me & my umbrella

A venit o vulpe din crîng si-alerga prin sat sa fure si sa duca in padure frun puiut d’ala natîng. Si-a venit la noi la poarta, si-am iesit io (c-o umbrela. vulpea se uita la mine a ” fumeie, esti tembela!”) si i-am zis: vulpe flamînda, cu trei cojoace, vin’ la mama sa te joace! Io chemam pe vulpe’ncoace, ea fugea’ncotro vedea.

Si-a venit si-un vînator, plin de par, cu barba maaare, cauta vulpoi pe care îi pierduse mama lor. S-a oprit la noi la poarta, si-am iesit io si i-am zis  „n-are mama, ca ti-ar da!  Adevaru-i cam asa: vulpii’i era frica de mine, mie ‘mi era groaza de ea. La a mea infatisare, ea  a fugit cu coada’ntre picioare. Incotro? Pai  m-am uitat? Io am dat fuga in casa si sub  pat m-am bagat.”