RSS

Arhivele lunare: Iulie 2009

mic dicţionar ungaro-olandez

apărut la editura sic transit gloria mundi

editie nerevazuta, adaugita c’o tamaceala’n româneste faptuita de catre moa , ca sa zic si io ceva, pai nu?

autorul  – Jonasu lu mama

care autor aduce multumiri orasului Gyor, si in special colectivului de nevoluntari care au participat la alcatuirea acestei culegeri: baba din gara, mosu din fata postei, roacarii de pe trotoaru din fata bombei alea de club, perechea în alb de pe straduta de linga biserica aia galbena, tata cu copilu-n carut, soferu de taxi , familia cu copii grasi si uriti de pe podu ala bej, casiera de la shell.

far de ei,  puteam io sa umblu mult si bine’n  tricau cu mînica scurta, cu mînile’nclestate p’o coala  de cîrtie cu adresa hotelului, sara pa la ceasu opt si unspe grade si la umbra si’n lumina lunii, ca umblam dijeaba. ca si cu ei, di fapt, da daca tot nu  gaseam  hotelu, macar ne-aleseram cu’n dicsioner  .

nota editorului: editia e incompleta pin pa la’nceputu lu august,  cind autoru si-a propus sa cerceteze mai profund daca joszi si pista stie sa zica si alceva decit  nem te dom, nem te dom, nem te dom (sau cum zicea ei acolosa, si cum s-o fi scriidara asa ceva)

no c-a sosit vremea lecturarii ( pa care colectivu de redactie v-o doreste nu pîntre rînduri):

nem te dom = ben te dom (citeşte ben tă dom) = sînt prea prost

cum ziceam, se poa ca va  urma. hai pa!

Anunțuri
 
4 comentarii

Scris de pe Iulie 28, 2009 în vacanta

 

sad

(… stori uis an hepi teisti end)

trei grasi  burtosi si falcosi-  ce mai incolo si’ncoace: grasomegi  cit cuprinde- , unu’ galben ca turta de ceara, unu’ rosu ca para focului, unu’ verde ca …eh, verde, se uita intrebator la mine: nu ne bagi in seama? biineee….

afara ploua hotarit si mult . suficient, poate, mîine, pentru galbenu’ ierbii, azi doar mult.  si c-o hotareala demna de cauza a aproape doua saptamini de seceta si caldura mare.

in mine ploua tîrîit, da’s fleasca. mi-e lehamite,   mi-e frica, mi-e lene, mi-e’n fel si chip, mi-e nimic, mi-e de n-ar mai fi.

ma uit in jur si vad doar balti. altadata as fi dansat in ele , cu picioarele goale, acu’ mi-e doar sictir.

mi-e n-aude n-a vede, mi-e pffff.

mi-e indiferent  de cele doua feresti cacate de vrabii – altadata as fi crezut ca-i cu noroc gainatu ( ca atunci cind, in drum spre baraj, mi-a aterizat unu’n crestetu capului, exact in crestetu capului, ca momente mai tirziu, Rodica, profa mea de înot ad-hoc, sa ma  traga de bretelele sutienului la suprafata(sou, leidis, sinc tuais inainte de toples), nu inainte de a se extazia, apoi mira, si -în sfîrsit!- ingrijora  ca rezist atîta de prea mult sub apa), acu as putea crede ca  le-a fost imposibil sa priceapa diferenta dintre mocirla de pe feresti si tarina inmuiata de ploaie, da’ nu cred nimic, mi-ar putea chiar fi egal daca nu mi-ar fi indiferent.

de-aia nici nu ma mir cum pisicile mele s-au gainatat ele acolo sus, tre ca au facut-o din zbor, aha, deci intentionat, omh(itchkock) ,  o trebui sa ma simt amenintata, iar io nu-s in stare de nimic?!

