RSS

Arhivele lunare: Iunie 2011

alba ca zapezile

cine, alba?

cina:

de ce?

de foame si de-aia:

cum?

iaurtu, bun ca iaurtu turcesc.

brînza, buna. s-ar  putea si mai buna dac’ar sti grecii s-o  faca  ca pîn partile Sibiului.

malaiu alb:

gust: muuult mai fad decit cel galben, deci nu tu gust;

structura:  – nu numa din rezonuri de reglarea distantii intre pietrele de moara, zic io, ca doara am mai mincat io malai ca faina – e d’aia  de piure de cartofi de la cutie;

aspect: baia de amidon din finalu procesului de productie al intreprinderii textile si/sau de confectii.

comportament: comsi – comsa, in sensu ca  face cocoloas e, da’ nu face coaja cind e rece. deci sava.

 

concluzie: mai fac. nu din cauze ca -i punga ca si plina, ci penca ma intriga.

oi mai face  dulce, fierta in lapte si cu buline de ciucalata plus un coulis de fragi, sau cu brînza bleu si ou oparit, sau cu rucola si/sau alte halea din gradina/aprozar la cuptor, linga un peste. sau oi videa io cum, cert e c-am pus-o de mamaliga cu achizitia asta.

 

 

 

 

Anunțuri
 
 

gusturi care se discuta

 

     

 
5 comentarii

Scris de pe Iunie 26, 2011 în semplî com bonjur

 

instant banana ice cream

avem 4 banane? avem!

avem egzercitz sa  le taiem iuute-iute , far’ sa prea tinem sama de dimensiuni si forme? e si d’asta!

ar fi cam 160ml da  iaurt grecesc in frijider? ar fi , daca n-ar fi turcesc –da’ nu conteaza, zece la suta smîntina sa contina, aia e treaba– si  nu l-am scoate de-acolosa si nu l-am amesteca rapid cu fro 3 linguri de zahar.

asadar iaca ca ne încadraram  oarescum în definitia lu instantaneu. numa ca:

treaba e abea’nceputa, inca n-avem promisa înghetata.

de-acu’ncolosa s-ar  duce naibilui instantaneu’, sau in vizita la madmoazel rabdare pîna ti se lungesc urechile, penca bananele tre sa seada nu mai putin de 4 ore la congelator , da asa cum gospodaru ala bunu ‘si face iarna car  iar vara sanie, asa are gospodaru ala si mai bun  bananele deja’n congelator, apai da!

asadar, in cîtiva timpi – pîna’ncepe blenderu sa fumege–  si trei miscari- bagat banane la blender, adaugat iaurtu cu zahar la bananele din blender, apasat pe botonu blenderului– obtinem instantaneea inghetata de banane:

cam instantanee, cind e s-o faci; foarte  instantanee, penca po s- minci de’ndata ce e gata –care de fapt asta era ideea– ; nu prea instantanee, daca e sa pui ce-a mai ramas din ea la congelator ( da’ orisicît: dupe cinspe minute de asteptare – care nu se compara cu alea patru ore  in sensu ca par cinspe ore-   za instant banana ice cream is ready to serve)

instantanee au ba, e buna de nu se poa , mai ales cind afara (nu) e caldura mare

aceeasi poveste si cu asadar o juma de kil de zmeura, iaurt d’ala , da’  nu umblam la cantitatea de zahar (penca pe instant raspberry ice cream o mîncam impreuna cu niste înghetata de ciocolata, altfel ar cam fi cazu, cît or fi ele de coapte, zmeurile) . crez io, d-aia zic.

e si mai buna si mai aratoasa decît aia de banane, poze , însa,  ioc.

