RSS

Arhive pe categorii: Ciocolata, mon amour

un pic de mov

DSCN4981

[porc marinat in sambal ulek(pasta de chiparusi), otet de mere, sos worcestershire, sos de soia indonezian si ulei de arahide, prajit fara marinata la foc mare, adaugata marinata, lasata marinada sa se reduca, adaugat lapte de cocos si lasat sa se reduca la jumatate. ar mai fi trebuit niste verdeturi, coriandru proaspat (dar nu-mi place)  sau patrunjel(da’n gradina  turna cu galeata), da’ de unde nu-i, nici dumnezeu nu cere].

orezul (amestec din Laos de orez alb, orez lipicios si orez mov. Laotienii-l mînca atunci cind au ceva de sarbatorit), doar fiert in apa cu sare si putintel ulei neutral -ar fi pacat sa maschezi aroma orezului-(doua parti apa pentru o parte orez)

DSCN4975

bananele, doar tavalite prin faina de orez amestecata cu ceva piper negru si un praf de sare, apoi prajite la foc iute in ulei si unt

DSCN4979

s’umpic de ciucalata

aceeasi reteta , dar cu supliment de capsuni si sos de marshmallows

DSCN4990

hé, mi s-a parut mie, sau a’ntrebat cineva cum se face sosul?

apai ute’asa: DSCN4982

(parti egale de lapte si marshmallows, foc mic-mic, învîrteala multa-multa)(pentru un sos mai lichid- umpicut mai mult laptic)

DSCN4994

 

c’est si bon

sarlota de ciocolata, sau cum sa faci dintr-o bomba calorica, una nemaipomenit de dietetica (ce sa fac, daca  numa la alimentatia rationala mi-e  gîndu?!): se inlocuiesc traditionalele piscoturi, cu felii de chec de portocala.  subtiri, se’ntelege. si daor p’ici pe colo stropite cu lichior de portocale din Mallorca.

dscn4085

cum se face:

pummnem mla mtompit mntrei smsute grame mcimcomlata mpura mnîmpreummna cu patru mlimnguri mcum mlapte,  mamestemcam moarecsumnmnm, mdeci mnu mprea spumma,  sasem galbemmnusuri cu mtrei linguri mde zahmar mfin, mapoi mîmpreumnamm remzultamtele mîntr-mum camstromn mmaim mammamare.

semparmat, bamtem malbusurilme spmuma mtare ca mpiatramm, msi-l madaugmam cum mgrija’mn compomzimtia mde mai sums.

msim mgatam!

am, dam! mdam  lam frimgimmderm mvreom mora, mdoua.

si cum nu se face: nu vorbim cu gura plina, ca iaca ce iese. mai sus, adica, nu asta:dscn4082

 
7 comentarii

Scris de pe aprilie 14, 2009 în Ciocolata, mon amour

 

soufflé froid

pentru sufle(t)u rece incalzim laptele  in care om dizolva gelatina pe care o inmuiem  in apa rece si-l adaugam  ciocolatei topite pe care cind nu mai e fierbinte o amestecam  cu frisca batuta la rece  pe care o punem într-un vas rece încheiat la cordonul  mantalei  de folie dubla de aluminiu cu guler care-i trece cinci centimetri  sau cam asa peste urechi  pe care-l punem  la loc rece unde-l lasam pîna cind sintem prea înfrigurati ca sa ne mai gindim la catralioanele de calorii care ne-or tine de cald pîna la urmatoru cub de gheata’n sîn, ice age cu turturi de ciocolata

dscn3786

 
3 comentarii

Scris de pe februarie 25, 2009 în 1, Ciocolata, mon amour

 

antidepresiv

probat si aprobat, acu recomandat  si pen’ca sa-l prepari  dureaza chiar mai putin  decit  dusu’  la farmacie  nedusat,  nerujat, nepieptanat si  in pijama, chiar daca farmacia e la parter…anfen, la parter sau o statie de autobuz mai incolo, s-ar mai putea sa si dureze foarte, foarte mult pina ajungi sa-ti revezi bucataria, asadar acilea reteta , din pacate necompensata:

