noir plaisir
Posted by: ciocolatacupiper on: decembrie 26, 2009
unui negru mitittel , l aciteva clipe dupa ce s-a nascut, bunica lui i-a dat de la ea un nume: Nur.
acu, femeia a vazut ca el n-are’ntre picioare ce are fetita, dar asta n-a’mpiedicat-o sa-i zica Nur, adica Luminita.
si io care credeam ca numa cu Svetlana ma corespondez, da iata ca se poate si c’un sudanez
un negru mititel (in sensu ca-i cam subtirel) a venit de Craciun la noi, a mîncat rulouri de somon cu avocado si creveti gri si ceapa rosie si smintina acra, chiftelute piticute de cartofi cu bulinute de mozarella si-o picaturica de coulis de rosii, supa -crema de cartofi cu dressing de verdeturi cu ulei de trufe
, fideluta de tataneasa si fenicul cu mini quiche cu spanac si ricota si pecorino
, orez mov cu somon cica din Alaska si sugar snaps si ciuperci si porumb si germeni de lucerna, praz si ridichi
(bon, ceci n’est pas un saumon mais magret de canard, pentru noi astia mai pacatosii)
tort de ciocolata si -capatat plocon- alt tort de ciocolata
, si s-a facut cit doi
negru 
asta a mititel( acu ceva mai putin subtirel, zice el) nu bea, nu fumeaza si e vegetarian, hehe, mai e de lucru, domne, la el, daca vrea sa se faca belgian
pe negru asta mititel (in sensu ca-i cam subtirel), Doamne, iarta-ma ca l-am cam mintit putin! i-am zis c-am pus lamiie, da io-i oparisem somonu , de fapt, si’n virtutea pacatoasei obisnuinti, cu vin.
negru nostru mitiel (in sensu ca-i cam subtirel) fusese cu vro doua zile’nainte de Craciun la teatru; s-a pus pe povestit, dar cum el e cam bilbiit, pîna a ajuns la sfîrsit, se facuse patru
lu negru nostru mititel (in sensu ca-i cam subtirel) i-am pus la pachet orez , supa, rulouri de somon, tort de ciocolata si un borcan de compot, apoi a plecat acasa, ca se facuse -de vro suta obzeci de minute- ora opt
sase albi maricei au vazut deci negru’n fata ochilor.
chiar dublu negru cind i-am batut io de nu s-a mai putut la trivial pursuit. ha!
hibernala
Posted by: ciocolatacupiper on: decembrie 16, 2009
- In: 1| ma vie en rose
- 2 Comentarii
ninge
ninge
ninge
ninge
niiiiiinge!!!!!!!!!
fulgi de zapada
se aseaza pe strada,
io astept la coada sa parchez masina, cind deodata ma dubleaza ditai limuzina.
se scoboara din ea un domn c-un mantou de blana, croit bine, si-mi face semn ca vrea sa vorbeasca cu mine.
bine,
cu ce va pot fi de folos, îl intreb, si de-as fi mai curioasa l-as intreba si din ce-i facut paltonu-i lucios si flocos.
am o intilnire foarte importanta ,
situatia cu parcarea-i acilea foarte iritanta,
sper ca nu te deranjez daca vreau sa parchez in locu tau.
apoi, mde, domnu meu, intilnire importanta am si eu,
sa-ti cedez locu nu ma’ndur decit daca-mi demonstrezi ca e mai importanta intilnirea ta decit a mea, acilea in carrefour.
intentia matale chiar nu m-ar fi deranjat daca macar ai fi formulat
-o
ca o simpla a dorinta, si nu-mi faceai parada de-a mata vointa. si -acuma fii , te rog, dragut si da-te mai incolosa, ca uite n-are loc fiatul sa iasa, si de-aia nici opelu meu nu se prea poate parca. din cauza ta.
