RSS

Arhive pe categorii: dulcegarii

umor blegian

c’est arrivé près de chez nous :

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe Iunie 30, 2012 în 1, chapeau!, dulcegarii, SHUCK HAPPENS

 

Etichete:

teapa

a se citi teapa, nu teapa.

deci „teapa” ca-n hrisovu ala, despre Vlad Tepes, scoborît din podu lu tataie, dus in fuga’n lacasu din fundu gradinii , in scopuri intime precum cititu si stersu la poponeata.

cam cum ar veni, citînd din memorie, deci,  teapa ca’n:  „io, Vlad voivod, mi-s de parere ca ali, osman, etc sint toti de-aceeasi  teapa! de  teapa mea! pohtiti in ea!”

asa, acu cre ca-i clar: a se citi teapa, nu teapa.

teapa de aproape un  (n)euro, deci, economic esprimîndu-ma,  mai mult tepusa:

asadar poama de cactus, cum ziceam.

sau smochina de cactus, cum sa zice p’acilea, impotriva vointii mele, care io ma ‘nebunesc dupa smochine si dupa cactusi – în ce ordine, nu conteaza, da’ n orisice caz, separat-  da’ nu chiar dupa smochina de cactus.

sa videm acu di ce nu ma. apai:

– penca e de’aceeasi teapa cu toamna de-acilea: colora, aproape insipida, cît pe ce inodora.

adicatelea vreau sa spui ca da, e frumoasa dpdv cromatic, mai frumoasa decit acilea-n poze

are gust discret , da’ discreeeet, de pepene galben sau cam asa ceva, la fel cu fructele toamnii de-acilea :frumoase la forma, lipsite de fond;

mirosu’ i ca si inexistent, la fel ca toamna de-acilea’n zilele cind nu ‘nsira taranu , pe cîmp, rahatu de porc.  da’ acilea s-ar putea sa fie de vina si nasu meu, nu numa poama.

asa. sa mai videm daca mai sint motive sa nu ma ‘nebunesc dupa poama smochina de cactus. pai ar mai fi:

– penca -surpraiz , surpraaaiz!- are tepi

– penca are seminte tari ca piatra si aspre ca glaspapiru.

de ce mi-a placut, penca , da, mi-a placut? apai:

-penca-i de teapa pepenelui galben, cum, deja,  ziceam:  masticare minima,  satietate -in ciuda structurii putin fibroase- maxima.

precum si:

–  penca-i usor de dat pîn sita si de-adaugat in proaspatu suc de portocale, cind cobaii refuza sa bage’n ei toata achizitia.

dar mai ales si:

– penca din seminte, crez io,  o sa m’aleg c-o ditai plantatia de cactusi . sa vezi atuncea tepe! anfen, tepi!

 

alimentatie (i)rationala

crezui ca nu vaz io  bine, asa’nvaluita  de  aburii si fumurile  de cafea si tigara, cind aparu baiatu mamii ala destept si frumos  , ptiu, sa nu-l deochi,  in chiloti si’n pielea goala, la masa de-afara, c-un blid cu desertu de c’o zi’n urma.

sa mai zici ca nu tiu cont de sfaturile tale, gîngure pruncu. uite, mînc lactate la micu dejuuuufft, mai zice minunatu lu mama, lingînd fleasca de coulis de fructe de padure ce i se prelinsese de pe genunchi pîna  pe laba piciorului,  apoi pina la destu al mare.

în cazu -n care, pîn absurd, va gînditi ca parca- parca  v’ar prinde bine si pe dvs lactatu :

– puneti mina de cumparati un kil de brînza proaspata (aka dulce) si- amestecati-o cu zahar dupa gustu si placerea papilelor dvs gustative (cre ca 200g, daca-mi permiteti sa-mi dau cu parerea). a nu se uita umpicu de vanilie adevarata. sau de coaja de lamîie. sau mai multu de batida de coco(nuca de cocos fiind o nuca, deci  foarte apreciata de catre copii)

în timp ce robotu’amesteca brinza cu zaharu:

– puneti mina de luati de la gura copchilului/ilor biscuitii aia petit beurre (sau altii de genu, 200g), macinati-i, amestecati macineala cu o dulceata , depuneti compozitia ‘ntr-o forma de tort cu perete detasabil. dati la rece.

tot in timp ce robotu amesteca zaharu cu brinza:

– dizolvati 4 g gelatina vegetala in fro suta de ml de smintina calda( n-aveti agar-agar, puneti d-aia ‘n foi).

gata, acu e zaharu suficient de amestecat cu brinza si smintina cu gelatina e rece, deci:

– puneti mîna de amestecati – le. bine. combinatia se toarna in forma de tort si se lasa fro doo ore, daca nu trei, la frigider.