in antisensu acelor de ceas bun sau rau: 200 g alune (de padure si cashew) si nuci(pecan); 125 g fulgi de ovaz (natiur, nu zahariseli de-alea de-ale lu kellog’s); 50 g fulgi de migdale; 50 g stafide inmuiate vreme de 600  secunde,   in cazu’n care  ne’nduram sa dam si la copchii din el, în apa calduta, altfel în rom. pîn la urma tot in rom, chiar daca -l administram si copchiilor, ca s’adoarma mai repede,  sa nu mai suiere din block-fluit-u ala adus de nu mai stiu cine, asa ca nu stiu pe  cin sa blestem ; 500 g ciocolata alba (asta  in caz ca tineti neaparat sa urmati reteta originala. deci: faceti  ce zice popa, nu ce face el! el n-a avut suficienta ciocolata alba, de-aia..si nu numa, da ce mai conteaza.)  sau neagra, sau cu lapte,  in functie de gradu de  depresie (a dvs si-a rafturilor din debara)si, de ce nu,  de gust.

dscn35761

alunele si nucile se rumenesc vreo zece minute intr-un teflon. aceeasi operatie o suporta si fulgii de migdale, doar ca dureaza mult mai putin. odata racite, alunele si nucile se curata , pe cit posibil,  de membrana aia a lor. alunele si nucile se zdrobesc cît de cit sub lama unui cutit,  fulgii de migdale nici nu-i mai bagam in seama pîna in alineatu care vine.

de’ndata ce s-a topit ciocolata ( la bain-marie) se adauga -in ordinea pe care-o vrea muschii nostri, sau claie peste gramada-  enumeratele ingrediente, si se amesteca bine, bine, bine.

cu doua linguri se formeaza quenelles nu prea perfecte care se depun p’un platou invelit in hirtie cerata, platou’ se da la rece. de preferinta la frigider, ca sa ne fie tratamentu gata cit mai repede cu putinta.

pentru cin nu stie cum se fac quenelle-ele: sorry ca nu dau explicatii, da m-a luat iar cu depresie, tre s ama duc iar sa ma tratez. da rasturnati compozitia p’o bucata de hirtie cerata, puneti alta hirtie cerata deasupra, rulati cu rulou pîna obtineti o „foaie” de cam unu -doi cm grosime, apoi fuguta la frigider cu rezultatu.

dscn3582

acu, intre noi depresivii fie vorba, ce tot atitea quenelles domne?!, ce, pur si simplu niste forme diforme scurse din lingura ne-or sta in gît?

acu, tot acu, cit de depresiv ai fi,  cu masurat de ingrediente, prajit de nuci , topit de ciocolata si format de quenelles cu tot, prepararea medicamentului dureaza zece minute; alea zece minute in care stafidele se inmoaie. dupa astea zece minute de efort esti liber sa fii in continuare depresiv. pîn la administrarea primei doze de  medicament, se intelege. dac’as fi doctor, io  as recomanda  o supradoza.

dscn3583

bon. asta fudscn3586

sa auzim de bine! si bune!

 
7 comentarii

Scris de pe februarie 11, 2009 în 1, Ciocolata, mon amour

 

iza

iza imî grem etaot ep sod

asa un  ,sod ep ‘ad

cu aproape doua exceptii: muffins cu ciocolata si  banane

aici, compozitia (110g faina de patiserie, 70g faina integrala, 8g drojdie uscata si  25 g cacao se cern intr-un vas maricel. in altu mai mic se amesteca un ou mic cu 165 ml lapte, 75 g zahar nerafinat de trestie si 50g unt topit-dar nu fierbinte. în cu totu si cu totu altu , si cel mai mic dintre cele de pîn’acu, se piseaza o banana cu furculita, atit de fin cit se poate. laptele -si restu- se amesteca cu banana, se amesteca bine, bine, apoi se toarna lichidul peste fainuri. iar se amesteca, dar  atit cit sa se amestece ingredientele, amestecarea indelungata are repercursiuni negative asupra rezultatului final. ) taman inainte de-a’nfrunta caldura celor 180°C

dscn3489

aici, dupa douazeci de ani:

pardon, douazeci de minute!

dscn3491

dscn3493

iar acolo, adica sus, taman bune de mîncat, desi am folosit unt cu 60% grasime, deci o ideuta mai putin cremoase decit idealu. deci de’aia aproape nu pe dos.

si cupe de ciocolata care vor fi umplute cu crema mascarpone, da’pîn’atunci vor fi pastrate’n pivnita, într-o cutie metalica,  intr-un loc -sper si io, nu dau cu paru- stiut numa de mine

dscn3495

ce vedem mai sus: bune si formele de hirtie, daca n-avem za rial staf

cum facem: ciocolata pura  (250 g pentru zece cupe, sau 125 g pura si 125 g cu lapte, daca asa ne-a venit sa le facem ***) se topeste la bain-marie , unde si sede tot timpul, pina terminam de tapetat cupele. mestecam regulat in ciocolata. se toarna o lingura de ciocolata in cupa,cupa  se roteste repede, si deasupra vasului cu ciocolata, in asa fel incit sa o  cam acoperim peste tot. scurgem surplusul, punem pt 20 de ani, ah, pardon, 20 de minute, cupele in frigider.

