fiasco

frunza verde busuioc

hai salut si mult noroc!

io am pus verze pe foc

si-acu sed nedumirit :

de ce oare s-au pîrlit?

doar le-am dat apa in gradina,

(prea multe buruieni? asta-mi reprosati voi mie?

maaai, ce sclifoseala! pai macar au avut companie!)

doar le-am cintat la mandolina,

plus ca’mpreuna cu  restu de zarzavat

– pe care tot din gradina l-am luat-

in grasimi nesaturate le-am calit,

apoi cu laur, cimbru si marar le-am aromat,

de pîna’n strada a mirosit.

nu, nici de sare n-am uitat,

cu cristale atlantice le-am ornat,

iar in final le-am stimulat

cu piper chinezesc,

c’asa-mi place mie sa ma prostec

(in traducere,  adevarata conlusion:

foarte traditional. si  oleaca fusion.).

cam cit tulpina de rapita

o fi fost focu sub cratita,

anfen, nu stiu ce s-o fi’ntimplat,

da’ varza s-a cam afumat.

frunza verde de sulfina

nu mai fu varza-n gradina

sa fac alta pentru cina,

iar pentru  prînz sa improvizam cam asa:

mamali cu brî, cu la

(ca’ntr-o cratita micuta,

fierbea o mamaliguta

pentru  care eram plina de angoase

care s-au adeverit pîn’la urma:

a fost plina de cocoloase.) .

strugurel de pe arace,

meseanu mînca, se strîmba  si tace,

iar io-i zic „ba sa stii ca varza asa se face!”.

foaie verde si banala,

io de-acu un lucru stiu:

nu mai fac niciodata mîncare traditionala,

doar cu alte retete voi combina vinu’ ghiurghiuliu.