deci…

…e adevarat ca daca mînci peste te faci destept! uite,  io, de la numa citeva restulete pierdute pîntre prazu, morcovii, pastele, scoicile si sosu cu sofran, am ajuns sa  retiu -si-s precisa ca-i  pur leo rest deo ma vi- ca ce e-acolo’n vîrfu farfurii, rotocoalele alea trei, e placopecten magellanicus. anfen, asa scrisera aia pa ambalaj, daca a gresit ei, gresesc si io.

acu, daca stie cineva sa-mi spuie si mie cum le zice in româneste la coquilles st-jacques, io-s numa ochi si ure…memorie. mersi davans.

(detalii pentru interesati: înabusiti scoicile vro cîteva minute, pîn se deschid ,  in vin alb. taiati julienne morcovu si prazu si prajiti-le’n ulei de masline.  dupa vro sapte minute sînt cam gata, al dente, se pot adauga scoicile si stinge focu.

din zama ‘n care au fiert scoicile  faceti sos prajind o ceapa (charlotte, de preferans), turnind apoi  zama peste ea, reducind la jumate – la foc iute- zama, strecurind pîntr-o sita zama cu ceapa,  adaugind sofran si smîntina zemii si lasind sa se ingroase oleaca la foc mic.de sare si piper uitasem, da daca nu uitati voi e ok)

în sosu asta punem sa se incalzeasca buchetelele de broccoli pe care le-am oparit separat, in apa sarata, da dup’aia le-am imersat în apa rece ca gheata , de-aia ‘s acuma reci. si frumos verzi.

pastele se fierb ca de obicei.

simplu, nu? iar daca operatiunile se petrec  simultan, e si repede gata.

si gata si cu pozele)

pe es: me biansiur ca placopecten’u magellanicus tre prajit un minut-doua pe fiecar eparte, dup’aia asezonat cu sare , piper… fu de scurta durata efectu pestelui, donc