***dscn3496

topim apoi ciocolata cu lapte ( sau reincalzim restul de ciocolata pura), si repetam operatiunea de tapetare a cupelor abia scoase din frigider. asta se face mai repejor decit prima data pentru ca ciocolata calda aluneca mai usor pe cea rece decit pe cupa de hirtie. totusi, se cere sa ne programam pe turatie maxima si noi, ca alfel se topeste primu strat si n-am facut nimica’n cazu asta.

crema  mascarpone o sa fie asa: 250g mascarpone se vor amesteca cu 125 ml sherry care-a stat la frigider aprox. o juma de ora in compania sucului de la doua lamii verzi si-a  50 g zahar pudra. dupa hotarita amestecare, crema va sede cel putin o ora in frigider, apoi va fi depusa’n cupele de cioclata.

cupele se vor oglindi probabil intr-un coulis de fragi, si ornate cu …cu…eh, mai am 5 zile timp sa ma gindescdscn3500

pentru cit sint de ciobite, nu va fi nevoie sa conving pe nimeni ca (nu)  io le-am facut… ce le mai trebuie’mpopotoneala?!

ha, nî’p al amru  iza  raihc utot esrem ep sod!

 
8 comentarii

Scris de pe ianuarie 25, 2009 în 1, Ciocolata, mon amour

 

ups, ai didit aghein

adica iar mi-a reusit

de data asta brioches (dupa nume, ca dupa aluat,ehe,  cam departe) cu crema de  vanilie, facute ca sa-mi potolesc orgoliu’  nesatisfacut ieri. e, s’umpic asa ca sa aiba  jonas ce mînca mîine in pauza dintre orele de biologie, în padure. da-i doamne sa nu ploua! daca m-asculti, iti fac zilele astea ceva cu ciocolata mai multa si mai buna. da?

facem aluat si  crema de vanilie, între ele punem un strat de ou „dezlegat ” cu citeva picaturi de apa, preasram din belsug (ca-i punga plina) pepite de ciocolata, de-alea care nu se topesc la temperaturi inalte

dscn34751 rulam destul de strins, din jos in sus,  sa iasa un cirnat din care taiem felii de cam cinci centimetridscn3476

culcam feliile pe foaia de pergament , sau silicon, dintr-o tava, le ungem cu galbenus „dezlegat” cu citeva picaturi de apa, le dam la 180°C pentru 25-30 minutedscn3484

iasa asa ceva:dscn3485

 
5 comentarii

Scris de pe ianuarie 21, 2009 în 1, Ciocolata, mon amour, dulcegarii

 

(n-)am noroc, ce sa fac?!

din cîte reţete, unele adevărate  bobirnace-n nasucu ţinut pe sus al  know-how-ului, nevinovata mea mînuta stînga a ales pin’a cules o pis ov cheic.

mi -deci- perfe;;)ctă, deşi dizapointid din lipsă de cialengi, restu si colocatarii  -hapi şi uşuraţi de grija debitului de salivă egal cu al  Dunarii’n sezonu cu musonu, cînd şi-au dat seama că aia cu „nu se-atinge nimeni de ea” e doar o glumă de prost gust.
aşadar:  tartă „pădurea neagră”

dscn3470

si’nca una, în care se observa superficialitatea cu care tratez io unele lucr(uri)usoare. anfen, cu care am tratat pîna ieri. sorry, tarta padurea neagra!!dscn3471

si ultima,

dscn3473

care ma face  sa ma gindesc ca cu visine din visinata ar fi si mai si, desi nu pentru copii( pentru ei, asta!), si nu stiu de ce, si umpic asa la cit de superficial a fo saitu cu diacritice cind mi-a’nghitit portia de text, cu simburi cu tot.