 
7 comentarii

Scris de pe Iunie 21, 2011 în 1, semplî com bonjur

 

film noir

in rolurile principale: diva de mine si  paco (malheureusement  nu rabanne. sau heureusement, ca cu palazzo parca  mi’s ca o printesa. printesa  de fendi, parca suna bine. oricum, sigur miroase  bine  )

aparitii speciale: fata mamii si fiston, premiati cu  palma d’or . zut, vrui sa zic palme, de fapt, ca-s copii mumosi si dastepti. palme, da’  d’or, sa fie clar.

muzica: radio 1 si gps

costume: h&m, esprit,  kipling..rien de spécial, ca-i film cu buget mic.

scenariu & regia: La Sort! (numele  de artist, nimenea nu-i stie adevarata identitate)

multumiri speciale  sandalelor de doi bani si saisnoua de euro  care s-au labartat de la a doua , hai a treia purtare , ca m-au facut sa’nfig pe dreapta in acceleratie pîna la  160/h,  abea atuncea ea intrîndu-mi din nou in picior. peste înca  fro doua -trei purtari o sa aflu, datorita lor, cit ii tine suflu pe caii lu nea opel. c’ abia am prins coraj.

Anvers, la sfîrsit de mai si inceput de weekend .

aglomeratie .

cit are de-a face aglomeratia cu zona garii centrale , cu ‘nceputu de weekend, cu orice,   sau cu sfirsitu de mai una, mai alta, nu stiu decit cei implicati in ea.

dac’or sti, ca dupa cit îs de beti sau altfel drogati, dupa cum se misca de pe un picior pe altu sau deloc, ai zice ca-s veniti din alta lume.

din africa, din asia, din america de sud, din anvers. africa, asia, america de sud fiind africa, asia, america de sud, iar antwerpen fiind buricu pamintului.  credeti-ma,  ca nu stiu ce spun, spun si io ce spun bastinasii. da’ de frumos, e frumos. anfen, mie-mi place! caci vorba poetului: nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie. asa.

ma’ndrept,  ca o rata sleampata- din cauza sandalelor pe care-mi vine sa le aruuunc, dar a plouat si n-am chef sa-mi inmoi bataturile’n baltoacele anversoaze – inspre kioskul de ziare;  fata mamii a scîncit tot drumul si nu suport s-o stiu nemultumita , ma’c sa-i  cumpar cea mai mare cutie , aia cu 30 de bucati de L&M. da, da, cu filtru, mama tine la sanatatea copilului!

-wonderful lady, wait a moment, UR soo wonderfull, I saw you so many times  passing by and  I want to speak to you, UR really wonderful, do you want to drink a coffee with me, UR wonderful …

ma simtz vizata, bine’nteles ca ma’ntorc sa vaz cine mi se adreseaza.

daca e cineva pe stada aia, si nu e nimeni,  care sa merite o asa abordare, apai io mi-s aia! bon, ar mai fi si fata mamii a frumoasa, cea mai frumoasa, da’ nu se pune, ea e copil.

yoù wait a monument, zice diva de mine. minunata, minunata, stiu, asta-mi  zice si barbac’miu daily, da’ tu altceva nu stii?

crezui, pt o milionime de secunda , ca-l pun la punct marturisind egzistenta unui colocatar, da’ el stie, intr’adevar,  si altceva:

– da-mi nrul tau de telefon, you are sooo wonderful,  hai aici sa bem o cafea, pe mine ma cheama Paco si sint din Senegal, da-mi numarul tau de telefon, wonderful lady, vreau sa ne intilnim, ca prieteni, of course, sa gatesc pentru tine, sint bucatar specializat in bucataria africana , o sa-ti gatesc asa cum numai o wonderful lady ca tine merita, da-mi, wonderful lady numarul tau de tel.

–  vai ce coincidenta, si io-s bucatar, p’izi dai sama ce ne-am mai cocoli, but darling , nu beau cafea, nu am telefon, ei, daca-ti spun ca n-am telefon, sint prea uanderfula ca sa te mint, nu am telefon!   si cum ziceam, darling,  nu fac vizite, nu ma imprietenesc, so call me weird if you wish, but calling  me e im-po-si-bil!

