, peste vro 30 de minute incolo, dupa ce scoatem aluatu de la rece de unde l-am datde’nata ce l-am gatat.

buuun, a trecut jumatea de ora, a sosit momentu sa’ntidem aluatu, deci il intindem -se intelege, de la mijloc inspre margini- intre doua bucati de folie alimentara,

dscn3555

si uite’asa ne ramîn blestemele intacte, taman bune pentru alte ocazii. cu ajutoru foliei mînuim si aluatu cind e sa-l plasam in forma de tarta, care forma e preferabil sa fie’mbracata’n foaie cerata. la mine nu e, c’asa’s io, ‘mi place sa fac pe viteaza. de dtata asta mi-a reusit.

dscn3556

dupa ce-am inlaturat folia tre neaparat sa intepam  foaia uniform cu o furculita, fara sa uitam marginile, alfel o sa rezulte o forma cucuiata si cocosata. dupa 12-15 minute de copt la 220°C, se scoate forma din cuptor si se lasa sa se raceasca

dscn3558

continuam cu crema de vanilie, care e ca acilea, in raspunsu numaru doi. dureaza în fnctie de cit de tare punem focu sub lapte, dup’aia dureaza vro doua minute pina e gata. cind incepe sa se ingroase , tre mestecat la ea re-pe- de, asa de repede de parca  simti cum salta suncile pe tine.

lasam crema sa se racoreasca vro zece minute, apoi o turnam in forma de tarta, care forma e preferabil sa se gaseasca de’acuma p’un carton de’ala cofetaresc, sau  direct pe platou.  sau cum ii zice la chestia aia pe care se pun tarte si torturi.

despre fructe nu zic nimic, ca-mi dadui intre timp  seama ca vorbesc aci de lucruri pe care le stie toata lumea.

la urma de tot se incalzeste cam jumate de borcan de jeleu (de lamiie in cazu meu), cu care, asa cald cum e,  se  acopera fructele.  alfel se flescaiesc  rapid, as vrea s azic, da iar as zice chestii cunoscute.

ar mai fi doua variante pentru tarta asta (si nu numa):

1- cumparam aluatu  gata facut/ blatu gata copt, crema de vanilie la cutie, fructele la conserva , si purcedem la asamblarea lor; un fel de pachet ikea, da comestibil. anfen, mestecabil.

2- merem la brutarie, samd.

in ambele cazuri, ca si in ala de mai sus decît ele, vom avea satisfactia mincii’mplinite , s’o sa ne fie de bine, nu stiu cit de bine, da sigur nu asa de bine ca dupa antricotu de acilea, de la o  bovina Hereford, si dupa tiramisu-u cu baileys(airis crim) si inghetata de ciocolata neagra .

s’am incalecat p’o sa si n-am spus povestea.

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe Ianuarie 31, 2009 în 1, ma vie en rose

 

deci…

…e adevarat ca daca mînci peste te faci destept! uite,  io, de la numa citeva restulete pierdute pîntre prazu, morcovii, pastele, scoicile si sosu cu sofran, am ajuns sa  retiu -si-s precisa ca-i  pur leo rest deo ma vi- ca ce e-acolo’n vîrfu farfurii, rotocoalele alea trei, e placopecten magellanicus. anfen, asa scrisera aia pa ambalaj, daca a gresit ei, gresesc si io.

dscn3516

acu, daca stie cineva sa-mi spuie si mie cum le zice in româneste la coquilles st-jacques, io-s numa ochi si ure…memorie. mersi davans.

(detalii pentru interesati: înabusiti scoicile vro cîteva minute, pîn se deschid ,  in vin alb. taiati julienne morcovu si prazu si prajiti-le’n ulei de masline.  dupa vro sapte minute sînt cam gata, al dente, se pot adauga scoicile si stinge focu.

dscn3509

din zama ‘n care au fiert scoicile  faceti sos prajind o ceapa (charlotte, de preferans), turnind apoi  zama peste ea, reducind la jumate – la foc iute- zama, strecurind pîntr-o sita zama cu ceapa,  adaugind sofran si smîntina zemii si lasind sa se ingroase oleaca la foc mic.de sare si piper uitasem, da daca nu uitati voi e ok)

în sosu asta punem sa se incalzeasca buchetelele de broccoli pe care le-am oparit separat, in apa sarata, da dup’aia le-am imersat în apa rece ca gheata , de-aia ‘s acuma reci. si frumos verzi.

dscn3515

pastele se fierb ca de obicei.

simplu, nu? iar daca operatiunile se petrec  simultan, e si repede gata.

si gata dscn3520si cu pozele)

pe es: me biansiur ca placopecten’u magellanicus tre prajit un minut-doua pe fiecar eparte, dup’aia asezonat cu sare , piper… fu de scurta durata efectu pestelui, donc