 
8 comentarii

Scris de pe ianuarie 21, 2009 în 1, Ciocolata, mon amour, dulcegarii

 

istoar damur

un istoar  ca’n carti: incepe romantic,  cu flori (apa de trandafiri) , continua pur si imaculat (cacao Van Houten si ciocolata alba),  devine  secsuala -cu tendinte sado-(  se fréaca ouale cu zahar farin – sau se bát-), apoi din ce in ce mai picanta (  piper alb, scortisoara  si  pudra de ghimbir), chiar hot ( se coace ‘n cuptor, da’ si  la bain -marie ), vicioasa(alcool: rom, coniac sau single malt whisky), si mediteranean pasionala(amarettini, biscuiti-sau cam asa ceva- italieni, cu simburi de caisa).

cu alte cuv…poze: dscn34341

dscn3454

ca’n carti, si ca de obicei, finalu’i dezastruos, cind e vorba de finalizare:

dscn3456

dscn3460

asa ca ramîneti sanatosi , cuconilor, io’mi iau bonèt(a) si plec.

canmem, ca sa nu va las cu ochii’n soare:

bonèt e un fel de pudding englezesc, dar din Piemonte.

pentru cine vrea sa traiasca povestea asta:

sa coaca 70 g de alune in cuptor, la 180°C. cuptoru sa-l lase la temp asta, ca mai trebe. sa bata sase oua cu 70 g zahar farin, ca o crema albicioasa. sa amestece in ea alunele curatate de cojite si pisate fin, doua linguri de rom(sau cognac, sau whisky), 70 g de amarettini pisati fin, si 70 g cacao. la urma sa dilueze cu o juma de litru de lapte nedegresat. si sa amestece biii-ne. iasa o zama lunga, da nu-i bai.

sa puna’ntre  timp in cuptor o tava inalta cu apa fierbinte in ea, iar in apa  o forma de charlota (budinca, sufleu), care  tre sa fie calda cind ii va veni vremea s-o tapetam cu caramelu.  pt portii individuale, sa puna vro sase-sapte forme de-astea

dscn3465care poa s-aiba si-alte culoare, ca’n amur culoarea nu conteaza

sau, o tava de chec, si-aia-i buna, ca sa’ncheiem discutia despre marime.

pentru caramel sa puna doua linguri de zahar fin intr-o tigaie cu diametru mai maricel asa, ca sa nu astepte prea mult pina se topeste zaharu. focu sa-l tina micut. cind el e topit bine, sa adauge apa, cam o juma de pahar. da nu toata dintr-o data, ca sa poa  sa tina sub control viscozitatea siropului, ca e sirop, de fapt. e, daca a pus apa prea multa, s’ astepte  pin’ s’o’ngrosa  iar. daaaar, sa nu mestece in el, doar sa miste asa, in cercuri, craticioara. cind siropu’i destul de viscos da nici prea , sa tapeteze marginile vasului(elor) cu el.

sa umple -da nu pîn’la refuz- vasele cu compozitia aia zemoasa, sa le puna din nou in baia lu marie, sa le lase 30 de minute in cuptor, sa le dea apoi la rece, si dupa ce s-au racit, la si mai rece, deci la frigider.

sosu de ciocolata alba sa nu-l faca, mere mai bine cu un crem anglez, sau un coulis de fructe rosii, bonèt-u asta.

daaaaca totusi vrea sa faca sosu, sa topeasca la bain-marie  doo sute g ciocolata alba, împreuna cu  doua linguri de alcool (acelasi ca la bonet, nespa?), o lingura de apa de trandafiri sau de flori de portocale, un praf’sor de piper alb, unu de pudra de ghimbir, unu de scortisoara, si sa tina la indemina ceva smintina dulce. cind  ciocolata-i topita, sa adauge -cu picatura – smintina, si sa mestece repede si energic, pina obtine viscozitatea dorita. cam 50 ml, da nici mai multicel nu-i rau.

garantez ca endu o sa fie hapi, chiar daca se pricepe ca mine la ornat

 
 

molecula cu molecula

e de mirare -si nu prea, daca tin cont de datele  economico-sociale de-a lungu si latu istoriei. si tin, da’ referiri la ele nu fac sí pentru ca m-as prea lungi la vorba, ori vorba lunga nu tine de foame- ca a durat aproape doua mii de ani pina la aparitia lui Ferran Adria, alt  facator de minunatii gastronomice.

