RSS

Arhivele lunare: Decembrie 2009

noir plaisir

unui  negru mitittel , l aciteva clipe dupa ce s-a nascut, bunica lui i-a dat de la ea un nume: Nur.

acu, femeia a vazut ca el n-are’ntre picioare ce are fetita, dar asta n-a’mpiedicat-o sa-i zica Nur, adica Luminita. 

 si io care credeam ca numa cu Svetlana ma corespondez, da iata ca se poate si c’un sudanez

un negru mititel (in sensu ca-i cam subtirel) a venit de Craciun la noi,  a mîncat rulouri de somon cu avocado si creveti gri si ceapa rosie si smintina acra, chiftelute piticute de cartofi cu bulinute de mozarella si-o picaturica de coulis de rosii,  supa -crema de cartofi cu dressing de verdeturi cu ulei de trufe 

 , fideluta de tataneasa si fenicul cu mini quiche cu spanac si ricota si pecorino

, orez mov cu somon cica din Alaska si sugar snaps si ciuperci si porumb si germeni de lucerna, praz si ridichi

(bon, ceci n’est pas un saumon mais  magret de canard, pentru noi astia mai pacatosii)

tort de ciocolata si -capatat plocon-  alt tort de ciocolata

,   si s-a facut cit doi

negru asta a mititel( acu ceva mai putin subtirel, zice el) nu bea, nu fumeaza si e vegetarian, hehe, mai e de lucru, domne,  la el, daca vrea sa se faca belgian

pe negru asta mititel (in sensu ca-i cam subtirel), Doamne, iarta-ma ca   l-am cam mintit  putin! i-am zis c-am pus lamiie, da io-i oparisem somonu , de fapt,  si’n virtutea pacatoasei obisnuinti, cu vin.

negru nostru mitiel (in sensu ca-i cam subtirel) fusese cu vro doua zile’nainte de Craciun la teatru; s-a pus pe povestit, dar cum  el e cam bilbiit, pîna a ajuns la sfîrsit, se facuse patru

lu negru nostru mititel (in sensu ca-i cam subtirel) i-am pus  la pachet orez , supa, rulouri de somon, tort de ciocolata  si un borcan de compot, apoi a plecat acasa, ca se facuse -de vro suta obzeci  de minute-   ora opt

sase albi  maricei  au vazut deci negru’n fata ochilor.

chiar dublu negru cind i-am batut io de nu s-a mai putut la trivial pursuit. ha!  

 
24 comentarii

Scris de pe Decembrie 26, 2009 în 1, Ciocolata, mon amour, domestice

 

hibernala

ninge

ninge

ninge

ninge

niiiiiinge!!!!!!!!!

fulgi de zapada

se aseaza  pe strada,

io astept la coada sa parchez masina, cind deodata ma dubleaza ditai limuzina.

se scoboara  din ea un domn c-un mantou  de blana,  croit bine, si-mi face semn ca vrea sa vorbeasca cu mine.

bine,

cu ce va pot fi de folos, îl intreb, si de-as fi mai curioasa l-as intreba si din ce-i facut paltonu-i lucios si flocos.

am o intilnire foarte importanta ,

situatia cu parcarea-i acilea  foarte iritanta,

sper ca nu te deranjez daca vreau sa parchez in locu tau.

 apoi, mde, domnu meu,  intilnire importanta  am si eu,

 sa-ti cedez locu nu ma’ndur decit daca-mi demonstrezi ca e mai importanta  intilnirea ta  decit a mea,  acilea in carrefour. 

intentia matale chiar nu m-ar fi deranjat daca macar ai fi formulat

-o

ca o  simpla a dorinta, si nu-mi faceai parada de-a mata vointa.   si -acuma fii , te rog,  dragut si da-te mai incolosa, ca uite n-are loc fiatul sa iasa, si de-aia nici  opelu meu nu se prea poate  parca. din cauza ta.

vadit scîrbit de refuzul meu, domnu se uita la mine de parca vrea sa ma scuipe- sa-i fi cedat locu, oare ar fi sarit sa ma pupe?- , si-si trage mai pe ceafa palaria -asortata, biansiur, cu blanaria-, dupa care se vaita de tineretu asta lipsit de politete. pe mine ma buseste risul, omu asta chiar nu vede ca-s trecuta de orice tinerete? sau poate ca arat totusi tinara…

oare?

nu conteaza, bine ca am loc de parcare.

ninge

ninge

 ninge

ninge

niiiiinge

 masina-i plina de zapada

de cit am asteptat la coada.