 
5 comentarii

Scris de pe Ianuarie 31, 2009 în 1, nici blog fara pîine

 

cum as fi fost io pa vremea lu Ceausescu

dragi tovarăşi şi pretini,
în atenţia organului meu vizual s-a insinuat leapşa de la Jock, mon fils bien aimé, al cărui dosar e public, aşa că daţi dovadă de compatriblogism şi faceţi-vă că-l răsfoiţi.

leapşa asta presupune efort de imaginaţie sau spiritism, lucruri cu care partidu m-a’nzestrat din belşug, uitînd – însă-  să-mi esplice ce-i ăla efort.

din spirit tovărăşesc, însă, trec cu vederea varianta dizidenţei, şi-mi potrivesc pasu cu ritmu defilării.

că toma veni vorba:  cu riscu să fiu esclusa din rîndu partidului, sau ( la fel de grav- dacă e să po să-mi dau cu părerea-) să fiu făcută secretară de partid, recunosc că încă de la vîrsta fragedă a pionieriei aveam o aversiune viscerală faţă de careurile din curtea şcolii şi defilările anuale.

activitatea în sine o suportăm relativ uşor, ducindu-mă cu gindu’n alte părţi. la vrun personaj de carte(că mă’ndragosteam în fiecare saptaina de vro doi…eheee, pă vremea aia nu  ţineam cărţile  noo săptămîni acasă, prelungindu-le termenu de’nchiriere pin computer), sau la ce-o să facă maica-mea de mîncare pă ziua aia. dac’o să facă.  numa că patosu unora mă făcea să vărs, şi,  cît aş fi’ncercat io să mă conving că probabil  mă  oftic  că nu po şi io să fiu ca ei, să mă simt la nelocu meu.

bon, unde rămăsesem?
aham, la efort.
păi:
– se prea poate că  pă vremea lu Ceauşescu mi-ar fi fost cînd prea frig, cînd prea cald. cînd prea foame, cînd vro indigestie. cînd prea aşa, cînd prea pă dincolo. da indiferent cum mi-ar fi fost, la ochii albaştri ai lu Paul Soloc(nu-s sigură de nume) tot m-aş fi uitat pin televizoru alb-negru. şi la alţi doi ochi albaştri, cei mai frumoşi din lume. probabil că tot numa  pîn televizor.  sau poate ca nu, poate ca de la din ce in ce mai mica apropiere, sa trebiasca sa ma uit sasiu, sa…zut!, unii lucra la orele unspe ale zilii, io fantazez ca pa vremuri!

membră de partid,  să fi vrut io şi nu m-ar mai fi făcut după prima şi ultima convorbire’n urmă căreia  aparatu şi-a consolidat impresia proastă despre mine, iniţial bazată doar pe aia doi centimetri de podoabă capilară şi două sute de centimetri de fustă(e, n-am cracii aşa de lungi, da ce mă’mpiedica să visez?)

de-aia, probail, aş fi locuit în apartamentu dat de Gheorghiu-Dej lu taică-mio odată cu o medalie de nu mai ştiu  ce merit, medalie pă care am vîndut-o io lu Dobre pentru cinci lei, şi-am luat o bătaie de la maica-mea de m-am pisat pe mine. sau aş fi făcut rost de-o garsonieră , aşa cum făcusem rost şi de deplasare’n străinătate cu uteceu’. de dolari. de ciocolată sîrbească. de deodorant 8×4. de ţoale pe sub mînă de la Neli care vindea Fortuna şi-mi era vecină. de… de nimicuri importante, quoi.

– aşa cum se prea poa că vremea lu Ceauşescu, fiind tot a lu Ceauşescu, da nu a lu ăla micu şi prost, ci a lu Nicusor, să fi făcut din mine  o şi mai curvă, şi io din ea la fel. deci tot un drac, dar şi mai şi.

indiferent de cum ar fi fost vremea aia, mai mult că sigur că din cidn în cînd, chiar dacă numa’n gînd, io aş fi făcut macaroane cu brînza:

dscn3506

care-ar fi iesit , macar in gind, mai bine decît aci:
dscn3502

şi-aş fi ştiut încă pă din’afara reţetă aia de plăcintă cu mere, fără făină şi zahăr. si multe altele , pe care’acu nu le stiu, si nu le voi sti vrodata. nu ma refer la retete.

