RSS

Arhive pe categorii: 1

Story of my life

Numa io stiu cît m-am chinuit,  

cît am suferit, cît m-am luptat (to name a few),

cît am…

anfen, numa’ io stiu!

Evitabilu’, deci,  s-a produs: am ajuns  la coada vacii! 

Ceea ce va doresc si  ‘mneavoastra!

Anunțuri
 
 

odor

doua saptamîni si 30 de (n)euro dupa ce domnu tehnician -care face controlu  anual anal, bucal,motoric tehnic al carului meu cu boi- zice ca mvai, da’ cum sa-ti dau atestu, cind placa de’nmatriculare are o gaura’n plus, deci foaaarte neregulamentara , doua saptamîni dupa, deci,  si dup’aia înca doua, înca noua, înca nu conteaza cîte,

nu ma  amuza deloc  ca dupa ce ma’nvîrt ca vorba ceea intr-o  caldare pîna gasesc caru’n parcare, odata ce l-am gasit ma   mir de-amboulea daca o fi al meu au ba, ca numaru de’nmatriculare nu mi se pare chiar cunoscut;

nu ma amuza  sa vaz ca’n avîntu’ lor de’a  evita  folosirea   combinatiilor   necuviincioase gen KUT, ori LUL(google translate pa raspunderea dvs.), tovarasii de la biraul cu placile de’nmatriculare  ignora existenta poporului roma^n si al  limbii sale,  româna, asadar nu ma amuza  în momentu asta deloc, deloc placa cu 1-CUR- 8sute  si ceva a peugeotului din fata mea

nu ma amuza nimic azi. în peugeot sint, de fapt, patru cururi , iar io-s cu al meu in sus, vai ce comic!

anfen.

plictisita, sictirita, flescaita de caldura si de alte alea pa care daca le-as enumera, prea m-ati compatimi si v-ati -aoleu, ce v-ati – mai intrista, d’aia zic ca mai bine nu zic nimica despre ele, intorc capu’n dreapta.  în audiul  foarte audi din dreptu meu,  o tînara domnita si-a’ntins tibiile si fibulele pe bord, nu stiu cum de nu-i ies falangele pîn parbriz. sau i-or fi iesindara da’ nu vaz io.  o vaz ca se uita la mine a R u luchin at MI? r Ú luuchin at Mí?  nu vaz si finca nu ma mai uit la ea ci la  tînaru’ domn sofer- sacou , cravata, guler apretat-   care s-a bagat pîna la picioare in nara stînga  si se scobeste acolosa cu’n zel demn de nicio cauza.baga mucii’n gura fara sa-i faca biluta, imi vine sa vars!

imi vine sa vars si de la mirosul care-a explodat sub coviltir, comic ar fi sa-mi vars in poala, daaa!

ai facut un pîrtulet, ‘mi’ntreb ficioru ‘n româneste.

nuu , esti de la cur de la fatza ta, zice odoru meu comic si genial si frumos cit toti frumosii din lume. si misca, o tira asa,  din tunsoarea aia al lui ddesteapta si frumoasa,  înspre masina din fata, a traducere, in caz ca mami nu se prinde la subtilitati d’astea.

în sfirsit, s-a facut semaforu ala si verde! sofez si rîz, rîz si sofez: nu prea graieste, odoru,   bine româneste, da’ de citit,  stie sa citeste !

s-ar prea putea ca privirea domnitii din masina cu mucii, masina cu nr de inmatriculare olandez – vazui io dup’aia-,  sa fi însemnat ce te uiti, catea împutita, ce te uiti? vezi ca, asertiva cum mi-s, nici n-apuci sa zici gouda ca io’ti trîntesc deja un pumn în bot. s-ar putea, daca e sa tiu cont ca otomobilu nu era taxi. si daca e sa -mi aduc aminte de certaraia data’n batalie , dintre doo cetatence neturmentate ale tarii de jos, la intrarea intr-un magazen mai lucsos asa, în Maastricht, unde am auzit io pt prima data p’aia cu cateaua împutita. ok, vuile teef insemneaza motamo  catea murdara, da’ umpic de drama asa, nu strica.