 
2 comentarii

Scris de pe Decembrie 16, 2009 în 1, ma vie en rose

 

la vulturi

de fapt, „la vulture”, da’ „la vulturi” suna mai erudit. „la vulturi” cre c’a trebit s-o citesc in liceu, nu stiu daca am facut-o, iar daca-m facut-o, to dijeaba, ca nu-mi mai amintesc nimica din ea.

despre „la vulture”, cunoscut ( datorita modului de inscriere in registru de comert, si datorita pozitiei vizavistice de -o scoala si-un centru cultural) in cercuri  concentrice, intelectuale, artistice si cum or mai fi ele acolsa, si supt numele de grand café, ‘mi-aduc aminte ca m-am dus;  si m-am dus  c-a trebit, da to dijeaba… oh, da ia sa n’anticipez!

imi mai aduc aminte -si n-o s-o uit, sigur, caci sempa-  compania.  restu, adica mîncarea,  da-mi, doamne, o amnezie, ca vreau sa-l uit!

de fapt, l-am si uitat, ca doara n-o sa tiu minte doua langustine si-o mîna de creveti gri de calitate execrabila, sau salata proaspat taiata cu naiba stie cite zile inainte in fabrica de alimente pentru lenesi, oh, pardon, frui sa zic pentru oameni cu putin timp, sau somonul ca cartonul- caci prea prajit. sau untul in a sa cutiuta de plastic, bah!

cartofii prajiti ai partii de companie care-a cerut scoici erau bine prajiti dar veneau de la congelator, scoicile erau bune dar putine . zicea ea atuncea,  zic si io acuma.

trio-ul de vînat -fazan, caprioara si mistret- cu legume de sezon (varza rosie de la borcan si  o para fiarta’n vin!!!!!!! cam clar, e vorba de un foarte inceput -sau foarte sfîrsit-  de sezon acilea, daca n-au avut o andiva sau  o varza de bruxelles, o felie de mar sau de gutuie, anfen, trebi de-astea ce merg mîna’n…anfen, laba’n laba cu vinatu)  , cerut de baiatu lu mama, la fel, de la congelator. de unde stiu? apai:

1- a zis baiatu lu mama ca mistretu asta nu are gust ca mistretu ala din care am mincat noi, precum atuncea  asa si saptamina trecuta (cind am pregatit io igienic congelatoru sa’ntimpine alte halea de sezon, si-am mai dat de-o punga cu  salbaticiune) . cealalta persoana -care a cerut acelasi fel- a zis ca a mincat vinat mai bun decit asta. e: daca-s doi, la mine banuiala creste, si convingerea sporeste .  

2- vinat adevarat folosesc restaurantele care se respecta si-si respecta clientela; dai un ban, da stii ca face. restu cumpara din metro, iar tu  dai cam acelasi ban , da stii ca l-ai dat dijeaba. mai mult ca sigur ca vulturele se respecta, da daca nu-i in stare sa spele si taie singur salata, imi dau io mie voie asa sa fiu sigura ca -si ia vinatu din jungla de rafturi din metro, si nu de unde ar trebi.

aaa, sa mai zic de crochetele de cartofi care acompaniau vinatul? hai sa zic, desi se subintelege ca veneau din congelator: veneau din congelator!

iar spaghetele cerute de fata mamii erau acompaniate de….cascaval ras, banuiesc ca din cauza ca inca nu s-a deschis sezonu vinatului de parmezan. stiu, sint clasica in pretentia cu parmezanu, da daca el fu asa clasic in meniu, tehnici,  aranjament, io di ce n-as avea voie? 

