qu’ils mangent de la brioche!

cu gouda si verdeturi uscate, ca la Hollywood

c’est à dire  : PAUL HOLLYWOOD

 

pauza de masa

mai indelungata asa, ca e mult de rumegat

 

falafel

ideea mi-a dat-o Jonas  prin uşa întredeschisă a veceului unde, încă cu ghiozdanul în spate, se scăpa de litrii de ceai băuţi în timpul vizitei cu şcoala la moskee,  cînd m-a întrebat ce-i aia falafel .

bine, el a zis  de fapt „fîl, flî…fan…fanfară… fanfarel, e, ceva cu fla, în orice caz” ,da io, ca o mamă model ce sînt, am stiut sa potolesc  urgentissimo setea de cunoastere a   copchilului.

reţeta am luat-o de la Sam la pătrat Clark( la pătrat pen’că la amîndoi le zice Sam, cînd le zice aşa , şi nu yes chef!)

se amestecă bine un ou, 50 g făină (sau făină de năut), un sfert de linguriţă de bicarbonat de sodiu, sare, piper, trei căţei de usturoi pisaţi cu sare , jumătate de ceapă rasă, coriandru şi pătrunjel tocat, jumătate de linguriţă de chimen şi jumătate de linguriţă de seminţe de coriandru şi  250 g năut.

dar: năutul tre înmuiat de cu o seară înainte (se face 500 gr cu ocazia asta), apoi  jumătate  se macină cît se poate de fin cu ajutorul robotului de bucătărie,că ăla de la telefon nu e în stare de aşa ceva.   iar jumătatea cealaltă se fierbe, după care  se macină şi ea.

se gustă compoziţia. dacă -i destul de sărată şi piperata,  se poate lua la format de  bile cam de mărimea unei nuci (+/- 30 bucati) care  se tăvălesc prin seminţe de susan(facultativ), apoi  se preseaza în podul palmelor cu grijă, să nu le crape marginile. dacă nu, se poate totuşi continua procesul de fabricaţie, da să n’aud dup’aia că fu falafelu fad.

se prăjesc în ulei încins bine, dar pe foc mijlociu.

se mînca cu  sos de iaurt,  cu ardei iuti acri, cu pitta si ce-o mai fi p’acolosa, in cazu pacatosilor de noi,   cu cîrnaciori de porc.  totusi,  haram-a combinatie  fu ff buna, zau asa!

Sam-ii mai inlocuiesc citeodata  nautul cu fasole. io, data viitoare.