dde unii  idolatrizat, de altii hulit, Ferrán Adria se afla totusi in fiecare din noi. deh, istoria -cum ii e obiceiu- se repeta. io m-as marita cu el, sau  i-as spala gratis podelele’n  El Bulli. ceea ce tot a maritis ar semana. da io m-as marita si cu Johnny Depp si-am mînca doar ciocolata,  cu Felix Alen pîna’nvat de la el cit de mareata e o(rice) leguma, cu Gordon Ramsay ca sa ne’njuram ca la gura cortului, cu Ga…anfen, visez…

cum ziceam: stim ori ba, ca vrem-nu vrem, devenim Mendeleiev-i si Kelvin-i (nu conteaza daca au sau nu de-a face concret cu ce urmeaza, io altii nici ca-mi amintesc la ora asta. si nici la alta, daca stau sa ma gindesc mai bine) deîndata ce punem de foc . sa ne intelegem: foc  în intentii daca nu prin excelenta culinare, cel putin de natura sa mentina pacea casnica si (non)armonia BMI-ului.

dar chimisti si fizicieni ai bunului gust bun, cu totii   latenti/ (hiper)activi/ (in)competenti/ cu(fara)pretentii/cu(fara)intentii neaparate cloni   ferranieni.

ca de exemplu in cazul urmator:

se  masoara 200gr ciocolata. 50 se consuma pe loc, 150 g (nu conteaza ca-i cu lapte sau nu, continutul de unt de cacao e important: cel putin 56%)se pun  intr-un castron mare.

se adauga  150 g de ceai fierbinte si se amestesca energic, pîna se topeste ciocolata. citeva secunde, deci. da, 150 g si nu 150 ml, si ceai(verde, darjeeling sau ce-o fi, nu infuzie de plante medicinale/fructe. frunze de ceai, nu pliculetele lui lipton sau pickwik. in patru minute e facut si strecurat).

apoi urmeaza partea cea mai importanta -pe linga cea a respecatrii cantitatilor de ingrediente-: castronul cu ciocolata  se pune in alt castron in care pe linga putina apa rece am pus si ditai gramada de cuburi de gheata. luam un tel destul de mare  si amestecam prim miscari rapide si energice moleculele de grasime cu moleculele de  apa din castron, împreuna cu  aerul mult pe care telul mare  are loc sa-l faca in castronul mare. deci de-aia mare. de-aia nu mixer.

iese astadscn2909

sau asta(care e -nu-i asa?- tot aia, da mai asa)

dscn2915

trast mi, truai it at houm! let za molecular bist in iu fri!

postarea se datoreste in intregime unei telecomenzi aflate la prea mare departare de masa de calcat rufe, unei emisiuni teve de pe un post frantuzesc,si  unui moment cind trebuia sa ma aflu undeva iar io ma aflam la masa de calcat , in fata teveului, fara telecomanda.

 
 

ciocolata temperata

Aurora vrea sa-si lase cu gurile cascate rudele  prin alianta si, de ce nu,  intregu-i  clan sicilian , cea de-a 18- a comemorare a zilei cînd n-a avut alceva mai bun de facut decit sa zica „si” e -hotarît!- momentu cel mai potrivit .

hotarîrea îi da fiori, ba chiar accese de panica, si va avea -cu siguranta- drept efect secundar pierderea titlurilor de  principessa di panacotta si contessa di tiramisú obtinute de la onorata adunare  înca de la a patra ocazie consecutiva -si tot asa pîn’la a saptispea. de înteles, doar nobles oblij!- cind aceasta  s-a pomenit cu bunataturile alea sub nas. mereu cu alea, numai cu alea. numa si numa cu alea.

pentru Aurora detronarea e doar collateral damage, inalta companie – doar la figurat, la propriu nici un sposato si nici o sposa nu trece granita lu un metru saiscinci. nici macar pe tocuri. oh, ba da, spozele, în latime. – va fi pusa’n situatia de-a recunoaste  ca Aurora stie sa faca si alt desert, ceva cu  ciocolata, par egzamplu. ceva comme a casa, se intelege. comme acasa la mine, intensa  relatie de amicitie dintre ciocolata si umila-mi persoana fiind cunoscuta -si nu’ntotdeauna pe drept considerata gaju reusitei- de catre a noastra  Aurora. pai a noastra, ca de cind o tot pomenesc, nu se poa sa nu se fi’ntimplat ceva la nivelu afectului dvs.

speriata de propriu-i curaj, Aurora îmi cere cel mult o reteta.  si muuulte, de fapt  toaaate informatiile ,  detaliile si trucurile de infrastructura si tehnica pe care le stiu, ca si pe alea de care n-am habar. cheia succesului, cum ar veni.

