lebedele:
(nu ca ma laud, da tot io am facut si firimiturile)
lacu: io, fleasca de sudoare, c-am masurat gresit faina, si-abia dupa un sfert de ora de frecat-invirtit- mestecat am hotarit c’ar trebui s’o iau de la capat cu una suta mililitri apa, una suta grame unt si una suta cincizeci grame faina, apoi cu un ou, cu alt ou, cu inca unu, cu al patrulea si cu al cincilea, ca sa iasa un aluat de choux care sa-si merite numele.
în ciuda scenografiei dezastruoase (in crema de vanilie am uitat sa pun baton de vanilie, in frisca am uita sa pun zahar, anannasu l-am mincat io pe jumate pîn’a fo sa-l pun in circa lebedelor), publicu a gustat spectacolu si-a cerut reluarea lui. fara aplauze, doar cu gura plina si mînjiti cu frisca pîn ala urechi.
drifter
octombrie 23, 2008 at 6:11 pm
wooow! ce frumooos. aproape ca nu-ti vine sa le mananci de mila da dupaia te gandesti ca-s foarte bune si o faci oricum
ApreciazăApreciază