vadit scîrbit de refuzul meu, domnu se uita la mine de parca vrea sa ma scuipe- sa-i fi cedat locu, oare ar fi sarit sa ma pupe?- , si-si trage mai pe ceafa palaria -asortata, biansiur, cu blanaria-, dupa care se vaita de tineretu asta lipsit de politete. pe mine ma buseste risul, omu asta chiar nu vede ca-s trecuta de orice tinerete? sau poate ca arat totusi tinara…
oare?
nu conteaza, bine ca am loc de parcare.
ninge
ninge
ninge
ninge
niiiiinge
masina-i plina de zapada
de cit am asteptat la coada.
la vulturi
Posted by: ciocolatacupiper on: decembrie 8, 2009
- In: 1| SHUCK HAPPENS
- 4 Comentarii
de fapt, “la vulture”, da’ “la vulturi” suna mai erudit. “la vulturi” cre c’a trebit s-o citesc in liceu, nu stiu daca am facut-o, iar daca-m facut-o, to dijeaba, ca nu-mi mai amintesc nimica din ea.
despre “la vulture”, cunoscut ( datorita modului de inscriere in registru de comert, si datorita pozitiei vizavistice de -o scoala si-un centru cultural) in cercuri concentrice, intelectuale, artistice si cum or mai fi ele acolsa, si supt numele de grand café, ‘mi-aduc aminte ca m-am dus; si m-am dus c-a trebit, da to dijeaba… oh, da ia sa n’anticipez!
imi mai aduc aminte -si n-o s-o uit, sigur, caci sempa- compania. restu, adica mîncarea, da-mi, doamne, o amnezie, ca vreau sa-l uit!
de fapt, l-am si uitat, ca doara n-o sa tiu minte doua langustine si-o mîna de creveti gri de calitate execrabila, sau salata proaspat taiata cu naiba stie cite zile inainte in fabrica de alimente pentru lenesi, oh, pardon, frui sa zic pentru oameni cu putin timp, sau somonul ca cartonul- caci prea prajit. sau untul in a sa cutiuta de plastic, bah!
cartofii prajiti ai partii de companie care-a cerut scoici erau bine prajiti dar veneau de la congelator, scoicile erau bune dar putine . zicea ea atuncea, zic si io acuma.
trio-ul de vînat -fazan, caprioara si mistret- cu legume de sezon (varza rosie de la borcan si o para fiarta’n vin!!!!!!! cam clar, e vorba de un foarte inceput -sau foarte sfîrsit- de sezon acilea, daca n-au avut o andiva sau o varza de bruxelles, o felie de mar sau de gutuie, anfen, trebi de-astea ce merg mîna’n…anfen, laba’n laba cu vinatu) , cerut de baiatu lu mama, la fel, de la congelator. de unde stiu? apai:
1- a zis baiatu lu mama ca mistretu asta nu are gust ca mistretu ala din care am mincat noi, precum atuncea asa si saptamina trecuta (cind am pregatit io igienic congelatoru sa’ntimpine alte halea de sezon, si-am mai dat de-o punga cu salbaticiune) . cealalta persoana -care a cerut acelasi fel- a zis ca a mincat vinat mai bun decit asta. e: daca-s doi, la mine banuiala creste, si convingerea sporeste .
2- vinat adevarat folosesc restaurantele care se respecta si-si respecta clientela; dai un ban, da stii ca face. restu cumpara din metro, iar tu dai cam acelasi ban , da stii ca l-ai dat dijeaba. mai mult ca sigur ca vulturele se respecta, da daca nu-i in stare sa spele si taie singur salata, imi dau io mie voie asa sa fiu sigura ca -si ia vinatu din jungla de rafturi din metro, si nu de unde ar trebi.
aaa, sa mai zic de crochetele de cartofi care acompaniau vinatul? hai sa zic, desi se subintelege ca veneau din congelator: veneau din congelator!
iar spaghetele cerute de fata mamii erau acompaniate de….cascaval ras, banuiesc ca din cauza ca inca nu s-a deschis sezonu vinatului de parmezan. stiu, sint clasica in pretentia cu parmezanu, da daca el fu asa clasic in meniu, tehnici, aranjament, io di ce n-as avea voie?
