RSS

Arhive pe categorii: food back

Story of my life

Numa io stiu cît m-am chinuit,  

cît am suferit, cît m-am luptat (to name a few),

cît am…

anfen, numa’ io stiu!

Evitabilu’, deci,  s-a produs: am ajuns  la coada vacii! 

Ceea ce va doresc si  ‘mneavoastra!

Anunțuri
 
 

Oo

 Pastele bipezilor de p’acilea care nu-s musulmani, ori alte varietati de  pe tema religioasa  veni -si aproape ca si trecu –  tot asa ca si Pastele, sau Craciunul de-acu’ un an, de-acu doi ani, de-acu… n-are rost sa mai (e)numar si sa prapadesc cerneala de pomana , deci cu alte cuvinte si mai pe scurt,  de-atunci si pîna acum:  fara oo. unde atunci insemneaza ziua in care am decis ca gospodarului ii sade bine cu gaini in batatura, iar acum însemneaza acum. unde acum însemneaza ieri si alantaieri, adica zilele cind trebiau oole’nrosite si cofetarelile cofetarite.

fara oo destule de la gainile din dotare( penca’s proaste si leneseeee) si fara oo din magazin penca’s o doamna si nu ma iau io la discutii cu gainila, sa vaza ele cît is de lenese si proasteeeeee.

deci nu se ouara gainile

dar se ouara pastravii

Imagine

vi s-or ooa si dumneavoastra , în prag de orice sarbatoare sau de-o zi ca oricare, pastravii sau sturionii, sau ce mai aveti domniile voastre p’acolosa p’împrejur, introduceti in blender 125 g smîntîna (d’aia sour cream vreau sa zic) si 250 gr somon afumat. apasati pe butonu start si dupa aia pe ala stop. nu are maglavaisu’ consistenta de paté, mai apasati o data  butonu start. sau de doo ori, de noo, nu conteaza de cite ori, conteaza consistenta. da’ asta pricepurati deja.

in blenderu celalantu puneti tot atîta smîntina ca la somon, si o amestecati cu 250 g pastrav afumat. a se da si acilea atentie consistentei amestecului.

asezonati cu piper dupe gustu dvs, dar nu cu sare, ca ‘s pestii sarati, deh. io, daca as fi avut marar proaspat, l-as fi pus la pasta de somon, da’ n-am avut, ca nici mararu’ nu mi se ouara.

booon, amestecurile’s facute.

da’ n-ati facut aspicu’!!!! pai trebuia facut inainte de pastele de peste, sa aibe timp sa se raceasca! pfffff, ce v-ati face fara mine, ce v-ati face fara mine?

apai puneti, hai, repejor, repejor,  intr-o craticioara mica si pitica 150ml fumet (zama de peste, bouillon de peste, nu stiu cum îi zice pre româneste) si încalziti-l. e cald? e bine, puteti dizolva in el doua foi de gelatina. juma din cantitatea de  zama gelatinoasa se toarna intr-o forma de chec sau alt vas in care faceti paté, daca faceti, apoi introduceti vasul in frigider timp de-o tigara si o gura , doua, de vin. nu neaparat alb, ca e peste afumat si mere si cu alte culori.

asamblarea celor doo paste de peste e usor de intuit din poza de mai sus, da’ la cererea dvs, va dezvalui secretu’: peste aspicu’ intarit, turnam pasta de somon. peste pasta de somon, etalam oole de pastrav. peste pasta de somon pe care hodinesc oole de pastrav, turnam pasta de pastrav. peste toate astea, turnam restu de zeama gelatinoasa. dam la frigider.

cind ne e foame, introducem vasu’, pt citeva secunde, in apa fierbinte, alfel e greu, daca nu aproape imposibil, sa scoatem , prin rasturnare,  munca noastra cea de citeva minute, din forma, si sa mai si arate  bine.

am zis cîteva secunde, da’ puteti s-o lasati si mai mult, cum facui io care,  inca bulversata fiind din motiv de gaini infidele, am uitat vasu’n chiuveta,  si atuncea veti obtine, ca si mine, o terrina care seamana de la jumate’ncolo cu  un enorm gainat de gaina cufurita.

in orice caz, s ane fie de bine!

