COMME CHEZ MOI

 

recunosc deschis, pe fata:

eu nu fac nimic in viata,

doar ma duc zilnic la piata.

miros, pipai, gust legume

si fructe cu exotice nume

morcovi, pepeni sau tomate

apoi le cumpar pe toate

sa fac din ele bucate

ce vor fi infulecate

de cobai infometati .

sunati  frati

din zurgalai

hai, hai.

 

nu-s desteapta, ori zurlie,

fac doar ce imi place mie:

ma’nvîrt prin bucatarie.

 

cum adica, „ce oroare!”?

” …sa tot mesteci in mîncare…

viata’i de-alte sensuri plina,

decit supa de gaina!

traiesti pentr’ o cariera,

nu pentru  forel à la meunière!

viata-i muzica, lectura,

nu rahat cu  mure (-n gura)!

viata-i sport, filozofie,

nu kile de sarailie,

nici o tarta fistic(hie)!

viata-i teatru si balet,

nu vitel facut blanquette!

nu traiesti ca sa maninci!

bah, ce munca!  dai in brinci

pentr-o tava de petits-fours,

cind ai de toate in Carrefour.

de-a gata!

maninci un pic, ca sa traiesti!

(eventual in bucuresti)

dar ce- atita tevatura

pentru ceva ce bagi in gura

-cu mare-atentie pentru masura- 

ce tot atita blablabla

pentru ceva

ce mîine-ajunge in hazna?” 

 

 

cum adica? 

simplu: uite, mi se pare mie 

ca toata a vietii bucurie

poti s-o gasesti   in bucatarie

si, deci, o  pui în farfurie.

 

 

comme chez moi nu-i

„comme chez soi”

dar as vrea sa fie asa!

si-o sa fie , cred. cindva.

(sigur,  nu chiar , chiar asa! m-am lasat furata de vise)

pîn-atunci, citeva retete

din ale lui Pierre Wijnants caiete

ca si din altele

la fel de cochete.

 

in caz ca inspiratia o sa ma gaseasca vreodata, creat[ur](i)ile mele isi vor face intrarea cu  sunet de trimbite si salve de tun.

pîna atunci, ciocolatacupiper à la manière des grands chefs.