boooon (vorba vine): grand café? gran cacao(daca ma intelegi ce vreu pen ca sa zic)! nu tu fantezie, nu tu calitate, nu tu nimic! doar preturi grand, grand nu pentru ce si cum era in blid, pur si simplu preturi mari. dooj de euro pentr-o salata , fie ea cu somon si creveti, e mult. ma ‘nerveaza oamenii care se fac ca fac ceva, si te si mai intreaba dac’a fo bun! n-am vrut sa mint, asa ca-n loc de raspuns am mai cerut un pahar cu vin, ca asta era bun, si la temperatura. si ma mai ‘nerveaza si aia care scot tichetul de parcare din automat si-si cata loc de parcare cu el in gura.
epilog: buchee a la reine, cu legume de nesezon
lirica
Posted by: ciocolatacupiper on: decembrie 4, 2009
- In: 1
- Lasă un comentariu
de-ai fi tu salcie la mal, m-as face rîu la umbra ta, dar inca de a doua zi far’ de regret m-as razgindi si n-as mai lua-o’nspre aval, ci intr-un lac m-as prefacea. unu cu nuferi, lebede si adieri de vinturi pîntre trestii, asa de bine ne-ar mai fi, ca nu ne-ar mai pasa de alte chestii.
de-ai fi tu salcie la mall , ti-as pune numa muzica cu snow patrol, pe fiecare-ti craca cite un difuzor, s-apoi la umbra ta, cit îs de lata, m-as desfasura si-as astepta sa mor. da’ cre ca înainte mi-as cam cumpara niste bratari, niste pantofi, sau poate alceva. si multa, multa ciocolata.
de-ai fi tu morcov, sau un fir de praz, ti-as fredona numa piese de jazz; un rac, o stridie , un pastîrnac de-ai fi, ca afrodisiac te-as folosi, pîn cavernele lu T.Waits ne-am tavali , s-apoi, satisfacuti am adormi. adînc, pî,a a doua zi, cind de la capat am porni.
de-ai fi tu cavaler, bine’nteles cu un alb cal, ti-as cinta numa muzica de carnaval, oh, shiit, cind ma gindesc, mi se zbîrleste freza, da’ sa ne fie clar: tot n-as da inapoi, si-as dantui forever poloneza.
de-ai fi tu -al unor sticle de sampanie- dop, ti-as fredona muzica pop, am bea de n-ar ramîne nici un strop, apoi i-am da un telefon lu Iggy Pop, am merge cu masina fara scop si n-am opri -o nici la stop, tigarile ni le-am aprinde cu amnaru, am fluiera cintece de-ale lu Margareta Pîslaru, din strofa’n strofa tu mi-ai admira vechea pereche de flip-flop.
de-ai fi aun aragaz electric, sau cu gazu, mi-ar fi o tira cam necazu (ca io m-am cam spurcat la inductie, si n’am deloc chef de involutie), dara nimic nu m-ar impiedica, deci pentru tine as urma un curs rapid de cum sa schimbi mata macazu. pe a Aidei uvertura as pune de-o maliga si- o friptura; la pian ti-as cinta Chopin, si in acelasi timp ti-as face coq-au-vin; in anotimpurile lu Vivaldi am cam strîmba din nas la ce vînd astia’n Aldi, fredonîind din Donizetti si Rossini, ti-as face spaghetti si -as coace zucchini, pe boleroul lui Ravel as fierbe supa de vitel; mais oui, je sais,c’est trop classique, mais reconnais: c’est fantastique!
da’ tu nu esti leguma, nici copac; cu asta ar cam trebui sa ma împac. nu esti vreun erou, sau un obiect, vai ce pacat! da’ hai sa trecem la subiect: nu esti privire, esti si prea putin cuvînt- atuncea, io cui naibii sa îi cint? si io care aveam atît’avînt!
poezi
Posted by: ciocolatacupiper on: decembrie 2, 2009
graten dofinoa
acompanié
deo tagliatelli deo carot e curjet
e osi ăn peo de poa
a coté de blan de pulé de șe moa
le voala
se delisio
me ancor mio: me șeveo on pri feo!
e mentănan, dan mon salon
sa sant com si on vian
jiustamant
de pîrlir
ăn coșon
o!
o!
o!
me
biansiur
pa de foto.
edit,ura!