acu pauza de ciocolata, ca sa prind puteri:

dscn6457 .

asa.

unde ramasesm? a, la declansarea procesului de afinitate intre  elementele Aurora –simbol Au!T(iramisu)17P(anacotta)17, in tabelu lu Desserteiev– si Desert-simbol Detoatecelesinunumasmîntinamascarponesavoiardisaupudradecacaocernutadeasupra vaselorcutiramisú, in acelasi tabel– .

prin metode fizice si chimice obisnuite Au!T17P17 e greu de compus sau descompus, asa ca’ncep cu ce-i mai important la reteta de tort la care s-a oprit, si-anume trucu cu aspectu,  în timp ce-i pun in brate formele pentru blat. trucu asta se cheama temperarea ciocolatei si-are de-a face cu cele vro 34°C ale glazurii . Aurora sare ca fripta cind aude de ele, si-i gata sa lase sa cada trei sferturi din infrastructura-mi pe podea; o parte din ea fiind de sticla, dulapurile ar fi avut mai putine motive sa geama. Aurora , însa, e pe faza si, din ce in ce mai plina de sperante, îmi zice „pai sa-mi dai si termometru’, ca io nici de-ala n-am”.

pa-ha-ha-i ni-hi-hi-ci i-oho-ho-o n-aha-ha-m, zic io si-o asigur ca nu de lipsurile ei rîd, ci de prezenta amintirii unei zile cind era Clara mica si bolnavioara, iar tat’su, sosit acasa bolnavior, îi zice doctorului (care tocma se uita la termometru cu care masurasem temperatura copchilului, e cum?, asa cum se ia la copchii micuti ) ca si el e cam febril, iar doctoru, aflat in cursa contra gripei, zice pai baga termometru sub limba ca-s grabit, mai am vro sase vizite pîn peste un sfert de ceas cind e ora consultatiilor la cabinet. (doctoru)zis si (tat’su)facut.

si-atunci am ris. io, doctoru si clara. acu rîde si Aurora, da cam cu juma de gur. sa topeasca 2/3 din ciocolata, sa adauge treimea netopita, sa amestece bine, sa lase totul sa se raceasca, apoi sa puna din nou pe foc si sa’ncalzeasca pîna simte la deget , instrumentu cel mai de baza, o caldura cam ca cea a unui obrajor de copil adormit, e prea mult cerut de la o incepatoare ca ea. a temperat ea multe/i la viata ei, dar la ciocolata nu se’ncumeta.

dupa vro doua ore de  uitat la poze si retete io ma simt mai grasa cu vro doo kile- in ciuda lichidului sub forma de bale pierdut pîntre foile cartilor cu bucate-, iar Aurora taie nodu gordian: mousse au chocolat! nu tórturi, nu bavarois, nu nimic, spuma de ciocolata fac !! si basta!

dscn23622

si’anume reteta asta (pe care io o prefer penca lu colocataru i se pare „cam grea”, deci , in teorie, ramîne  multa pentru a doua zi, s-o maninc  io toata), simpla si’n patru pasi:

unu -se lasa-n grija robotului de bucatarie -indiferent de marca. poa sa fie Ken(wood), poa sa fie Philip(s), poa sa fie Kitch(enAid)…(ei da, io cre ca e si vrun Kitch pe lumea asta, de cind am auzit d’un baietel pe care-l cheama Kia! )-   albusurile de la sase oua , impreuna cu 160 g zahar pudra. stie el ce sa faca cu ele.

doi – in timpu asta, untul moale se amesteca cu galbenusurile si cu ciocolata topita.

trei – se adauga spuma de albusuri -amestecind prin rasturnare- celei de ciocolata.

patru -se invîrte cam o ora pîn juru frigierului, sau mai mult, sau mai putin, pina se considera ca e spuma destul de rece, sau alaiu imposibil de temperat

dscn2366

sosul e smîntina data in fiert în care s-a topit (departe de foc) ciocolata alba

iar brizbrizurile le facem din putina, foarte putina ciocolata topita (dar nu temperata)  cu dosul liguritei (pastilele) ,sau din virful linguritei/sacului de ornat (restu de zmîngaleli)

dscn2361

si uite asta fu cu Aurora si cu ciocolata.

 
8 comentarii

Scris de pe noiembrie 9, 2008 în 1, Ciocolata, mon amour