scrisoare

avant la lettre:

mi se pare, azi, sau chiar începe sa devina un obicei faptu’ ca tu, Poesje Vreau (din ” poesje miauw ” – un versulet dintr-o pezioara  pt copilasi- am facut „Poesje -citeste Pushié- Vreau” penca avem de-a face c-o cersetoare cu cî mare), pisica care ne-ai adoptat, multumita , te pomeni, de ospitalitatea noastra, te-ai   gândit iar sa ne cadorisesti. acu cu’n soarice, atunci c-o cârtita. prefer ciocolata, da’  deh, asta e!

de-asta, si scrisoarea :

Mâtzo,

m-am trezit. m-am uitat urât la ceas.

m-am dus la baie.m-am uitat în oglinda.

m-am speriat.

m-am dus la vece.

înapoi la baie , pt taoleta de dimineata, pai nu?

m-am uitat in oglinda.

m-am speriat.

fuga la bucatarie . beau cafea .

si sper ca fu doar vis , io, aia din oglinda.

am facut senfisuri pt copchil.

i-am zis sa-si traga pantalonii mai în sus. si i-a  tras în vine.

am râs. a râs.

p^n’acilea, toate  ca de obicei. de ce îti scriu, zici? nu ma intrerupe, citeste mai departe:

am descuiat usa din fata.

am scos  cheile din broasca.

am deschis usa.

am scos un racnet:

uat za faaaaaaaaaaac?

copchilu a oprit fionu si a dat buzna pe scari: ce e, mama, ce e?

sa iesi pe usa din spate, c’acilea-i un soarece decapitat, cu matele’nsirate pe trepte, am oracait io c-o voce tremurânda (nu de groaza si scârba samd, ci penca casa înca nu se terminase de zguduit de la’nchisu hotarât al usii).

cool, a zis copchilu’ .si si-a  vezut mai departe  de trebile lui, ca de obicei.

am plecat de-acasa. am revenit acasa. m-ai întâmpinat cu un mieunat. ti-am zis zât si te-am alungat. dup’aia, contrara lenii mele, m-am apucat de rezolvat detalii gospodaresti. când sa ies -pe usa din spate! ce nu e bun pt copchil, e cu atât mai valabil pt moa!- sa’ntind rufele, am observat -la timp, altfel il calcam în picioare!- capu’ de soarece pe care l-ai mutat de la usa din fata, la usa din spatele cashii.

acu nu mai poci sa ies în lume decât pe Windows!

bon, pe soarece l-ai omorât, da cu mine ce-ai avut?