Posted by: ciocolatacupiper on: noiembrie 27, 2009
- In: chapeau!
- 3 Comentarii
” 9 | Miklos Edit
noiembrie 27, 2009 la 2:21 pm | modifică
Multumesc pentru cei care au votat pe mine, si m-au sprijinit! Mersi inca odata!! “
mi-a zis cineva care n-a avut timp sa voteze, dupa ce i-am aratat mesajul de mai sus, sa-mi vad de treaba, ca-s naiva, un slalom printre bloguri poate costa la fel de mult timp ca si un antrenament, altcineva a scris mesajul.
de parca nu-i clar cine l-a scris, de parca conteaza altceva decit ca e scris! de parca mai conteaza ceva pe linga surpriza gestului , de parca poti sa negi gestul bucuriei!
Edit, din partea mea a fost cu placere! Iar de partea ta sa fie multe succese!
o gramada
Posted by: ciocolatacupiper on: noiembrie 27, 2009
- In: 1| SHUCK HAPPENS| domestice
- 12 Comentarii
“organismul meu are nevoie de hamburgheri. o gramada de hamburgheri.” (Jonas)
ce spui tu, straine? ai zis hamburgheri???asta e mîncarea pe care o preferi??? cu asta-mi ceri tu mie, fire rafinata, sa ma chinui astazi in bucatarie? oh, gosh, cît ma simt de deprimata!
îti face mama, cum sa nu? dar stii ca sint cam ocupata, pentr’o gramada nu am timp, insa de unu….(cît o roata)
unu cu o gramada de rúcola(oare se pune accentu asa?)
si c’o gramada de cartofi fierti, pisati si amestecati cu faina de orez, telemea, ou
si rúcola(din asta am atita, de-as da si cadou)
carnea de vita, pentru putina variatie -si mai ales din lipsa de (hamburghistica)imaginatie-, n-am amestecat-o cu rucola, ci doar cu patrunjel, miez de pîne alba, oua, sare, piper si pudra de ghimbir(si-acu ma ia cu sictir cind ma gindesc si imi dau sama ca n-o sa fiu nicicind in stare sa fac un hamburgher mecdonaldesc. ce zici, o ierti pe mama?)
la mise en place n-ar fi completa fara home made maioneza, fara ketchup si fara de costita, oh ce minune, iata ca stiu -totusi- ce vrei sa bagi in gurita! ah, uitam de castravetii acri( pe care i-am amestecat in maioneza, si asta nu a fost pe placul tau. dar eu te iert, baiatul meu)!
timp pentru ketchup, cinstit vorbind, n-am vrut sa-mi fac, am preferat sa ma ocup de costita, s-o conving sa nu se strimbe la caldura, si-am convins-o asa:
pentru ca ochiul, nu-i asa, vrea si el ceva.
si’n loc de ketchup, ti-am taiat doua rosii în felii (apai, asa’ti tre daca cu pretentii de hamburgheri imi vii!)
bon, cam asta fu, cam ce ai vrut, cam aia ai primit. spre marea mea surpriza, ai fost chiar multumit.
acu, tu stii ca io n’am viciu’ sa cer serviciu, contra serviciu… ca poti oricînd, orice sa-mi ceri… si totusi… pliiiz, nu-mi cere prea curind sa-ti fac iar hamburgheri! ca daca da, iti pun in spaghetti(-le pe care le vrei miine) numai rucola! uite’asa!
fabulosul destin al unei simple capatini de telina…
Posted by: ciocolatacupiper on: noiembrie 21, 2009
…a fost titlul de lucru, da penca nu stiu care ar fi morala, incep asa:
MULT(r)IPLELE PERSONALITATI ALE UNEI SIMPLE CAPATINI DE TELINA
1- en brunoise(cubulete prajite in unt de cacao, apoi amestecate cu smintina si cartofi sfarîmati cu furculita)
2- taitei (fîsiute prajite in ulei de floarea soarelui, apoi puse peste piureul grosolan de cartofi in care hodinesc cubuletele prajite in untul de cacao)
(asta, ca poza cu prajeala nu-i!)
