le rouge et le blanc

roman de aventuri in doua volume

volumu unu

introducere: 

 a fost odata, ca de n-ar fi fost,  nu s-ar povesti, un pachet de orez rosu de Camargue,  într-un raft,  în Delhaize. anfen, erau doua, da al doilea nu e nici macar figurant in piesa , asa ca-l trecem cu vederea.

 orez roosuuu?! trosc! pleosc! (m-a pocnit surpriza)  am mîncat galben, mov, salbatic, modificat genetic, pandan, basmati, jasmin, arborio…  da rosuu?  n-am ochelarii-n traista –  mi i-am plantat în coafiura,  da asta oi descoperi cind nu s-o ridica bariera parcarii cu personal de întretinere ioc,    si m-oi scarpina-n cap a  “si nici telefonu nu-l luasi, acu sa te vaz cum iesi din vizuina asta”, asa ca nu vaz cît costa, nu vaz ca tre fiert o juma de ora, ba chiar 4j de minute, deci  ma aventurez.

le rouge, erou principal al filmului, e secondat de le blanc, care e chiar mai important decît le rouge- ca-i destinat pentru desert-, da le blanc vine,  ca orez  ce-i,   din Suriname, si asta nu ma face sa ma parca vaz intr-o rochie alba,  transparenta, fara mîneci si cu decolteu cu tupeu , calarind pîntre ape  un cal cam deselat – ca el cica-s cam grasana; zica  si vaza ce-o vrea, el cu ochelarii lui, io cu-ai mei-,  cu pletele’n vînt ,  el, ca io iar m-am tuns, asa cum ma face le rouge. asa ca , de fapt nici nu-l mai bagam in seama de-acu’ncolo si cît o mai dura balada .

cuprins:  

unde se vede ca le rouge e cam maro, si unde nu se vede ca la gust e cam ca grîu, deci bun

 unde se vede ce se vede: le blanc est devenu jaune cu picatzele negre de vanilie.  care nu se vede,  da ce se simte!

încheiere: mîine, probabil, constipatie.

volumu doi

introducere, cuprins si încheiere : a fost odata , si cînd o mai fi,  s-o mai povesti, un pachet de orez rosu de Camargue.

e se fini la comedie (unde s evede varianta pour le noir, ca de el avui grije, deh. oaspete, deh! da, da’ deh,  el  mi-a mai adus un sos african , picant de-mi tiuie urechile ; cînd mi-oi reveni din soc,  o sa-mi aduc aminte, poate,  ce fel de  )