RSS

povestea porcului. not!

31 Ian

doua damblale -anuale(ca’n rest sînt o perfecta) si ocauzionate (e, si ce daca nu e’n dex, ar trebui sa fie!) de documentu care ma atesteaza-  am si io de cînd, nu stiu.

una e sa-mi bag picioarele sau alt component al perfectului meu intreg într-un textil nou-nout, iar aialanta sa ma zvîrcolesc pîn bucatarie’n ziua aia, foarte indiferent de unde-a picat ea’n cursu saptamînii, vro zece ore daca nu mai mult, sau mai putin, pîn’o sosi momentu  sa pun pe masa , pentru noi patru si inca altii oarecum ca noi sau poate foarte altfel,  nu neaparat de toate, da’ nici neaparat orice.

e bine, anu asta am ramas fara damblale! cu nadragii  si camesa aia cumparate’n reduceri din colectia noua, deci discaunt zero virgula zero, m-am îmbracat de doua ori pin’acuma, iar batistele , din cinci in cinci minute alta noua, cu care-mi sterg nasu, nu se pun la socoteala penca nu vreau io si penca’s de-alea de hîrtie(desi, hîrtia, ati vazut ce-a facut herr Lagerfeld anu asta cu hîrtia?) ca n’as vrea sa mi se’nfunde canalizarea cînd as baga p’alea adevarate ‘n masina de spalat;

nici in bucatarie nu am de ce ( ca mi-s oaspetii sub influenzza) , si nu po sa fiu(ca-s racita cobza. una dezacordata, dupa cum îmi zdrangane coardele-n timpu tusei, adica permanent)  decit pentr’o tarta cu ananas din Honduras, din care, nici cu ordinu parchetului n-am reusit sa smulg o frunza ca sa vaz ca e proaspat si merita cumparat, kiwi verde si  tare ca fieru din Franta, kiwi galben si tare ca piatra din Italia si  capsuni egiptene de la care nu mi-a venit sa walk like an egiptian cind le-am vazut, iar la fuga n-am luat’o ca ce-ar mai fi?!

asa ca azi ne ducem la restorant unde o sa-mi curga mucii’n farfurie, muzica o sa sporeasca  vîjîitu din urechiusele-mi, vinu  o s’alunece ca sîrma ghimpata pe gîtu’n care parca am un cocolos de sacîz, iar nota de plata o sa fie mai piperata decit mistretu pe care trebuia sa-l onorez azi cu atentia mea.

povestea porcului s-a aminat pentru paispe februarie, si-am si uitat sa-mi prelungesc imprumutu la bib, luni tre s aplatesc amenda. ce porcarie!

loc de poza cu tarta(in cazu c-o sa fie pozabila, ovcors, doar nu m-oi face de rîs taman azi, cind e de plîns, c’asa vre ochii mei, rosiori de parca i-am bagat in sos de tomate, sau in ala de vin din povestea neînceputa a porcului)

deci tarta:

dscn3562

una cu vitamine, asa ca pentru bolnaviori.

incepem cu aluatu: cernem 200g faina intr-un vas, in mijlocu gramezii facem loc pentru  o suta g unt rece si  o suta g zahar pudra pe care le amestecam cu ajutoru a doua cutite(cei cu singele mai rece poa sa foloseasca si destele) , apoi adaugam un  ou si framintam scurt . iasa un aluat nisipos care o a ne faca sa ne blestemam zilele, da astea-s griji pentru mai tirziu, peste vro 30 de minute incolo, dupa ce scoatem aluatu de la rece de unde l-am datde’nata ce l-am gatat.

buuun, a trecut jumatea de ora, a sosit momentu sa’ntidem aluatu, deci il intindem -se intelege, de la mijloc inspre margini- intre doua bucati de folie alimentara,

dscn3555

si uite’asa ne ramîn blestemele intacte, taman bune pentru alte ocazii. cu ajutoru foliei mînuim si aluatu cind e sa-l plasam in forma de tarta, care forma e preferabil sa fie’mbracata’n foaie cerata. la mine nu e, c’asa’s io, ‘mi place sa fac pe viteaza. de dtata asta mi-a reusit.

dscn3556

dupa ce-am inlaturat folia tre neaparat sa intepam  foaia uniform cu o furculita, fara sa uitam marginile, alfel o sa rezulte o forma cucuiata si cocosata. dupa 12-15 minute de copt la 220°C, se scoate forma din cuptor si se lasa sa se raceasca

dscn3558

continuam cu crema de vanilie, care e ca acilea, in raspunsu numaru doi. dureaza în fnctie de cit de tare punem focu sub lapte, dup’aia dureaza vro doua minute pina e gata. cind incepe sa se ingroase , tre mestecat la ea re-pe- de, asa de repede de parca  simti cum salta suncile pe tine.

lasam crema sa se racoreasca vro zece minute, apoi o turnam in forma de tarta, care forma e preferabil sa se gaseasca de’acuma p’un carton de’ala cofetaresc, sau  direct pe platou.  sau cum ii zice la chestia aia pe care se pun tarte si torturi.

despre fructe nu zic nimic, ca-mi dadui intre timp  seama ca vorbesc aci de lucruri pe care le stie toata lumea.

la urma de tot se incalzeste cam jumate de borcan de jeleu (de lamiie in cazu meu), cu care, asa cald cum e,  se  acopera fructele.  alfel se flescaiesc  rapid, as vrea s azic, da iar as zice chestii cunoscute.

ar mai fi doua variante pentru tarta asta (si nu numa):

1- cumparam aluatu  gata facut/ blatu gata copt, crema de vanilie la cutie, fructele la conserva , si purcedem la asamblarea lor; un fel de pachet ikea, da comestibil. anfen, mestecabil.

2- merem la brutarie, samd.

in ambele cazuri, ca si in ala de mai sus decît ele, vom avea satisfactia mincii’mplinite , s’o sa ne fie de bine, nu stiu cit de bine, da sigur nu asa de bine ca dupa antricotu de acilea, de la o  bovina Hereford, si dupa tiramisu-u cu baileys(airis crim) si inghetata de ciocolata neagra .

s’am incalecat p’o sa si n-am spus povestea.

 
Un comentariu

Scris de pe Ianuarie 31, 2009 în 1, ma vie en rose

 

One response to “povestea porcului. not!

  1. sidi2u

    Februarie 2, 2009 at 12:16 am

    La multi ani, Lumi!

    Ma facusesi curioasa de mistret, sapatamana trecuta cand vorbiram. Astetpam, deci, ziua indragostitilor. Sa fie ea pe 14 februarie??? Cupidooon, Cupidooon!!! L-a vazut cineva pe Cupidon?

    Sa te faci bine, Lumi!

    Cupidooon, Cupidooon!

    Apreciază

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: