credeti in vise?/!

am visat ca aveam o cutie goala de praline.  cosmar, ziceti? ba bine ca nu! numa ce  ma gindeam io asa ca buna ar fi o pralina de-a lu Dominique Persoone, ca – zzdufff!- si aparea una’n cutie! si zzduff, zzduff, zzduff  la fiecare alta gindire, de-am mincat la praline pîna mi s-a parut ca nu mai pot. da era doar o parere.

n-am visat ca pun acu o poza, da o fac ca sa va-ncalzesc pentru urmatorul meu vis (ca-i hot la propriu si la figurat, supa asta. la figurat penca mi-am adus aminte ca pusesem un ardeias usturat in ea abia dupa ce l-am pus si pe’al doilea)

apoi uite: visez ca va duceti la banca si scoateti tot de-acolosa si-mi cumparati mie pra….giast chidiiiiin, ovcors, m-am trezit hepi dup’atita ciucalata, si-mi arde de glume.

  despre banca, insa, nu glumesc, ba chiar va rog aghein   sa treceti p’acolo sa va faceti cont,

chiar vreo zece, ca e voie  -dar nu de persoane fictive, caci ferplei e fair-play, nu?– ,

si s-o votati pe Edit zilnic, pîna pe 28 ale lunii asteia,  caci fata  asta nu viseaza, ea chiar face  ceva, iar noi putem sa visam pentru ea ca va putea participa la olimpiada.

 

raspuns

m-a-ntrebat cineva , de curind,  in scris si printre altele , ce mai citesc.  printre altele,  am uitat  sa-i raspund ce mai citesc. acu, penca lectura mea s-ar putea sa aibe influente fast(idioas/uoas)e asupra dumneavoastra, cititori ai acestor rînduri,  ce -am zis? pai am zis  ia sa-i  raspunz  acillea. io am zis, io am auzit. deci,  tot io tre s-o si fac, numa ca io acu nu citesc, ci recitesc, asa ca  nu stiu daca asta se pune, da poa ca da, daca  pui si niste poze, ca de obicei, sigur.

cartea pe care-o recitesc io acu e scrisa de Sam si Sam Clark. despre oamenii astia am scris intr-un fel, dupa ce le-am citit o carte . alta carte decit asta pe care-o recitesc acu,  si care se cheama Moro London, nu Moro , asa cum se chema cealalta . Moro vine de la numele restaurantului lor de oameni inragostiti de bucataria mediteraneana, London  vine de la East Side-ul in care au cultivat cu de toate alea, pîna in 2007,  o parcela in gradina populara de-acolo. da din 2007 incoace nu o mai , nici ei si nici turcii si cipriotii si ce natii or mai fi fo p’acolosa, penca pe locu ala colo  creste acu satu olimpic,  care-o sa rodeasca abia’n 2012. ce ti-e si cu agricultura asta moderna!

in cartea asta e vorba despre  salmorejo cu avocado si creveti gri (si somon salbatic pus asa, cu de la mine putere, intru indestularea ‘nfometatilor),

apa de trandafiri si cardamom în

uh, asta-i un detaliu tehnic, vreau sa zic  în aici:

tot in cartea asta, ca doara nu  in cealalta pe care -chel siurpriz!- o recitesc (cook & chemist de Eke Mariën si Jan Groenewold), si de care nu-i acu deloc vorba,  mai e vorba de loboda, seminte de fenicul, chimen, scortisoara, frunze de gulii, iepuri vii si iepuri marinati, pîine buna si rosii coapte la soare si pe gratar, e vorba deci de lucruri simple, despre care cei doi Sam au scris simplu, dar cuprinzator , unde cuprinzator nu se refera  numa la informatiile  tehnice.

din cauza asta, deci , io va recomand cartea.

NOTA: salmorejo e un sos (care se serveste si ca supa ) andaluz, facut din miez de pîne alba, usturoi, ulei de masline, otet de vin rosu  si rosii.  in ce  proportii? buna intrebare,  nu mai stiu!  da  gasiti  raspunsu’n  carte, în  caz de nevoie. sau  vi-l dau io acilea, in caz ca ma’ntrebati.

 

bladi sandei

cind am mincat întîias data piure de cartofi cu piure de mere si balkenbrij – adicatelea bîrna din terci: bîrna, penc’arata ca o bîrna, cind e rece; terci, penca’i un terci de faina, pesmet, condimente, sorici , grasime si -cu precadere-  sînge, cind e cald–   plus bloedworst – c^rnat de sînge -, m-am simtit oleaca mai mult depri – caci not mai cap ov ti, iu nau, merele alea fierte ‘n apa cu prea mult zahar- , asa ca  mi-am promis deloc solemn sa  nu mai mînc vrodata asa ceva.

promisiz, promisiz…

azi, ca si in alte –înca nenumarate , da’s sigur douazeci, daca nu mai multe.  sau mai putine– ocazii oferite de opa Sylvain – nu e bunicu meu, da’ daca asa’i zice lumea, nici mie nu-mi vine sa-i zic dom’ Sylvain– ,  ful -taim porcar, vacar si macelar ( in ciuda artrozei , crizei din agricultura si decesului sotiei lui.  sau, poa ca toma d-aia) , am pus pe masa balkenbrij. anfen, in farfurii, insotit de piure de  mere  (facut dupa pohta mea) cu  briosa prajita ( dupa pohta lu baiatu lu mama)

(piureul de mere: boskop  si jonagold – o,5kg/2,5 kg-, taiate julienne si înabusite in caramel cu ghimbir , scortisoara, sare si piper – 150g zahar, o rotatie de morisca cu piper alb, negru si rosu, doua rotatii de morisca cu sare, citiva milimetri de ghimbir proaspat, sau un virf de cutit de pudra ) .

bon, cam asta cu zisu, acu arat poza pentru firile mai sensibile:

naitmer, izntit?

si poza pentru cei care stiu ce-i bun (sau , cel putin, ma cred pa mine pa cuvint):

uel, mai cap of ti, indiid.  anfen, atita timp cit opa Sylvain o sa continue sa ma sune sa zica „taman am scos bîrna de terci din cuptor, vrei?”, iar io o sa-i raspund invariabil „calule, maninci ovaz?” dup’aia,  cine stie… io, in orsce caz, nu promit nimic.