-blablawonderfulblablablalocuiesc in turnhout, da, worbesc olandeza, dar ai un accent wonderful in engleza, as vorbi cu tine zile si nopti intregi blablablawonderful, wonderfulblablabla, telef, adresa, blawonderblabla, uite atunci numarul meu, cuum, nici pix n-ai, stai ca fac io rost de unu, suna-ma wonderful lady, promite-mi, hai promite-mi ca o sa suni!

nu-i promit, dar iau hirtiuta si o bag in papornita  c-o privire care zice uite bai barbate, io  o pun bine,  tu conteaza pe mine! si plec sa iau copilului promisele bunataturi.

pauza de popcorn, cola si-o tigara

 , in timpu careia aflam  de ce nu tre s ama duc io frodata in africa – ca daca ma duc o sa trebiasca sa nu dau la cel putin toata populatia masculina nr de telefon-  asadar  de ce nu mai putea tînaru paco – ca era tînar, baiatu. si frumuseeel foc!- de mine: penca am curu mare, dupe cum s-a esprimat – si nu ma poci abtine sa n-o citez integral- amica D., cunascatoare de moravuri si dansuri africane. de ce a facut si ea curu mare, de-o vreme’ncoace, asta e o intrebare pe care nu ne-o punem.

bon. acu ar trebi sa fie FIN-ul filmului

numa ca:

se facu ziua.

zi de inceput de iunie cu soare, cirese , de-astea. ca’n iunie.

si suna telefonu.

io poci  sa zic nu cind imi cere cineva ceva, da’ culmea coincidentei face ca -mi trebea o piine si fro doi morcovi, asa ca ce zic: de ce sa ma’c pe colt , acilea, sa le cumpar, cind po sa le iau si din anvers?

si m-am dus.

si-am ajuns prin berchem, sau cam asa ceva. anvers, cu alte litere.

si cum stateam io asa si ma uitam de-amboulea la masinaria aia in care  bagi parale –  daca gasesti orificiul destinat acestei  discutabile  activitati – daca vrei sa ai parcare, numa ce auz:

– ooh, wonderful lady, soarta a facut sa ne reintîlnim! nu m-ai suna…

omfg, ma gindesc io, da’ nu  in sensu de iupiii, cine se iubeste se’ntilneste, ci’n sensu de omffg! wtf, mai bine sedeam acasa, legata de pat cum m-a lasat colocataru dupa ce-a auzit din gura copilului ce se’ntîmpla cu omenirea cind ma sucesc si’nvîrtesc io pîntre ea!

ma’ntorc spre el, il salut cu gura pîna la urechi, apoi ii propun sa faca cunostinta cu barbac’miu care tocma iesea din dugheana de vizavi:

paco, friend, zic io ‘n inglish, ca n-am uitat ca-s uandarfula la accent, let me introduce to you my lovely husband D. !

amica D. da sa scape sandvisul din mîna, dar recunoaste numele lu dragu de paco  si intra-n joc pe loc. da’ pe loc, pe loc, pe loc, de  rasare busuioc!

paco se uita ca la felu cinspe dintr-un meniu pe baza de sare si piper, e incintat de cunostinta si  regreta ca nu are timp sa bea o cafea cu noi ca are appointment cu doftoru.

dezamagite nevoie mare, intoarcem ale noastre cururi mari la paco si plecam, mîna’n mîna, sa rezolvam ce-ar mai fi fost de rezolvat.

    FIN 

( à suivre?)

iar numaru lu paco e 00324847619 si dup’aia o cifra miiiica, da asa de mica ca e ca si cum ar fi nimic. si inca una ceva mai maricica, dup’aia.si gata

 
 

arta conversatiei

diptic despre cum se aduce la cunostinta o veste proasta si una buna. sau una buna si una proasta, nu stiu, inca nu m-am hotarît:

primu tablou:

amiaza de vara’nspre toamna si  alte alea de care nu-mi mai aduc acu aminte , dec i amiaza de vara’nspre toamna minus una-alta, acu fro cinspe anisori

telefonu:

-tzîîrrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîî…

io:

-alo, cu moa.