 

ora satului

isn’t this wonderful?

this:

and this:

and this: 

and this:

sateanca e de parere ca yes it is.

iz, atuncea,zis  oslo olso uanderful?

pa ritm de doua fire, doua paie, ia gradinaru la bataie, sateanca mai scormoneste p’ici, mai scurma pe colo, da’n general asa, considera totusi ca ies, iz olso uanderful, de ce n-ar fi.  batura  azi mai pi sara  clopotele -nu stie ea  pt cine -, mîine dimineata o sa treaca cortegiu’ mortuar pîn fata fermei.

atunci,  sateanca , cu ale ei  bune obiceiuri pa care le pastreaza. la fel ca si p’alea rele. numa’ de legume vrea sa scape , va pune castravetii si dovlecii (ca astia nu mai sînt dovlecei, îs ditai dihaniile -doaaamne, iarta-ma!-, ce samînta, ca’n povesti,  o fi fost asta de cresc nebunii într-o zi  cît ciresu  într-un an, da’ nu anu asta?!) la poarta , castravetii si dovlecii gasi-si’or , doamne-ajuuuta!, pe altii care sa-i stapîneasca  sanatosi. pai da!

numa ca  cîteodata nu-i tipenie de masina în urma dricului. sateanca, nu numa pt sufletu ei si-al legumelor, spera ca mîine dimineata n-o sa fie asa. da’ cum sperantele ei sînt cîteodata în van, se gîndeste ca e, dricaru’, groparu’, cicloturistii, s-o gasi cineva sa-si faca mila de ea. si daca tot a termenat de gîndit,  satencii îi vine din nou a cînta :  doua fire, doua paie, ia gradinaru la bata…ups, sateanca se simteste o tîra dezorientata: oare era asa, sau cumva doua fire,  doua paie, da’ ia-l , mîndro, ce astepti, ia pe badea la bataie, da-i în cap cu o tigaie, unge-l cu catran la coaie, da-i sa mînce numai zoaie, da-i cu sutu la turloaie,leaga-i de gît trei pietroaie de spinare sa se’ndoaie, lasa-l sa doarma in ploaie  hooop-sa-sa!

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 17, 2012 în 1, ma vie en rose

 

agriCultura

partea agro:

taranu, de pe cîmp: uraaa, draguta mea, cu dovlecei frumusei,  rosii multe si marunte, castraveti mareti, cepute dragute vine  badea încarcat!

taranca, din bucatarie: vai mie! pai iar rosii,  iar castraveti, iar dovlecei? tu, din gradina, altceva nu stii sa iei?

– as sti, mîndro, zau as sti, cu mazare, cu fenicul, cu vinete, cu ardei te-as ferici, da’ treaba , vezi tu, sta cam asa: io plantez si seaman, apare si se coace leguma care vrea.

-mdea, ai si tu drepattea ta!

dupa care, taranca arunca toate alea intr-o tava. toate alea fiind de pe mosia propie, taranca nu puse decit sare pe copanele de gaini brahma. piper n’are mama pe mosie, ca i-ar da. da’i daa, cum sa nu, de pe mosia altuia.

da’ penca e taranca cu ifose si mai si poseda pretentia ca stie ea ce face, domnia sa  a arozat legumele cu ulei de mustar, uleiul de scaieti fiind lejer si insipid, deci bun pt salata de vinete. o tîra amnezica fiind, taranca a pus fleur de sel de Guérande peste toate cele , cînd s-a gatat timpu’ de gatit, da’ a uitat sa puie verdeturile. nu-i bai, se intimpla si la case mai mari asa ceva!

bon, acu’ partea culturala:

natura moarta coapta, pictura pointilista

 
Un comentariu

Scris de pe August 17, 2012 în 1, domestice, semplî com bonjur

 

umor blegian

c’est arrivé près de chez nous :

 
2 comentarii

Scris de pe Iunie 30, 2012 în 1, chapeau!, dulcegarii, SHUCK HAPPENS

 

Etichete:

teapa

a se citi teapa, nu teapa.

deci „teapa” ca-n hrisovu ala, despre Vlad Tepes, scoborît din podu lu tataie, dus in fuga’n lacasu din fundu gradinii , in scopuri intime precum cititu si stersu la poponeata.

cam cum ar veni, citînd din memorie, deci,  teapa ca’n:  „io, Vlad voivod, mi-s de parere ca ali, osman, etc sint toti de-aceeasi  teapa! de  teapa mea! pohtiti in ea!”

asa, acu cre ca-i clar: a se citi teapa, nu teapa.

teapa de aproape un  (n)euro, deci, economic esprimîndu-ma,  mai mult tepusa:

asadar poama de cactus, cum ziceam.

sau smochina de cactus, cum sa zice p’acilea, impotriva vointii mele, care io ma ‘nebunesc dupa smochine si dupa cactusi – în ce ordine, nu conteaza, da’ n orisice caz, separat-  da’ nu chiar dupa smochina de cactus.