Imagine

 

teapa

a se citi teapa, nu teapa.

deci „teapa” ca-n hrisovu ala, despre Vlad Tepes, scoborît din podu lu tataie, dus in fuga’n lacasu din fundu gradinii , in scopuri intime precum cititu si stersu la poponeata.

cam cum ar veni, citînd din memorie, deci,  teapa ca’n:  „io, Vlad voivod, mi-s de parere ca ali, osman, etc sint toti de-aceeasi  teapa! de  teapa mea! pohtiti in ea!”

asa, acu cre ca-i clar: a se citi teapa, nu teapa.

teapa de aproape un  (n)euro, deci, economic esprimîndu-ma,  mai mult tepusa:

asadar poama de cactus, cum ziceam.

sau smochina de cactus, cum sa zice p’acilea, impotriva vointii mele, care io ma ‘nebunesc dupa smochine si dupa cactusi – în ce ordine, nu conteaza, da’ n orisice caz, separat-  da’ nu chiar dupa smochina de cactus.

sa videm acu di ce nu ma. apai:

– penca e de’aceeasi teapa cu toamna de-acilea: colora, aproape insipida, cît pe ce inodora.

adicatelea vreau sa spui ca da, e frumoasa dpdv cromatic, mai frumoasa decit acilea-n poze

are gust discret , da’ discreeeet, de pepene galben sau cam asa ceva, la fel cu fructele toamnii de-acilea :frumoase la forma, lipsite de fond;

mirosu’ i ca si inexistent, la fel ca toamna de-acilea’n zilele cind nu ‘nsira taranu , pe cîmp, rahatu de porc.  da’ acilea s-ar putea sa fie de vina si nasu meu, nu numa poama.

asa. sa mai videm daca mai sint motive sa nu ma ‘nebunesc dupa poama smochina de cactus. pai ar mai fi:

– penca -surpraiz , surpraaaiz!- are tepi

– penca are seminte tari ca piatra si aspre ca glaspapiru.

de ce mi-a placut, penca , da, mi-a placut? apai:

-penca-i de teapa pepenelui galben, cum, deja,  ziceam:  masticare minima,  satietate -in ciuda structurii putin fibroase- maxima.

precum si:

–  penca-i usor de dat pîn sita si de-adaugat in proaspatu suc de portocale, cind cobaii refuza sa bage’n ei toata achizitia.

dar mai ales si:

– penca din seminte, crez io,  o sa m’aleg c-o ditai plantatia de cactusi . sa vezi atuncea tepe! anfen, tepi!

 

let’s vegetate together

clasic in viata (înca, desi  lipsa urdei si’a casului se simte ca aia a oxigenului) , FFN (Felu Fara Nume) face din cind in cind sa creasca cifra de vinzari a lu galbani la capitolu ricotta si mozzarella

cum asa?

penca-i nevoie de cam 750g ricotta si de cam tot atitea de mozzarella ca sa se simteasca bine

la ditai tava asta, din care s’or înfrupta 8 persoane, mai e nevoie de :

–  500g orez si 750g de zama de gaina. haolica, vegetarieni din lumea’ntreaga, iertati-maaaaaa!, vrui sa zic zama de legume, sau apa cu sare! (da, grame. sau, mai professional asa: o parte orez si o parte juma de lichid)

– muuuuuuulta verdeata, cita vrea muschii dvs , sau cita va ofera brazda(acilea : patrunjel, marar, ciboulette -cine-mi zice ce-i asta’n româneste, ‘i dau reteta de supa de ciocolata– , tarhon si menta)

– 3 dovlecei . (nu mai zic feliati, ca se vede, da’  zic ca opariti in apa sarata frun minut sau doo (intii feliati, apoi opariti, se’ntelege)

booon, cind toate astea de pe la lume’s adunate:

– se fierbe orezu ca la mama si tatal lui acas: se depune orezu,  la foc iute-iute-iute, impreuna cu zama, intr-un vas. sau altu. i se pune capacu   (nu i s-o pune lui, vasului,  i-l punem noi) si se da focu mic-mic-mic de’ndata ce clocoteste zama. dupa 15 min, oprim focu. ‘l lasam acolosa , pe orez,  in vas, pina -i vine de la directie contractu de transfer in altu.

– verdeturile se toaca si se amesteca cu urda sau cu magaria aia de ricotta. se asezoneaza bine-bine-bine-bien cu sare si piper.  sau cu ce vrea muschii dvs(ma gindesc la o tîra de nucusoara, sau alte exotisme)

– vasu termorezistent se stropeste -atit de imbelsugat cit va vrea muschii dvs- cu ulei , apoi se depune orezu’n el.

– peste orez se pune urda/magaria aia de ricotta  amestecata cu verdeturile taiate destul de fin si, eventual, in prealabil,  o secunda-doua oparite, ca sa -si pastreze culoarea aia mumoasa si’n cuptor.

-peste orezu peste care e brinza cu verdeturi, se pun feliile de dovlecel (sau vinete prajite, sau rosii, ce stiu io ce vrea muschii dvs?)

– peste feliile de dovlecel de deasupra orezului care-i subt brinza cu verdeturi, se pune mozzarella (sau cheddar, sau gouda, sau ia sa nu  ma bag io’n oala dvs!)