boooon (vorba vine): grand café? gran cacao(daca ma intelegi ce vreu pen ca sa zic)! nu tu fantezie, nu tu calitate, nu tu nimic! doar preturi grand, grand nu pentru ce si cum era in blid, pur si simplu preturi mari. dooj de euro pentr-o salata , fie ea cu somon si creveti, e mult. ma ‘nerveaza oamenii care se fac ca fac ceva, si te si mai intreaba dac’a fo bun! n-am vrut sa mint, asa ca-n loc de raspuns  am mai cerut un pahar cu vin, ca asta era bun, si la temperatura.  si ma mai ‘nerveaza si aia care scot tichetul de parcare din automat si-si cata loc de parcare cu el in gura.

epilog: buchee a la reine, cu legume de nesezon

 
4 comentarii

Scris de pe Decembrie 8, 2009 în 1, SHUCK HAPPENS

 

lirica

de-ai fi tu salcie la mal, m-as face rîu la umbra ta, dar inca  de a doua zi far’ de regret m-as razgindi si n-as mai lua-o’nspre aval, ci intr-un lac m-as prefacea. unu cu nuferi, lebede si adieri de vinturi   pîntre  trestii, asa de bine ne-ar mai fi, ca nu ne-ar mai pasa de alte chestii.

de-ai fi tu  salcie la mall , ti-as pune numa muzica cu snow patrol, pe fiecare-ti  craca cite un difuzor, s-apoi la umbra ta, cit îs de lata,  m-as desfasura  si-as astepta sa mor. da’ cre ca înainte mi-as cam cumpara niste bratari, niste pantofi, sau poate alceva.  si multa, multa ciocolata.

de-ai fi tu  morcov, sau un fir de praz, ti-as fredona numa piese de jazz; un rac, o stridie , un pastîrnac de-ai fi, ca afrodisiac te-as folosi, pîn cavernele lu T.Waits ne-am tavali , s-apoi, satisfacuti am adormi. adînc, pî,a a doua zi, cind de la capat am porni.

de-ai fi tu cavaler, bine’nteles cu un alb cal, ti-as cinta numa muzica de carnaval, oh, shiit, cind ma gindesc, mi se zbîrleste freza, da’ sa ne fie clar: tot n-as da inapoi, si-as dantui forever poloneza.

de-ai fi tu -al unor sticle de sampanie-  dop, ti-as fredona  muzica pop,  am bea de  n-ar ramîne nici un strop, apoi i-am da un telefon lu Iggy Pop, am merge cu masina fara scop  si n-am opri -o nici la stop, tigarile ni le-am aprinde cu amnaru,   am fluiera cintece de-ale lu Margareta  Pîslaru,  din strofa’n strofa tu mi-ai admira vechea pereche de flip-flop.

de-ai fi aun aragaz electric, sau cu gazu, mi-ar fi o tira cam necazu (ca io m-am cam spurcat la inductie, si n’am deloc chef de involutie), dara nimic nu m-ar impiedica, deci pentru tine as urma un curs rapid de cum sa schimbi mata macazu. pe a Aidei uvertura  as pune de-o maliga si- o friptura; la pian ti-as cinta Chopin, si in acelasi timp ti-as face coq-au-vin; in anotimpurile lu Vivaldi am cam strîmba din nas la ce vînd astia’n Aldi, fredonîind din Donizetti si Rossini, ti-as face spaghetti si -as coace zucchini, pe boleroul lui Ravel as fierbe supa de vitel; mais oui, je sais,c’est trop classique, mais reconnais: c’est fantastique! 

da’ tu nu esti leguma, nici copac; cu asta ar cam trebui sa ma împac. nu esti vreun erou, sau  un obiect, vai ce pacat! da’ hai sa trecem la subiect: nu esti privire, esti  si prea putin cuvînt- atuncea, io cui naibii sa îi cint? si io care aveam atît’avînt!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 4, 2009 în 1

 

poezi

graten dofinoa

acompanié

deo tagliatelli deo carot e curjet

e osi ăn peo de poa

a coté de blan de pulé de șe moa

le voala

se delisio

me ancor mio: me șeveo on pri feo!

e mentănan, dan mon salon

sa sant com si on vian

 jiustamant

de pîrlir  

ăn coșon

o! 

o!

o!

me

biansiur

pa de foto.