RSS

povestea porcului

15 Feb

capitolu unu, sau introducere:

a fost odata o padure.   si ea acolo ca or’sce alta padure în care , intr-o de ei inteleasa armonie cu to felu de legi scrise si ne, misuna din timp in timp Astericsi si Obelicsi après la lettre, precum si  flore si faune. un fôret, quoi.

a fost, ca de n-ar fi fost nu s-ar mai povesti,  pîn’acu de curînd, în padurea asta, si un porc mistret (à mon avis cam nataflet, ca fu la randevu c’un vinator… si cam de-atuncea zace’aci’n congelator).

sînt , ca de n-ar fi nu s-ar povesti , si alti mistreti in padurea asta, unu mai nataflet decit altu – intr-un mai indepartat sau mai apropiat viitor (treaba lor, io n-am de gind sa-i adapostesc pe toti la mine’n congelator)-, da nu de ei e vorba in poveste, asa ca -i tratam cu indiferenta.

altfel il tratam insa pe porcu  nostru care, din cinegetice motive, nu dispune de  alte alternative, si’n loc sa zburde-acu  pîn padure sans soucis(cu restu florii si faunii) , se lasa scaldat de mine’n sauce au vin, in timp ce  sa famille s-o fi’ntrebat ” mais où est l’pauvre marcassin***?”

***da, oh vai, e vorba de un purcelus!   al cîtalea, oare,  care n-a avut timp sa’nvete si el cuvinte porcoase,  sa se faca cit un porc,  sa -si faca albie de porci (varianta  inevitabil de obligatorie: sa-i faca pe altii ca pe’o…),  bref: sa fie si el acolo un porc ca toti porcii,   asa cum unui porc ii sade bine,  mai bine decit unei molii, par egzamplu?

capitolu ipocrizie, sau continut, in care naratoru nu tine neaparat sa elucideze misterele  ursului far’ de  coada,  neechivalarii diplomei de lup moralist, datei de’nceput de  sezon de vinare de vint, sau altele  :

cred -din lipsa de mijloace de cercetare – ca nu m-oi  duce’n viata vietilor mele  la vinatoare, da’ cind   e pur si simplu vorba de mincare, atuncea  deh, ma roade o’ntrebare: chiar, oare…?

capitolu urmator, sau incheiere, sau pomana porcului:

capuccino de cartofi cu frisca din rucola(sau, in vorbe mai putin pretentioase: supa-crema  de cartofi, pîne prajita, cipsi de pastirnac si pesto de rucola):

dscn37231

tagliatelli din fenicul si tataneasa, cu scoici si sos mousseline:

dscn3729

tataneasa fiind, dupa scrisele dicsionerului, ca io n’auzisem pîna mai ieri de ea, radacinile alea negre din planu de jos

dscn3591

inspre finalu povestii  a intrat si porcu’n scena, insotit clasic de fructe (piersici, mere si pere (a, perele nu se vad  penc’ajunsesera ‘ntre timp în starea de palinca, taman buna la flambat. si la dezlegatu limbilor, da asta-i alta poveste), varza acra caramelizata (se caramelizeaza 50 g zahar in tot atitea grame unt, apoi se adauga 500 g varza acra, nestoarsa, care se tine pe foc pina se evapora zama), piure de cartofi (aci intr-o juma de dovlecel rotund si oparit la aburi cu rozmarin) cu brunoise de morcovi si telina, si sos de vin rosu cu ciuperci de padure,  dres in final cu unt si cam zece grame de ciocolata:

dscn3733

desertu’ a fo ca poza de mai sus, si urmatoarele d emai jos,  nereusit(un prea gros sos de fructe rosii).

cu putina bunavointa, insa,  si,  mai ales datorita cremei mascarpone cu porto alb (250 g mascarpone nu foarte indelung , dar pe viteza maxima amestecat cu 125 ml porto alb (sau sherry) in care s-au dizolvat 50 grame zahar fin) si inghetatei de vanilie,  s-a consumat. n-a mai ramas nici o grija pentru azi:

dscn3736dscn3748

dscn37341

inexplicabila calitatea, mai ales  ca fotografu curtii nu  s-a’ncalzit, precum bucataru,  la paispele grade stoarse din grenache-ul(75%) si syraz-ul (restu pîn’la suta la suta) de pe coastele muntelui Ventoux,  care s-au facut 28 odata cu destuparea celei de-a doua sticle, nu-i asa? anfen, mie asa mi s-a parut. ce  nu mi se pare e ca  povestea ia aci sfîrsit.

 
5 comentarii

Scris de pe Februarie 15, 2009 în 1, nici blog fara pîine

 

5 responses to “povestea porcului

  1. Vania

    Februarie 16, 2009 at 6:41 am

    Fac bine scoicile de dimineaţă! Purcelul, în schimb, l-aş lăsa pentru seară…

    Apreciază

     
  2. Sidi

    Februarie 17, 2009 at 5:17 pm

    Mei Lumi, mei, ma innebunesti. Scad 2-3 kile, intru la tine pe sait, le pun la loc. Ma duc sa-mi umplu sticla cu apa. Esti super mese’!!!

    Apreciază

     
  3. ciocolatacupiper

    Februarie 18, 2009 at 10:56 am

    vania- o alegere inteleapta, as zice:)

    sidi- oh, tu sidi, daca-mi spui cum scapi -sper ca repede si fara înghitit in sec- de alea trei kile, iti spui si io ca – si de ce- te inseli cu complimentu de la sfirsit!!!!
    anume: supa si felu principal au la baza cartof, ceea ce unu si acelasi ingredient nu e voie sa-l repeti in cadru unui meniu decit daca e meniu tematic….nici macar placerea de-a lucra cu cartofii din gradina proprie (si personala… na ca nu ma poci abtine sa nu fiu spirituala!)nu-mi scuza lipsa de bun simt mese’!

    Apreciază

     
  4. Sidi

    Februarie 19, 2009 at 5:47 pm

    Ha, ha, le dau jos daca nu intru la tine pe site, ti-am zis.( si daca fac exercitii).

    Apreciază

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: