la vulturi

de fapt, „la vulture”, da’ „la vulturi” suna mai erudit. „la vulturi” cre c’a trebit s-o citesc in liceu, nu stiu daca am facut-o, iar daca-m facut-o, to dijeaba, ca nu-mi mai amintesc nimica din ea.

despre „la vulture”, cunoscut ( datorita modului de inscriere in registru de comert, si datorita pozitiei vizavistice de -o scoala si-un centru cultural) in cercuri  concentrice, intelectuale, artistice si cum or mai fi ele acolsa, si supt numele de grand café, ‘mi-aduc aminte ca m-am dus;  si m-am dus  c-a trebit, da to dijeaba… oh, da ia sa n’anticipez!

imi mai aduc aminte -si n-o s-o uit, sigur, caci sempa-  compania.  restu, adica mîncarea,  da-mi, doamne, o amnezie, ca vreau sa-l uit!

de fapt, l-am si uitat, ca doara n-o sa tiu minte doua langustine si-o mîna de creveti gri de calitate execrabila, sau salata proaspat taiata cu naiba stie cite zile inainte in fabrica de alimente pentru lenesi, oh, pardon, frui sa zic pentru oameni cu putin timp, sau somonul ca cartonul- caci prea prajit. sau untul in a sa cutiuta de plastic, bah!

cartofii prajiti ai partii de companie care-a cerut scoici erau bine prajiti dar veneau de la congelator, scoicile erau bune dar putine . zicea ea atuncea,  zic si io acuma.

trio-ul de vînat -fazan, caprioara si mistret- cu legume de sezon (varza rosie de la borcan si  o para fiarta’n vin!!!!!!! cam clar, e vorba de un foarte inceput -sau foarte sfîrsit-  de sezon acilea, daca n-au avut o andiva sau  o varza de bruxelles, o felie de mar sau de gutuie, anfen, trebi de-astea ce merg mîna’n…anfen, laba’n laba cu vinatu)  , cerut de baiatu lu mama, la fel, de la congelator. de unde stiu? apai:

1- a zis baiatu lu mama ca mistretu asta nu are gust ca mistretu ala din care am mincat noi, precum atuncea  asa si saptamina trecuta (cind am pregatit io igienic congelatoru sa’ntimpine alte halea de sezon, si-am mai dat de-o punga cu  salbaticiune) . cealalta persoana -care a cerut acelasi fel- a zis ca a mincat vinat mai bun decit asta. e: daca-s doi, la mine banuiala creste, si convingerea sporeste .  

2- vinat adevarat folosesc restaurantele care se respecta si-si respecta clientela; dai un ban, da stii ca face. restu cumpara din metro, iar tu  dai cam acelasi ban , da stii ca l-ai dat dijeaba. mai mult ca sigur ca vulturele se respecta, da daca nu-i in stare sa spele si taie singur salata, imi dau io mie voie asa sa fiu sigura ca -si ia vinatu din jungla de rafturi din metro, si nu de unde ar trebi.

aaa, sa mai zic de crochetele de cartofi care acompaniau vinatul? hai sa zic, desi se subintelege ca veneau din congelator: veneau din congelator!

iar spaghetele cerute de fata mamii erau acompaniate de….cascaval ras, banuiesc ca din cauza ca inca nu s-a deschis sezonu vinatului de parmezan. stiu, sint clasica in pretentia cu parmezanu, da daca el fu asa clasic in meniu, tehnici,  aranjament, io di ce n-as avea voie? 

boooon (vorba vine): grand café? gran cacao(daca ma intelegi ce vreu pen ca sa zic)! nu tu fantezie, nu tu calitate, nu tu nimic! doar preturi grand, grand nu pentru ce si cum era in blid, pur si simplu preturi mari. dooj de euro pentr-o salata , fie ea cu somon si creveti, e mult. ma ‘nerveaza oamenii care se fac ca fac ceva, si te si mai intreaba dac’a fo bun! n-am vrut sa mint, asa ca-n loc de raspuns  am mai cerut un pahar cu vin, ca asta era bun, si la temperatura.  si ma mai ‘nerveaza si aia care scot tichetul de parcare din automat si-si cata loc de parcare cu el in gura.

epilog: buchee a la reine, cu legume de nesezon