RSS

Arhive pe categorii: chapeau!

umor blegian

c’est arrivé près de chez nous :

 
2 comentarii

Scris de pe Iunie 30, 2012 în 1, chapeau!, dulcegarii, SHUCK HAPPENS

 

Etichete:

habemus papa…

chiar daca papi se cîcîie enshpe ore pîn decorticheaza doo cozi de crevete penca iar mami nu-i acas

concluzia lu mami: dresaj prea studiat clasic -deci foarte ochei- + chiuison parfet = sic transit gloria Lumi!

 
7 comentarii

Scris de pe Septembrie 9, 2011 în chapeau!, domestice, ma vie en rose, vacanta

 

vacanta

– mama, tata, frate iubit…am o veste mare pentru voi! – zice fata mamii s’a lu tac’su.

– ai luat vro nota buna, intreaba fratîne’su.

– bum! paf! poc! zice pleisteisanu’ n care-i afundat tac’su lu fata mamii.

– nota buna, ce optimist sînt! poate ti-a venit ciclu? sau ti-ai taiat ghearele alea de la mîini? hai, spune, nu ne mai tine pe jar!

 imi fac si io loc , si zic:

– o alintasi destul, baiatu’ mamii, taci acu rapid din gurita si las-o sa vorbeasca.

iar fata mamii graieste. uite’ asea:

– mîine poate mama sa-si ia vacanta, o sa GATESC  éu in locul ei!

– heeelp, mamaaa, sper ca n-ai de gind sa lasi sa mi se intimple asa ceva , smiorcaie baiatu mamii.

–      bum! paf! poc! trosc! ta-ta-ra-ta-ta, zice pleisteisanu ‘n care’i afundat tac’su lu fata mamii.  

– fata mamii, mîine nu am de gind sa gatesc, doar o sa fac mîncare, deci imi prevazusem singura vacanta… da’ daca tu insisti… da, am piept de pui, da’ tre sa-l filezi , e, las’ ca’ti arat io cum.. e si ceapa… n-am ardei, da’ cumpara mama! e, e si de soia neagra, si de stridii, si sarat, si dulce, e sos de soia cît vrei…

  pricepem, deci,  ca s-a orientat fata mamii inspre un fel oriental, si nu tinem cont de remarca lu’ frac’su – desi are si el dreptate’n felu’ lui-  cum ca ha, cine nu stie sa gateasca aziaticesc?!

fata mamii a taiat ceapa, fata mamii a curat ardeii, fata mamii a filat pieptii de gaina, fata mamii a oparit tecile…. fata mamii a facut tot, fata mamii a facut mîncare! s-o mînc io pe ea!… si pe  fata mamii! oh, pardon, fata mamii a gatit, asa tre sa zic!

mama fetii a fumat l&m ,  a beut o stic…ahum, un pahar de rioja si-a mai zis p’ici pe colea cam cum ar trebi…  iar mîine tre sa mearga la magazen sa cumpere ceapa si sosuri de soia, ca n-a tinut fata mamii bine ‘n mîini frîurile proportiilor. da’ asta sa ne fie paguba! mi hepi si in za mud for mai multa vacanta;;)

 

a+b=?

exercitiu din culegerea d-nelor Anne Cazor si Christine Liénard.

ce stim: a e avocado, b e banana.

ce mai stim:

– ca a(vocado) tre adunat în blender cu zahar la puterea 20 g si zama extrasa dintr- o juma de lamîie;

– ca b(anana) se imparte’n felii subtiiiiiri care se ridica la puterea 170°C in cuptor, de’nmultit cu 35 minute.

ce-ar trebi sa stim: mai sa fie! la puterea 170°C????? 35 minute?!?  aplici unui fruct puterea asta, atîta timp, obtii rezultat nul!  asta stiu si io care fui mai mult ca perfect paralela cu artimeticile (artimetica, razbunatoare din fire, fiind   fata de mine perfect perpendiculara. ma atingea exact in punctu sensibil. ala din catalog.  din catalogu scolar, ca din ala de mode n-avea cum ca si-asa n-avea maica-mea bani sa-mi ia ce-mi doream io, iar taica-mio n-avea nimic de zis)  

bon, asadar  ridicam b(anana)  la puterea   95°C, sau la 125°C,  iar dupa vro juma de ceas  obtinem banana pe juma uscata(in planu’ doi), sau banana crocanta :

transpuse mai artimetic asa, concluziile comisiei de corectare arata asfel:

– cobaiu’ lu mama ala mic si frumos si destept si tîrziu acasa: a+b= ba(hhh!!baaaah! avocado cu zahaaar?? da’ arata bine, asa ca  da sa gust! ah, e bun!