iar mai departe va descurcati dvs

 

 

 
12 comentarii

Scris de pe Octombrie 3, 2011 în dulcegarii, semplî com bonjur

 

film noir

in rolurile principale: diva de mine si  paco (malheureusement  nu rabanne. sau heureusement, ca cu palazzo parca  mi’s ca o printesa. printesa  de fendi, parca suna bine. oricum, sigur miroase  bine  )

aparitii speciale: fata mamii si fiston, premiati cu  palma d’or . zut, vrui sa zic palme, de fapt, ca-s copii mumosi si dastepti. palme, da’  d’or, sa fie clar.

muzica: radio 1 si gps

costume: h&m, esprit,  kipling..rien de spécial, ca-i film cu buget mic.

scenariu & regia: La Sort! (numele  de artist, nimenea nu-i stie adevarata identitate)

multumiri speciale  sandalelor de doi bani si saisnoua de euro  care s-au labartat de la a doua , hai a treia purtare , ca m-au facut sa’nfig pe dreapta in acceleratie pîna la  160/h,  abea atuncea ea intrîndu-mi din nou in picior. peste înca  fro doua -trei purtari o sa aflu, datorita lor, cit ii tine suflu pe caii lu nea opel. c’ abia am prins coraj.

Anvers, la sfîrsit de mai si inceput de weekend .

aglomeratie .

cit are de-a face aglomeratia cu zona garii centrale , cu ‘nceputu de weekend, cu orice,   sau cu sfirsitu de mai una, mai alta, nu stiu decit cei implicati in ea.

dac’or sti, ca dupa cit îs de beti sau altfel drogati, dupa cum se misca de pe un picior pe altu sau deloc, ai zice ca-s veniti din alta lume.

din africa, din asia, din america de sud, din anvers. africa, asia, america de sud fiind africa, asia, america de sud, iar antwerpen fiind buricu pamintului.  credeti-ma,  ca nu stiu ce spun, spun si io ce spun bastinasii. da’ de frumos, e frumos. anfen, mie-mi place! caci vorba poetului: nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie. asa.

ma’ndrept,  ca o rata sleampata- din cauza sandalelor pe care-mi vine sa le aruuunc, dar a plouat si n-am chef sa-mi inmoi bataturile’n baltoacele anversoaze – inspre kioskul de ziare;  fata mamii a scîncit tot drumul si nu suport s-o stiu nemultumita , ma’c sa-i  cumpar cea mai mare cutie , aia cu 30 de bucati de L&M. da, da, cu filtru, mama tine la sanatatea copilului!

-wonderful lady, wait a moment, UR soo wonderfull, I saw you so many times  passing by and  I want to speak to you, UR really wonderful, do you want to drink a coffee with me, UR wonderful …

ma simtz vizata, bine’nteles ca ma’ntorc sa vaz cine mi se adreseaza.

daca e cineva pe stada aia, si nu e nimeni,  care sa merite o asa abordare, apai io mi-s aia! bon, ar mai fi si fata mamii a frumoasa, cea mai frumoasa, da’ nu se pune, ea e copil.

yoù wait a monument, zice diva de mine. minunata, minunata, stiu, asta-mi  zice si barbac’miu daily, da’ tu altceva nu stii?

crezui, pt o milionime de secunda , ca-l pun la punct marturisind egzistenta unui colocatar, da’ el stie, intr’adevar,  si altceva:

– da-mi nrul tau de telefon, you are sooo wonderful,  hai aici sa bem o cafea, pe mine ma cheama Paco si sint din Senegal, da-mi numarul tau de telefon, wonderful lady, vreau sa ne intilnim, ca prieteni, of course, sa gatesc pentru tine, sint bucatar specializat in bucataria africana , o sa-ti gatesc asa cum numai o wonderful lady ca tine merita, da-mi, wonderful lady numarul tau de tel.

–  vai ce coincidenta, si io-s bucatar, p’izi dai sama ce ne-am mai cocoli, but darling , nu beau cafea, nu am telefon, ei, daca-ti spun ca n-am telefon, sint prea uanderfula ca sa te mint, nu am telefon!   si cum ziceam, darling,  nu fac vizite, nu ma imprietenesc, so call me weird if you wish, but calling  me e im-po-si-bil!