3- piure -care o sa devina sos-( fiarta la aburi, apoi pasata printr-o sita fina, apoi reincalzita intr-o reductie de lapte condimentat)
asadar: farfurie cu (vitamine, minerale si gust -ca la aburi si-n grasime dinsele si dinsu nu se pierd asa ca-n apa- din) telina si vaca:
acu cre ca stiu si care-i morala: cine o face ca mine, ca mine o s-o pateas….pardon, reuseasca!
quinoa
Posted by: ciocolatacupiper on: noiembrie 16, 2009
qui…cine? qui…ce? apai quinoa
legenda: -conopida si pastai galbene oparite la aburul de zeama de gaina in care fierbe quinoa;
– patrunjel prajit;
– necesaru (si insuficientu) surplus de proteine pentru colocatari. ( care nu mi-a dsiplacut nici mie qua structura moale linga crocantul lui quinoa)
deci asa.
scrisoarea întîia si ultima
Posted by: ciocolatacupiper on: noiembrie 6, 2009
- In: 1| domestice| ma vie en rose
- 2 Comentarii
mos niculaie,
fii mata bun si spune-i si lu mos craciun despre a mea dorinta -mai degraba suferinta- :
vreau -ba chiar v-as si impune- sa-mi aduceti zile bune, vreau sa zic frumoase, vreau sa zic cu soare, de fiesce data cind jonas are
antrenament , sau meci.
deci: cam cu doua zile înainte de evenimentele abia amintite sa nu mai ploua(babele poa sa se oua)!
iar in ziua aia, cu-atit mai mult! sau cu’atit mai putin, nici nu stiu cum sa ma mai exprim!
nu ca ploaia l-ar deranja pe baiat, da zau ca nu face deloc bine la masina de spalat. saraca de ea s-a saturat de-atita namol si tina, si face acu ca o masina – vreau sa zic autoturism- care merge pe motorina, dar în care ai bagat benzina. sau invers.ca inca mai functioneaza, cre ca-i din altruism.
acu, c’aflarati al dorintei mele motiv, s-ar putea sa vreti sa mi-o indepliniti retroactiv, da’ nu e necesar, nu vreau sa va sfortati prea tare si sa-i lasati pe altii cu ochii in soare , cu dorinte -probabil mai importante- neindeplinite. daca de azi incolo , insa, veti tine cont de-a mea, promit sa va intimpin, cind m-oti vizita, nu cu o simpla mandarina , sau c’o acadea, ci cu speculaas (pentru sinterklaas), si ce-oi mai gasi in cartea de bucate -a lu radu anton roman- mai bun (pentru mos craciun).
acu e bine aicea, vreau sa zic ca nu ploua, vreau sa zic ca e chiar soare, sper ca si la voi; jonas are la ora sase meci, deci, daca tineti pin’atuncea soarele pe cer, io alta dorinta n-o sa mai am, anu asta nimic n-o sa mai cer. ramine valabila doar aceasta scrisoare.
v-astept cu drag pe-acilea!
hai pa, si multumesc!
(da’ daca asa spontan va veti gindi sa-mi mai aduceti vrun cadou, promit sa va va tiu pe la mine pîna dupa anu nou,sa va fac de trei ori pe zi de mincare, cel putin o data pe saptamina fructe de mare, sa gatesc, sa coc, sa am grija numa de voi, c-o sa am timp berechet, daca nu mai tre sa curat masina de noroi . nu? o sa am timp dde andive, de raci, de draci, videm noi, voi sa veniti!
.)