 
3 comentarii

Scris de pe Ianuarie 27, 2009 în 1, blablabla si tot asa

 

iza

iza imî grem etaot ep sod

asa un  ,sod ep ‘ad

cu aproape doua exceptii: muffins cu ciocolata si  banane

aici, compozitia (110g faina de patiserie, 70g faina integrala, 8g drojdie uscata si  25 g cacao se cern intr-un vas maricel. in altu mai mic se amesteca un ou mic cu 165 ml lapte, 75 g zahar nerafinat de trestie si 50g unt topit-dar nu fierbinte. în cu totu si cu totu altu , si cel mai mic dintre cele de pîn’acu, se piseaza o banana cu furculita, atit de fin cit se poate. laptele -si restu- se amesteca cu banana, se amesteca bine, bine, apoi se toarna lichidul peste fainuri. iar se amesteca, dar  atit cit sa se amestece ingredientele, amestecarea indelungata are repercursiuni negative asupra rezultatului final. ) taman inainte de-a’nfrunta caldura celor 180°C

dscn3489

aici, dupa douazeci de ani:

pardon, douazeci de minute!

dscn3491

dscn3493

iar acolo, adica sus, taman bune de mîncat, desi am folosit unt cu 60% grasime, deci o ideuta mai putin cremoase decit idealu. deci de’aia aproape nu pe dos.

si cupe de ciocolata care vor fi umplute cu crema mascarpone, da’pîn’atunci vor fi pastrate’n pivnita, într-o cutie metalica,  intr-un loc -sper si io, nu dau cu paru- stiut numa de mine

dscn3495

ce vedem mai sus: bune si formele de hirtie, daca n-avem za rial staf

cum facem: ciocolata pura  (250 g pentru zece cupe, sau 125 g pura si 125 g cu lapte, daca asa ne-a venit sa le facem ***) se topeste la bain-marie , unde si sede tot timpul, pina terminam de tapetat cupele. mestecam regulat in ciocolata. se toarna o lingura de ciocolata in cupa,cupa  se roteste repede, si deasupra vasului cu ciocolata, in asa fel incit sa o  cam acoperim peste tot. scurgem surplusul, punem pt 20 de ani, ah, pardon, 20 de minute, cupele in frigider.

***dscn3496

topim apoi ciocolata cu lapte ( sau reincalzim restul de ciocolata pura), si repetam operatiunea de tapetare a cupelor abia scoase din frigider. asta se face mai repejor decit prima data pentru ca ciocolata calda aluneca mai usor pe cea rece decit pe cupa de hirtie. totusi, se cere sa ne programam pe turatie maxima si noi, ca alfel se topeste primu strat si n-am facut nimica’n cazu asta.

crema  mascarpone o sa fie asa: 250g mascarpone se vor amesteca cu 125 ml sherry care-a stat la frigider aprox. o juma de ora in compania sucului de la doua lamii verzi si-a  50 g zahar pudra. dupa hotarita amestecare, crema va sede cel putin o ora in frigider, apoi va fi depusa’n cupele de cioclata.

cupele se vor oglindi probabil intr-un coulis de fragi, si ornate cu …cu…eh, mai am 5 zile timp sa ma gindescdscn3500

pentru cit sint de ciobite, nu va fi nevoie sa conving pe nimeni ca (nu)  io le-am facut… ce le mai trebuie’mpopotoneala?!

ha, nî’p al amru  iza  raihc utot esrem ep sod!

 
8 comentarii

Scris de pe Ianuarie 25, 2009 în 1, Ciocolata, mon amour

 

ups, ai didit aghein

adica iar mi-a reusit

de data asta brioches (dupa nume, ca dupa aluat,ehe,  cam departe) cu crema de  vanilie, facute ca sa-mi potolesc orgoliu’  nesatisfacut ieri. e, s’umpic asa ca sa aiba  jonas ce mînca mîine in pauza dintre orele de biologie, în padure. da-i doamne sa nu ploua! daca m-asculti, iti fac zilele astea ceva cu ciocolata mai multa si mai buna. da?

facem aluat si  crema de vanilie, între ele punem un strat de ou „dezlegat ” cu citeva picaturi de apa, preasram din belsug (ca-i punga plina) pepite de ciocolata, de-alea care nu se topesc la temperaturi inalte

dscn34751 rulam destul de strins, din jos in sus,  sa iasa un cirnat din care taiem felii de cam cinci centimetridscn3476

culcam feliile pe foaia de pergament , sau silicon, dintr-o tava, le ungem cu galbenus „dezlegat” cu citeva picaturi de apa, le dam la 180°C pentru 25-30 minutedscn3484

iasa asa ceva:dscn3485

 
5 comentarii

Scris de pe Ianuarie 21, 2009 în 1, Ciocolata, mon amour, dulcegarii

 

(n-)am noroc, ce sa fac?!

din cîte reţete, unele adevărate  bobirnace-n nasucu ţinut pe sus al  know-how-ului, nevinovata mea mînuta stînga a ales pin’a cules o pis ov cheic.

mi -deci- perfe;;)ctă, deşi dizapointid din lipsă de cialengi, restu si colocatarii  -hapi şi uşuraţi de grija debitului de salivă egal cu al  Dunarii’n sezonu cu musonu, cînd şi-au dat seama că aia cu „nu se-atinge nimeni de ea” e doar o glumă de prost gust.
aşadar:  tartă „pădurea neagră”

dscn3470

si’nca una, în care se observa superficialitatea cu care tratez io unele lucr(uri)usoare. anfen, cu care am tratat pîna ieri. sorry, tarta padurea neagra!!dscn3471

si ultima,

dscn3473

care ma face  sa ma gindesc ca cu visine din visinata ar fi si mai si, desi nu pentru copii( pentru ei, asta!), si nu stiu de ce, si umpic asa la cit de superficial a fo saitu cu diacritice cind mi-a’nghitit portia de text, cu simburi cu tot.

 
8 comentarii

Scris de pe Ianuarie 21, 2009 în 1, Ciocolata, mon amour, dulcegarii

 

istoar damur

un istoar  ca’n carti: incepe romantic,  cu flori (apa de trandafiri) , continua pur si imaculat (cacao Van Houten si ciocolata alba),  devine  secsuala -cu tendinte sado-(  se fréaca ouale cu zahar farin – sau se bát-), apoi din ce in ce mai picanta (  piper alb, scortisoara  si  pudra de ghimbir), chiar hot ( se coace ‘n cuptor, da’ si  la bain -marie ), vicioasa(alcool: rom, coniac sau single malt whisky), si mediteranean pasionala(amarettini, biscuiti-sau cam asa ceva- italieni, cu simburi de caisa).

cu alte cuv…poze: dscn34341

dscn3454

ca’n carti, si ca de obicei, finalu’i dezastruos, cind e vorba de finalizare:

dscn3456

dscn3460

asa ca ramîneti sanatosi , cuconilor, io’mi iau bonèt(a) si plec.

canmem, ca sa nu va las cu ochii’n soare:

bonèt e un fel de pudding englezesc, dar din Piemonte.

pentru cine vrea sa traiasca povestea asta:

sa coaca 70 g de alune in cuptor, la 180°C. cuptoru sa-l lase la temp asta, ca mai trebe. sa bata sase oua cu 70 g zahar farin, ca o crema albicioasa. sa amestece in ea alunele curatate de cojite si pisate fin, doua linguri de rom(sau cognac, sau whisky), 70 g de amarettini pisati fin, si 70 g cacao. la urma sa dilueze cu o juma de litru de lapte nedegresat. si sa amestece biii-ne. iasa o zama lunga, da nu-i bai.

sa puna’ntre  timp in cuptor o tava inalta cu apa fierbinte in ea, iar in apa  o forma de charlota (budinca, sufleu), care  tre sa fie calda cind ii va veni vremea s-o tapetam cu caramelu.  pt portii individuale, sa puna vro sase-sapte forme de-astea

dscn3465care poa s-aiba si-alte culoare, ca’n amur culoarea nu conteaza

sau, o tava de chec, si-aia-i buna, ca sa’ncheiem discutia despre marime.

pentru caramel sa puna doua linguri de zahar fin intr-o tigaie cu diametru mai maricel asa, ca sa nu astepte prea mult pina se topeste zaharu. focu sa-l tina micut. cind el e topit bine, sa adauge apa, cam o juma de pahar. da nu toata dintr-o data, ca sa poa  sa tina sub control viscozitatea siropului, ca e sirop, de fapt. e, daca a pus apa prea multa, s’ astepte  pin’ s’o’ngrosa  iar. daaaar, sa nu mestece in el, doar sa miste asa, in cercuri, craticioara. cind siropu’i destul de viscos da nici prea , sa tapeteze marginile vasului(elor) cu el.

sa umple -da nu pîn’la refuz- vasele cu compozitia aia zemoasa, sa le puna din nou in baia lu marie, sa le lase 30 de minute in cuptor, sa le dea apoi la rece, si dupa ce s-au racit, la si mai rece, deci la frigider.

sosu de ciocolata alba sa nu-l faca, mere mai bine cu un crem anglez, sau un coulis de fructe rosii, bonèt-u asta.

daaaaca totusi vrea sa faca sosu, sa topeasca la bain-marie  doo sute g ciocolata alba, împreuna cu  doua linguri de alcool (acelasi ca la bonet, nespa?), o lingura de apa de trandafiri sau de flori de portocale, un praf’sor de piper alb, unu de pudra de ghimbir, unu de scortisoara, si sa tina la indemina ceva smintina dulce. cind  ciocolata-i topita, sa adauge -cu picatura – smintina, si sa mestece repede si energic, pina obtine viscozitatea dorita. cam 50 ml, da nici mai multicel nu-i rau.

garantez ca endu o sa fie hapi, chiar daca se pricepe ca mine la ornat