stea cu coada

despre Duhnila – rodu iubirii dintre  Miros cel Groaznic, imparat peste’mparatia Miasmelor, si domnita Putoare–  n-am zis nimica ca deh, doar se stie ca -i frate siamez cu  donsoara Varza,  cumperi una, ‘l primesti p’alalaltu  gratis.

 Duhnila, acest  personaj negativ din povestea de ieri (precizare necesara numa din motiv de traficlinck) , e un tip  persi- insi- rezistent, nu s-a nascut inca hota aia care sa-i vina de hac! cît despre feresti si usi deschise, vase cu otet care sa-l soarba ca lampa aia pe duh, astea-s povesti de adormit copiii, ascultati-ma pe mine ca stiu ce vorbesc din casa asta cu iz de varzarie! da, da, din casa, ca rautaciosu de Duhnila nu s-a multumit cu locsoru din bucatarie, caracatita s-a facut si si-a strecurat tentaculele pe sub orice usa; din pimnita si  pîna-n pod se circula un aer basinos c ema patrunde pîn’ la os. eee, nu mi se pare, si zapada miroase a varza, zau asa!

da’ hei, hei, hei, se pune dînsu cu miiiineeeee????? crede el ca dac’a fentat hota si restu armelor, ió m-oi dau batuta? ok, si el si io furam personaje’n povestea cu steaua, si ne placu la amindoi, da azi sigur îsi ia  papucii cind o vedea ca nu mai sed la povesti cu el

tudei iz  mistar bean(‘)s dei

sau, cum ar mai veni: cui pe cur cui se scoate