M.:

– alo, lumi, cînd ziceai ca nasti?

io:

– ori chiar arzi de narabdare sa -ti vezi viitoru fin, ori esti amnezic, mon cher, nu ti-am zis ieri ca poimîine?

M.:

– da…mda…îîî… colocataru tau e aci la ferma, stii, nu?

io:

– d…

M.:

– …n sopronu ala’n care tinem ustensilele de pescuit si de vînatoare

io:

– da…

M.:

– sa nu te sperii, da’ are o gaura in cap

io:

– o gaur…

M.:

– nu te speria, a venit doctoru si l-a trimis cu ambulanta la urgentz…

io:

– la urg…

M.:

– da’ nu te speria, ca  peste o ora il aduc eu acasa, masina lui o bag acilea in gara…

io:

– pai…

M.:

– nu te speria, ca nu e grav, da’ nu poa sa conduca ca si-a rupt si…

io:

– daca nu e grav si de speriat, inseamna ca nu si-a rupt gîtu’, sper!

M.:

– aaa, nuuu, tu nu’ntelegi ca nu ai de ce sa-ti faci griji? doar mîna!

io:

– care mîna? a, stînga, zici?! bon, atuncea nu ma speriu, da’ de nascut, era cît pe ce sa. ho ca stau, stau si-ascult… aha, si-aia dreapta? da-i  doar luxata, i-auzi, auzea ce noroc pe el!  auzi, da’ mai ai ceva pe lista, ca am ceva de facut? ah, nu nu-ti face griji, nu e nimic grav, doar vreau sa-ti vîr telefonu’ pe gît!

tablou doi

dimineata de iunie a anului de greatza doomiiunspe.

telefonu :

– tîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr…

io beau cafea

telefonu continua sa vorbeasca singur , tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr.

io -i urmez egzemplu si-mi zic cui , za fî,  poa sa-i fie asa de dor de mine’ncît sa  suna la opt fara un sfert? copchiii abia au iesit pe usa, daca au uitat ceva pe masa din bucatarie sau p’aia din sufrajerie,  pe scaun  sau in dormitor, nu suna la telef ci la usa. la tel suna numa dac-au ajuns in capu strazii . ca sa aflu raspunsu, tre sa salt receptoru. io  raspunsu nu vreau sa-l aflu, telefonu nu se da batut. a se ocserva, ma rog oarecum frumos, ca nu-mi zic  cine , za fî, are nevoie de mine la ora asta matinala. ‘s înca prea adormita ca sa gîndesc suficient de  realist, d’aia.

telefonu:

– tzîî…

io:

– alo, cu moa.

G. (sora lu M.. M.-ul din primu tablou), fara entuziasmul ce-o caracterizeaza (sau ce-l capata cind ma aude la capatu’ firului ? nu stiu, inca nu m-am hotarit)  :

– a, lumi, ai dat drumu la radio, ai auzit?

io:

– bunadimineata, G., am dat drumu la radio, am auzit de toate pentru toti, la ce anume te referi?

G.:

– pai cum sa-ti zic…sa nu te sperii… la cadavru ala de l-au gasit in dimineata asta linga casa lui M.

io:

– omg!

– unii zic ca ar fi fost impuscat, altii ca ar fi avut accident.

io:

– omg, wtf sau ha! nu mai stiu. sau poate toate la un loc, nu mai stiu.

si dup-aia, tot io, instantaneu treaza si deloc breaza:

– ce spui tu , straine?????

– acolo pe colt, sttii, unde e liliacul ala cu flori albe, da’ nu te speria ca nu e M., l-am sunat io adineoarea si mi-a raspuns. deci M. traieste, asa ca sa nu te sperii daca auzi la radio despre asta. si-n rest, toate bune?

io:   

 

 

 
3 comentarii

Scris de pe Iunie 8, 2011 în 1, dulcegarii, ma vie en rose