-blablawonderfulblablablalocuiesc in turnhout, da, worbesc olandeza, dar ai un accent wonderful in engleza, as vorbi cu tine zile si nopti intregi blablablawonderful, wonderfulblablabla, telef, adresa, blawonderblabla, uite atunci numarul meu, cuum, nici pix n-ai, stai ca fac io rost de unu, suna-ma wonderful lady, promite-mi, hai promite-mi ca o sa suni!

nu-i promit, dar iau hirtiuta si o bag in papornita  c-o privire care zice uite bai barbate, io  o pun bine,  tu conteaza pe mine! si plec sa iau copilului promisele bunataturi.

pauza de popcorn, cola si-o tigara

 , in timpu careia aflam  de ce nu tre s ama duc io frodata in africa – ca daca ma duc o sa trebiasca sa nu dau la cel putin toata populatia masculina nr de telefon-  asadar  de ce nu mai putea tînaru paco – ca era tînar, baiatu. si frumuseeel foc!- de mine: penca am curu mare, dupe cum s-a esprimat – si nu ma poci abtine sa n-o citez integral- amica D., cunascatoare de moravuri si dansuri africane. de ce a facut si ea curu mare, de-o vreme’ncoace, asta e o intrebare pe care nu ne-o punem.

bon. acu ar trebi sa fie FIN-ul filmului

numa ca:

se facu ziua.

zi de inceput de iunie cu soare, cirese , de-astea. ca’n iunie.

si suna telefonu.

io poci  sa zic nu cind imi cere cineva ceva, da’ culmea coincidentei face ca -mi trebea o piine si fro doi morcovi, asa ca ce zic: de ce sa ma’c pe colt , acilea, sa le cumpar, cind po sa le iau si din anvers?

si m-am dus.

si-am ajuns prin berchem, sau cam asa ceva. anvers, cu alte litere.

si cum stateam io asa si ma uitam de-amboulea la masinaria aia in care  bagi parale –  daca gasesti orificiul destinat acestei  discutabile  activitati – daca vrei sa ai parcare, numa ce auz:

– ooh, wonderful lady, soarta a facut sa ne reintîlnim! nu m-ai suna…

omfg, ma gindesc io, da’ nu  in sensu de iupiii, cine se iubeste se’ntilneste, ci’n sensu de omffg! wtf, mai bine sedeam acasa, legata de pat cum m-a lasat colocataru dupa ce-a auzit din gura copilului ce se’ntîmpla cu omenirea cind ma sucesc si’nvîrtesc io pîntre ea!

ma’ntorc spre el, il salut cu gura pîna la urechi, apoi ii propun sa faca cunostinta cu barbac’miu care tocma iesea din dugheana de vizavi:

paco, friend, zic io ‘n inglish, ca n-am uitat ca-s uandarfula la accent, let me introduce to you my lovely husband D. !

amica D. da sa scape sandvisul din mîna, dar recunoaste numele lu dragu de paco  si intra-n joc pe loc. da’ pe loc, pe loc, pe loc, de  rasare busuioc!

paco se uita ca la felu cinspe dintr-un meniu pe baza de sare si piper, e incintat de cunostinta si  regreta ca nu are timp sa bea o cafea cu noi ca are appointment cu doftoru.

dezamagite nevoie mare, intoarcem ale noastre cururi mari la paco si plecam, mîna’n mîna, sa rezolvam ce-ar mai fi fost de rezolvat.

    FIN 

( à suivre?)

iar numaru lu paco e 00324847619 si dup’aia o cifra miiiica, da asa de mica ca e ca si cum ar fi nimic. si inca una ceva mai maricica, dup’aia.si gata

 
 

arta conversatiei

diptic despre cum se aduce la cunostinta o veste proasta si una buna. sau una buna si una proasta, nu stiu, inca nu m-am hotarît:

primu tablou:

amiaza de vara’nspre toamna si  alte alea de care nu-mi mai aduc acu aminte , dec i amiaza de vara’nspre toamna minus una-alta, acu fro cinspe anisori

telefonu:

-tzîîrrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîî…

io:

-alo, cu moa.

M.:

– alo, lumi, cînd ziceai ca nasti?

io:

– ori chiar arzi de narabdare sa -ti vezi viitoru fin, ori esti amnezic, mon cher, nu ti-am zis ieri ca poimîine?

M.:

– da…mda…îîî… colocataru tau e aci la ferma, stii, nu?

io:

– d…

M.:

– …n sopronu ala’n care tinem ustensilele de pescuit si de vînatoare

io:

– da…

M.:

– sa nu te sperii, da’ are o gaura in cap

io:

– o gaur…

M.:

– nu te speria, a venit doctoru si l-a trimis cu ambulanta la urgentz…

io:

– la urg…

M.:

– da’ nu te speria, ca  peste o ora il aduc eu acasa, masina lui o bag acilea in gara…

io:

– pai…

M.:

– nu te speria, ca nu e grav, da’ nu poa sa conduca ca si-a rupt si…

io:

– daca nu e grav si de speriat, inseamna ca nu si-a rupt gîtu’, sper!