– cobaitza lu mama aia mare si frumoasa si desteapta si si mai tîrziu acasa: a+b= ab(soliutli fabiuloz)!

– cobaiu al batrîn: a+b= ab(ar n-am ce sa zic! mai da o portie! aham…înca una! si’nca u…)

– io: a(vocado)+b(anana) = d(oce de) a(bacada), precum zisera doamnele mai sus amintite(pentru care nu-mi scot palaria pen’ca ce-ar mai fi sa ma arat asea ciufulita, da le fac loc la categoria chapeau!)

– cobaii de ocazie, trei la numar:  – nr.1: a+b= ok

                                                                    – nr.2: a+b= ba(i fato, stii ca io nu le am cu deserturile)

                                                                  – nr.3: a+b= m(erge, da’ tot mai buna-i o sticla de vin)

exercitiu bun de rezolvat acasa (caci grad de dificultate zero),  si nu de  luat gata rezolvat din vro cofetarie/restorant ca ar fi -dupe mine- destul de cam scump(caci multe pierderi la banana… ee pierderi, vorba vine, ca doara se poate face un shake sau beignets din cazatura de banane. pai nu?)

 
10 comentarii

Scris de pe Noiembrie 17, 2010 în chapeau!, semplî com bonjur

 

edit,ura!

” 9 | Miklos Edit
noiembrie 27, 2009 la 2:21 pm | modifică

Multumesc pentru cei care au votat pe mine, si m-au sprijinit! Mersi inca odata!! „

mi-a zis cineva care n-a avut timp sa voteze, dupa ce i-am  aratat mesajul de mai sus, sa-mi vad de treaba, ca-s naiva,  un slalom printre bloguri poate costa la fel de mult timp  ca si un antrenament, altcineva a scris mesajul.

de parca nu-i clar cine l-a scris, de parca conteaza altceva decit ca e scris! de parca mai conteaza ceva pe linga surpriza gestului , de parca poti sa negi  gestul bucuriei!   

Edit, din partea mea a fost cu placere! Iar de partea ta sa fie  multe succese!

 
3 comentarii

Scris de pe Noiembrie 27, 2009 în chapeau!

 

reteta de mere coapte în zapada

reteta simpla si eficace (mai ales  daca e realizata’n colaborare cu tot ce-i suflare internautica in juru domniilor voastre) :   se iau merele se pun in zapada,  se uita ZILNIC la ele din susul contului si se’mping umpic mai incolosa cu’n virf de vot.

iar in timpul   J.O. de iarna o sa ne’ntoarcem la retetele clasice cu aluat frantuzesc sau si beignettes, miere, zahar candel, crema de vanilie, frisca, de-astea ce-are nevoie omu dupa atita efort . nu?

s-auzim de bine!

mnoa, bon, hai sa pui s’o poza, poate asa va conving mai repedeDSCN7932

nu?

acu, poate?

DSCN7987

sau acu?

DSCN8836

hai, bine, uite si niste pere, si-acu la vot! pliiz… mersi!

DSCN5266

 
11 comentarii

Scris de pe August 29, 2009 în chapeau!

 

politicali corectnes

solemn aliniate la capatu leagănului drapat în satenuri grele şi organze ţesute cu fir de argint, ursitoarele ăle bune prescriseră ‘n certificatu de naştere al frumosului făt să creasca’ntr-o zi cît altii’ntr-un an, să devie renumit şi admirat , sa fie cald la suflet, s’aibe ochi stralucitori,  să aibe parte numa de lucruri bune, anfen, de-astea de-ale lor, ele altele neştiind.

ursitoarea a rea, invitată şi ea, nu pregătise nici o urzeală cît de cît convenabilă pentru toate părţile participante la eveniment, da nici inspiraţia n-o lasă în pană , aşa că se hotărî pă loc să-l sortească c’o nevastă deştepta, frumoasă şi tîrziu pă internet, şi bineînţeles că asta şi făcu.

cu chiu, cu vai – că se făcuse de’acuma ditai hăndrălău, cît unu de ‘aproape 20 de ani( dovadă clară că leibãlu de calitate ISO 666 fusese pe drept , şi nu pe pile obţinut de respectiva -şi respectabila, hai că merită!- ursitoare)-, fericiţii părinţi luară fatu’n braţe şi cuvintu.

blablau’ de rigoare,  la care n-asculta nimenea pen’că toţi erau de’acuma numa ochi şi urechi pe pajii ‘ncarcati cu platouri pline de bunătăţuri, care se strecurau pin mulţime ca aţa pin acu meu cînd nu-mi găsesc ochelarii. adică deloc.