sa videm acu di ce nu ma. apai:

– penca e de’aceeasi teapa cu toamna de-acilea: colora, aproape insipida, cît pe ce inodora.

adicatelea vreau sa spui ca da, e frumoasa dpdv cromatic, mai frumoasa decit acilea-n poze

are gust discret , da’ discreeeet, de pepene galben sau cam asa ceva, la fel cu fructele toamnii de-acilea :frumoase la forma, lipsite de fond;

mirosu’ i ca si inexistent, la fel ca toamna de-acilea’n zilele cind nu ‘nsira taranu , pe cîmp, rahatu de porc.  da’ acilea s-ar putea sa fie de vina si nasu meu, nu numa poama.

asa. sa mai videm daca mai sint motive sa nu ma ‘nebunesc dupa poama smochina de cactus. pai ar mai fi:

– penca -surpraiz , surpraaaiz!- are tepi

– penca are seminte tari ca piatra si aspre ca glaspapiru.

de ce mi-a placut, penca , da, mi-a placut? apai:

-penca-i de teapa pepenelui galben, cum, deja,  ziceam:  masticare minima,  satietate -in ciuda structurii putin fibroase- maxima.

precum si:

–  penca-i usor de dat pîn sita si de-adaugat in proaspatu suc de portocale, cind cobaii refuza sa bage’n ei toata achizitia.

dar mai ales si:

– penca din seminte, crez io,  o sa m’aleg c-o ditai plantatia de cactusi . sa vezi atuncea tepe! anfen, tepi!

 

let’s vegetate together

clasic in viata (înca, desi  lipsa urdei si’a casului se simte ca aia a oxigenului) , FFN (Felu Fara Nume) face din cind in cind sa creasca cifra de vinzari a lu galbani la capitolu ricotta si mozzarella

cum asa?

penca-i nevoie de cam 750g ricotta si de cam tot atitea de mozzarella ca sa se simteasca bine

la ditai tava asta, din care s’or înfrupta 8 persoane, mai e nevoie de :

–  500g orez si 750g de zama de gaina. haolica, vegetarieni din lumea’ntreaga, iertati-maaaaaa!, vrui sa zic zama de legume, sau apa cu sare! (da, grame. sau, mai professional asa: o parte orez si o parte juma de lichid)

– muuuuuuulta verdeata, cita vrea muschii dvs , sau cita va ofera brazda(acilea : patrunjel, marar, ciboulette -cine-mi zice ce-i asta’n româneste, ‘i dau reteta de supa de ciocolata– , tarhon si menta)

– 3 dovlecei . (nu mai zic feliati, ca se vede, da’  zic ca opariti in apa sarata frun minut sau doo (intii feliati, apoi opariti, se’ntelege)

booon, cind toate astea de pe la lume’s adunate:

– se fierbe orezu ca la mama si tatal lui acas: se depune orezu,  la foc iute-iute-iute, impreuna cu zama, intr-un vas. sau altu. i se pune capacu   (nu i s-o pune lui, vasului,  i-l punem noi) si se da focu mic-mic-mic de’ndata ce clocoteste zama. dupa 15 min, oprim focu. ‘l lasam acolosa , pe orez,  in vas, pina -i vine de la directie contractu de transfer in altu.

– verdeturile se toaca si se amesteca cu urda sau cu magaria aia de ricotta. se asezoneaza bine-bine-bine-bien cu sare si piper.  sau cu ce vrea muschii dvs(ma gindesc la o tîra de nucusoara, sau alte exotisme)

– vasu termorezistent se stropeste -atit de imbelsugat cit va vrea muschii dvs- cu ulei , apoi se depune orezu’n el.

– peste orez se pune urda/magaria aia de ricotta  amestecata cu verdeturile taiate destul de fin si, eventual, in prealabil,  o secunda-doua oparite, ca sa -si pastreze culoarea aia mumoasa si’n cuptor.

-peste orezu peste care e brinza cu verdeturi, se pun feliile de dovlecel (sau vinete prajite, sau rosii, ce stiu io ce vrea muschii dvs?)

– peste feliile de dovlecel de deasupra orezului care-i subt brinza cu verdeturi, se pune mozzarella (sau cheddar, sau gouda, sau ia sa nu  ma bag io’n oala dvs!)

– 180°C si +/- 15 min mai tîrziu, e gata FFN.

io, acu