M.:

– aaa, nuuu, tu nu’ntelegi ca nu ai de ce sa-ti faci griji? doar mîna!

io:

– care mîna? a, stînga, zici?! bon, atuncea nu ma speriu, da’ de nascut, era cît pe ce sa. ho ca stau, stau si-ascult… aha, si-aia dreapta? da-i  doar luxata, i-auzi, auzea ce noroc pe el!  auzi, da’ mai ai ceva pe lista, ca am ceva de facut? ah, nu nu-ti face griji, nu e nimic grav, doar vreau sa-ti vîr telefonu’ pe gît!

tablou doi

dimineata de iunie a anului de greatza doomiiunspe.

telefonu :

– tîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr…

io beau cafea

telefonu continua sa vorbeasca singur , tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr.

io -i urmez egzemplu si-mi zic cui , za fî,  poa sa-i fie asa de dor de mine’ncît sa  suna la opt fara un sfert? copchiii abia au iesit pe usa, daca au uitat ceva pe masa din bucatarie sau p’aia din sufrajerie,  pe scaun  sau in dormitor, nu suna la telef ci la usa. la tel suna numa dac-au ajuns in capu strazii . ca sa aflu raspunsu, tre sa salt receptoru. io  raspunsu nu vreau sa-l aflu, telefonu nu se da batut. a se ocserva, ma rog oarecum frumos, ca nu-mi zic  cine , za fî, are nevoie de mine la ora asta matinala. ‘s înca prea adormita ca sa gîndesc suficient de  realist, d’aia.

telefonu:

– tzîî…

io:

– alo, cu moa.

G. (sora lu M.. M.-ul din primu tablou), fara entuziasmul ce-o caracterizeaza (sau ce-l capata cind ma aude la capatu’ firului ? nu stiu, inca nu m-am hotarit)  :

– a, lumi, ai dat drumu la radio, ai auzit?

io:

– bunadimineata, G., am dat drumu la radio, am auzit de toate pentru toti, la ce anume te referi?

G.:

– pai cum sa-ti zic…sa nu te sperii… la cadavru ala de l-au gasit in dimineata asta linga casa lui M.

io:

– omg!

– unii zic ca ar fi fost impuscat, altii ca ar fi avut accident.

io:

– omg, wtf sau ha! nu mai stiu. sau poate toate la un loc, nu mai stiu.

si dup-aia, tot io, instantaneu treaza si deloc breaza:

– ce spui tu , straine?????

– acolo pe colt, sttii, unde e liliacul ala cu flori albe, da’ nu te speria ca nu e M., l-am sunat io adineoarea si mi-a raspuns. deci M. traieste, asa ca sa nu te sperii daca auzi la radio despre asta. si-n rest, toate bune?

io:   

 

 

 
3 comentarii

Scris de pe Iunie 8, 2011 în 1, dulcegarii, ma vie en rose

 

caldura mare

ca urmare:

tiramisu fecut asea cum stie fiecare ca se face

(sau umpic mai alfel cind e vorba de cafeaua pentru piscoate: nou cofi pliz, amaretto si basta!)

cind e plina forma cu tiramisu, merge forma la frigider pentru vreo 3 ore

dup’aia mai punem un strat de piscoti imbibati cu amaretto, acoperim afacerea cu plasticu si dam la congelator pt vro 12 ore

rasturnam tiramisuul intepenit de frig pe partea cu piscoturile alea de le-am adaugat dupa trei ore de frigideala, si facem ce se face mai in continuare cu un tiramisu normal: ‘l împudram cu cacao

si gata

 

violete pentru fete

de fapt pentru baieti, ca fetele se lasa  de cîtiva ani incoace    azi incolo de dulcegarii. si de tabac. si de beut. si… de jale,  domne, viata de fata, nu?   Nuu, ca fata-i prevazatoare si a umplut sertaru de medicamente cu tablete amare (concentratie de la 70 la 82 la suta… cacao) .

asta s-ar putea numi un (fel de) tiramisu cu fructe rosii (numa ca fara oua in mascarpone, brînza e amestecata cu sucul lasat de fructe in timpul celor citeva minute de amestecare a lor,  la cald, cu zahar – 190g zahar la 750g fructe),

un fel de hoopaaa, de unde a aparut mascarpone asta in frigider si e valabila numa pîna sapt viitoare?!,

 un fel de mi-e lene, da’ hai sa fac repede ceva pt baieti sa le indulcesc sufletu, ca cica li s-a acrit de atitea feluri vegetariene (alea de ieri, donc!).

da’ e ce e, si-i bun. e, cum de unde stiu? am lins castronu am imaginatie bogata

 
5 comentarii

Scris de pe Martie 2, 2011 în 1, dulcegarii, semplî com bonjur