– 180°C si +/- 15 min mai tîrziu, e gata FFN.

io, acu

 

alba ca zapezile

cine, alba?

cina:

de ce?

de foame si de-aia:

cum?

iaurtu, bun ca iaurtu turcesc.

brînza, buna. s-ar  putea si mai buna dac’ar sti grecii s-o  faca  ca pîn partile Sibiului.

malaiu alb:

gust: muuult mai fad decit cel galben, deci nu tu gust;

structura:  – nu numa din rezonuri de reglarea distantii intre pietrele de moara, zic io, ca doara am mai mincat io malai ca faina – e d’aia  de piure de cartofi de la cutie;

aspect: baia de amidon din finalu procesului de productie al intreprinderii textile si/sau de confectii.

comportament: comsi – comsa, in sensu ca  face cocoloas e, da’ nu face coaja cind e rece. deci sava.

 

concluzie: mai fac. nu din cauze ca -i punga ca si plina, ci penca ma intriga.

oi mai face  dulce, fierta in lapte si cu buline de ciucalata plus un coulis de fragi, sau cu brînza bleu si ou oparit, sau cu rucola si/sau alte halea din gradina/aprozar la cuptor, linga un peste. sau oi videa io cum, cert e c-am pus-o de mamaliga cu achizitia asta.

 

 

 

 

 
 

yam

yam  (egzemplar minuscul, de vro cin sute de grame. asa, de curiozitate) ,

yam  (alb ca zapada, in apa  lunecos ca sapunu, in afara apii lipicios ca mucii; puturos ca prosopu, chilotii  si ekipamentu de folbal a lu jonas cind dau io de el in traista la vro doo-3 zile dupa antrenament efectuat in ploaie; oxideaza instantaneu sau ceva fff aproape de instantaneu)

 si yam – yumm  ( anfen:  yummmm a fo numa pt mine -s’ar mai fi pentru cui îi plac andivele s’alte amaraciuni – cobaii a fo not amiuzd si’ncearca sa iasa acu din depresie cu spuma de ciucalata.

 81la suta cacao, haha!

 yam e consistent, cît  ca structura parca nu prea mi-am dat sama cu ce sa-l asociez decit c-o pîne  uel houm meid, bat’ umpic-umpic ratata din rezonuri de  neproportionalitate intre fainuri si lichide, da dupa ce-o deveni si piure poate mi-oi da sama mai mult si mai bine)

 
5 comentarii

Scris de pe August 31, 2010 în 1, food back

 

hindustani

finito  cu  cuisine française, (con)fusion kitchen si ca la mama acasa, momental ma aflu in plina perioada indiana care’a’nceput cu paneer si-a continuat cu to felu de alea numite’n asa fel,  ca mai bine le zici linte, naut, pîine, iaurt scurs, orez fiert/prajit, coltunasi cu cartofi si mazare, ciocolata fiarta-n lapte condensat, chiftele, spanac samd, samd, ca tot aia e in fond. si la urma urmii.

paneer(citeste paniir, sau cum vrea domnia ta, ca ma’ntereseaza doara ca citesti, nu si cum) e dupa spusele lu maestru vishnikapoorsaucamasaceva(bicki pentru noi, astia) singura brinza da pa lumea asta pa care po s-o prajesti in friteoza sau in tigaie -end ovcors ca si  pa gratar (greu da trecut cu vederea sezonu)- ca nu se topeste nici sa vrei.

iote dracie, zice maiastra de mine  catre maestru bicki (vishnutribrahmasaunaibamaistiecum, pentru voi, aialantii), pai asa zice si cipriotu daspre halloumi ala al lui! doo chestii care-s singure… apai io nu mai mi’ s  sigura de nimica’n cazu asta et  si tu me le permets! ia, mai bine,  sa punem noi mina sa producem paniru asta (pardon pentru ortografia brînzii, da’s contra E-urilor prea multe’n acelasi loc), daca vrei sa te crez.

zis , si facut: am dat agricultorului din vecinatatea nu prea imediata cinci euro penc’a muls zece litri din vaca  , s’ am pus laptele la foc. pîn’acilea e ca si la nea ciobanu de la stina. dup’aia am zis ca punem  zama de lamîie,  sau lime- one sic, rian a fer! e piui, sic nepa ser (cu s de la si ce te faci daca n-ai nici de-aia si omg, nici de-aialanta? citeste mai departe s’o sa afli),  si am pus otet   

  

si-a iesit cas, ca la nea ciobanu de la stina, ca doara nu era sa iasa salata de vinete

l-am prejit, l-am imbaiat in apa rece

l-am pus dup’aia in spanac 

si s-a chemat c-am mincat ceva c-o denumire complicata, asa ca-ncheiem cu falafel (iar falafel? pai da, c-acu e mai alfel, desi tot la fel, intr-un fel)

concluzie: singur pe lume e o carte, in rest nu se  prea poa asa ceva. asa.

 
7 comentarii

Scris de pe Iunie 29, 2010 în food back