da’ mai bine-aşa, ca  n’ascultau, căci dînşii, ca orice părinţi , vrînd numa foárte bine pentru odrasla lor, promiseră, ca o completare la modu de funcţionare decis de ursitoare, să pună mîna şi să facă din el şi un flăcău tolerant şi empatic, pă lîngă toate alea deja făcute. ori  asta ar fi putut fi luată drept afront din partea ursitoarelor! sau befront, sau cefront!…o-ho, cine ştie unde s-ar fi ajuns ( c’asai cînd te pui cu soarta)?

aşa că petrecerea a durat ce-a durat fără incidente demne acilea de semnalat –  că doară pe cine-ar interesa să afle cît de supă(rată) era madam Campbell că n-a făcut cavaleru Mînă de Inox decît un tango cu ea da’ cinci c’o domniţă de vită nobilă , Margot parcă-i zicea, da cine auzise vrodată de ea? sau că baronului Bobby Porumbescu de Tîrgu Mare şi Frumos (a nu se confunda în nici un caz cu Târgovişte) i-a căzut mesa’n farfuria stră-străbunicii marchizului de Béchamel tocmai cînd îi şoptea ceva ‘n ureche dulcei Belle Hélène? –,  şi-ar fi durat şi-acuma dacă nu s-ar fi terminat .

copilăria frumosului făt a fost una din cele mai normale: nu tu badi garzi, nu tu mp4-player, nu tu celular, nu tu mindrute, nimic. doar yale la ghiozdan , să nu-i fure careva cursurile săptămînale de pilotaj în tunelele din Paris, unde se ducea la operă cu mama-sa, sau cînd se ducea cu tac’su  la meciurile  cu Chelsea, sau singur la pescuit în river Phoenix.

pentru că viaţa lui decurgea precis aşa cum îi fusese sortită, se’ntelege că lumea’ntreaga  abia aştepta să-l vadă ajuns la vîrsta însurătorii. care vîrsta a venit, şi cît pe ce să şi treacă dacă soarta nu ar fi facut asa încît sa ne’ntîlnim.

despre întîlnire , logodnă, felicitările, masa, dansu şi daru s-a cam spus cam ce era de spus, despre noaptea nunţii facem pe discreţii.

relatia noastra seamana de la orice departare  si de la orice apropiere cu una ideala, deci  nu po sa spun ca-l cunosc de colo pîna colo, si nici nu sper  sa-i patrund  toate secretele.   asa ca  mare lucru despre mentalitatea lui vizavi de multe lucruri, sau, mai concret , sa luam   de exemplu  femeia,  nu po să spui!  pen’că nu ne-a călcat nici o fustă fustă pragu de cînd s-a instalat el acilea , ori,  fără motiv, noi  nu începem discuţii… te pomeni că m-o fi crezînd una ca oricare alta, mai ştii? da nici că-mi păsa! el e primu de felu asta pe care l-am întîlnit în viaţa asta a mea, de-aia, în loc de cur în cur şi noapte bună, io-l observ şi-l analizez şi-l citesc din scoarţă’n scoarţă…şi cu cît îl cunosc mai bine, cu’atit îl iubesc mai mult. şi invers.

din’tr-una din scoartele astea am aflat că stimatii- că merită si ei stima noastra si mîndria – lui părinţi şi-au ţinut promisiunea şi-au făcut un bărbat foarte politicali corect din el: lume, lume,  Sÿmÿ are şi funcţie de Sabbat!!! holi şit (doamne iartă-mă!), 73 de ore îşi ţine burticu  caldut,  la 85°C, ca să nu trebuiascăm  evreu’ dintre noi să apăsem pe butoane!!!!(***)

io am fost aşa de impresionată de trăsătura asta a iubitului meu, încît am simţit nevoia s’o’mpartasesc oricui îmi iese’n cale. naiba va puse sa dati p’acilea!

tot io,  mîine o sa-mi exprim si fata de el admiratia c’un  orez mov cu banane şi fileu de porc. sper să nu-i placă, ca să mînc io şi porţia lui. ce nu fac io pentru el?!!!

(***)-ştiţi, da va mai zic şi io: dacă se duce’n vizita’n timpu sabbatulului, evreu n-apăsa pe butonu soneriei( pune p’altcineva), sau pe butonu semaforului [aşteaptă s-o facă altcineva (şi-o trece şi pe roşu, se poa, nu?)], nu stinge luminile’n casă (‘s lăsate aprinse din ajun), nu butoneste la aragaz…de-astea. bon, am zis.

 
4 comentarii

Scris de pe Iunie 14, 2009 în 1, chapeau!, domestice