al patrulea la masa obezilor, un lungan cu vadite tendinte de ingrasare – deh, cin’se-aseamana, se-aduna- se uita mai insistent decit ailalti  la mine. sorb ultima picatura de apa , sting tigara- gest inevitabil cind ajunge jaru la filtru- si ma ridic.

ma’ndrept spre frigider fara un gind anume, que sera, sera. le arunc o privire din coada ochiului, ei ma urmaresc  din priviri -acum-  dezamagite. io de-aia nu mai poci .

in frigider, pustiu ( da’ cu temperaturi nocturne, ca merge, merge-ar pina oi uita io ca dai un ban, da’ nu face nici miele, nici amana , nici unu, ‘s toate facute sa te gindesti la fram-u ala de 4j’de ani care-ar mai raci si-acuma daca n-ar fi din clasa de energie Z!)

in pustiu, o oaza . numa una, da’  alta viata nenicule,  vad totu de-acuma  în rosé. cu paharu’n mina, ma’ndrept inspre masa admiratorilor si cu’n zimbet cam silit  ‘i’ntreb ” atentie? vreti atentie? uite atentie!”, scot cutitu din teaca si’i iau la tocat fara sa stiu prea bine ce-o sa ma fac cu ei asa nimiciti.

mai beau o gura de solutie provensala de limpezire a gindurilor,  si culoarea  roz a  vietii se intensifica : in frigider – de-atita pustiu, nici nu-l zarisem – e niste somon afumat de care nu se-atinge nimeni. aia e daca n-au gustat niciodata rabdari prajite, fac nazuri la somon!

brusc, totu devine iarasi gri, ce papucii mei sa fac cu trei ardei, un dovlecel si 300gr de somon afumat?  mai iau o gura de vin si deschid dulapu cu chestii in caz de.  in dulap, dezastru: o cutie cu lapte de cocos si un borcanas cu mazare. aasa ca mai iau o gura de vin, iau dezastru’ din dulap si ma duc sa torturez in continuare  pe’ai de m-au scos din apele mele.

(taim for anazar sigaret , anazar glas ov uain, taim tu sinc veri dip: dovlecelu-i dulce si mai departe insipid; ardeii-s ..mda, grasi. si’n felu’ lor  aromati. laptele de cocos e si el gras, da altfel. si altfel aromat decit ardeii, si altfel dulce decit dovlecelul. mazarea-i consistenta la gust si la structura, la fel de consistenta tre sa ramina si structura   ardeilor  si dovleceilor, deci la wok cu ei si ea! somonu-i pe linga afumat, si sarat, aham, e ok cu dulceturile de la restu de putine ingrediente. niste seminte de coriandru si ghimbir pudra si ardei iute tot ca pudra -pustiu’ din frigider nu fu , deci, exagerare- ar sustine bine nivelu laptelui de cocos, la fel ca si niste zama de lamiie, sfertu de lingurita de ve-tsin ar imbogati gustu legumelor, ca cu sare nu se poa, cit o fi ea de mare sau de himalaya, are   somonu din belsug. si la urma niste spaghetti, ca-s deasupra pungii cu orez, dup’atita efort de gindire nu mai e loc si de-ala fizic)

rezultatu nu e ceva sa zici ca a, da, interesant ( ca sa nu recunosti de fapt ca mai bine preferai  rabdari prajite), rezultatu e gustos asa cum tot ce tine de proverbu „less is more ” poa sa fie .  iar daca somonu-l adaugi la finalu finalului, atita doar cit sa se incalzeasca putin, se confirma si proverbu ala cu fusion -kitchen , unde amesteci tehnici si produse paralele (paralela fiind acilea laptele de cocos) , da’ obtii totusi puncte de intersectie

DSCN5296

DSCN5297

me atansion: fara  rosé-u’ ala discret acid, cu arome de fragi si mure , i-ar lipsi un tovaras de nadejde retetei.  si mie.

 
10 comentarii

Scris de pe Iulie 10, 2009 în nici blog fara pîine