de-atitea nopti aud ragind,
de-mi simt timpanele pocnind!
a noptii liniste si pace
au disparut de prin iatace,
alungate de-un magar prea locvace.
de prea atitia decibeli,
nu mai auzi nici sforaieli,
nici pe Tinny cind vine la doua noaptea, de la cafenea, acasa cu Marceli
(me biansiur ca-l cheama marsel,
da’l sacrificam pentru arta) ,
nici gaina din cuibar
nici cum creste firu de marar,
nici vintu zburdînd pîn arini,
nici cateii de prin vecini,
si nici masinile-n viteze,
care merg sa se aprovizioneze
cu droguri, in parcarea din cimitir.
de-atîtea nopti de cind tot zbiara,
un lucru-mi mai doresc:
sa ma transform in fiara,
o fiara maaare si turbata,
ca sa-l apuc de beregata
pe bou ala milionar,
mîndru stapîn de cel magar.
da inainte de-al musca,
rupe’n bucati si mesteca,
i-as mai sopti persuasiv:
„elou, darling, am venit pentru organu tau…auditiv”
iar in final e evident,
îndreptatit si coerent,
ca-n livada mare si lata
n-o sa mai zbiere niciodata
magaru asta-impertinent.
I-ha!
acu, pentru imbunatatirea atmoseferei, un pateu cu mazare si sparanghel verde prajite’n wok cu usturoi , ceapa verde, ardei usturat si condimente indiene, insotit de -o salata de sfecla rosie(cuburile alea de deasupra pateului, si de dedesubtu germenilor de praz), niste resturi de dovlecel, si-un sos (trecut neaparat prin strecuratoare) din marar, patrunjel, mustar, ghimbir, oleaca de apa s’oleaca de ulei (de masline, uai not?)
orator
octombrie 16, 2008 at 7:12 am
asta nu e mancare…iarba
ApreciazăApreciază
adina olivia hutanu
octombrie 16, 2008 at 10:40 am
imi place mult combinatia de lirica si gastronomie!
visam mai demult sa deschid un lounge bar-cafè cu librarie si bucatarie (doar entréeuri), unde oamenii sa vina sa citeasca in liniste, sa invete pentru examene, sa conspecteze carti, sa bea cafea si sa stea de vorba, sa guste cate ceva bun din specialitatile zilei, sa se imprieteneasca.. iar seara sa organizez intalniri si discutii pe teme mai mult sau mai putin literare, ceaiuri more or less dansante, lansari de carte, schimb de carti, reuniuni studentesti, seri Erasmus, expozitii foto, de pictura sau alte arte, de ce nu – si de proiecte si machete arhitectonice, etc…
asta pentru ca as putea proiecta totul eu, cap-coada, de la structura edificiului pana la canapele si mese, as gati EU specialitatea zilei, as bea cafea cu toata lumea care vine, pana cand as intra in criza de epilepsie de la atata cofeina!
in pluuuus, as putea face ceea ce mi-am dorit dintotdeauna: sa imbin toate lucrurile care-mi plac: intalnirile cu prietenii, proiectele de arhitectura, as putea PICTA EU PERETII (chestie pe care ai mei bunici sau parinti nu mi-au permis-o niciodata in casa proprie!!), as face cafea, as gati, as pune muzica dupa gustul meu (si eventual la cerere, atata vreme cat sunt de acord cu gusturile omului :D… sa nu aud de manele sau alte porcarii).
ma gandeam la seri tematice, de ziua nationala as pune doine, balade si cantece populare interpretate de cei care-mi plac mie: gheorghe zamfir, dumitru farcas, tudor gheorghe, doina si ion aldea teodorovici (imi placeau din copilarie inca, si tin minte ca mi se facea pielea de gaina cand auzeam la tv „maluri de prut, apa in streang” si altele)…
mi-ar placea sa se dea importanta fiecarei sarbatori, sa scot informatii despre orice zi importanta si sa le afisez pe un poster la intrare.. sa stie si lumea care-i originea Martisorului, povestea Babelor din Martie si multe altele….
Faptul ca tu ai imbinat o poezie cu o reteta culinara, m-a facut sa-mi aduc aminte de ambitia asta a mea de mai demult!
Thanks!!
ApreciazăApreciază
ciocolatacupiper
octombrie 16, 2008 at 10:58 am
orator: zici tu!:) nu-s vegetariana si n-oi fi vrodata, da’mi place rau surpriza pe care o ofera combinatiile de legume, verdeturi si conimente. ok, combinatiile astea le poti insoti si de-o bucata de carne, dar ele nu pot fi asa d ebogate ca-n cazul bucatariei vegetariene pentru ca ai nedreptati carnea:)
adina- 🙂
eu inca mai visez la asa ceva( dar restaurant), numai ca as lasa pe altii sa se ocupe de detaliile la care te referi, io fcacînd pe prea ocupata cu mîncarurile , dar , de fapt nepricepîndu-ma la restul. si uite cum am gasit pe cineva deja sa se ocupe de pereti!
mi-ar trebui sediul casei poporului, caci vreau spatii enorme cu tema. ce n-as vrea e tobogan si groapa cu bile, desi as avea cu siguranta si camera pentru copii.
ApreciazăApreciază
adina olivia hutanu
octombrie 16, 2008 at 12:48 pm
Camera de COOKING WORKSHOP pentru cei mici, in care o mamaie sa-i invete sa faca sarmale, un Chef francez sa-i invete sa faca baze de sosuri, un brutar, un patiser etc! Copiii merita sa invete lucrurile astea de mici! Plus, sunt activitati faine, interactive, copiilor le place sa se moaie in aluat pana la coate!
Am facut anii trecuti un proiect de Città del Gusto (Orasul Gustului), in care se intamplau chestii variate, de la salon de degusari, pana la therme cu bai de ciocolata, piscina de sampanie, masti cu crema de capsuni.. labirint aromatic, cu tufe de busuioc, levantica, rozmarin, salvie, etc, … Parc cu pomi fructiferi in loc de stejari si castani.. salonul cu carnuri, cel cu dulciuri, cel cu „iarba”, etc etc, un corp imens al cladirii era dedicat bucatariilor traditionale din diverse tari ale lumii, acolo se gatea in direct, sub ochii curiosi ai trecatorilor… Mai erau si restaurante cu mese afara, era si sala de conferinte si concursuri de gatit, erau tot felul de activitati acolo, legate de mancare 🙂
Food Town.. intr-adevar suna rau in engleza, cred ca de aia nici eu nu-l prevazusem cu piscina cu bile si nici cu tobogan…. 😀
ApreciazăApreciază
adina olivia hutanu
octombrie 16, 2008 at 12:52 pm
PS: prevazusem o sala pentru batai cu frisca, rosii, portocale, etc, in functie de sezon; in februarie era carnavalul mancarii, in care oamenii se imbracau in copane si-n hotdogs 😀
Ne-am distrat mult facand proiectul ala.. e (partial) de gasit aici: http://arhitecturadina.wordpress.com/evenimente/
ApreciazăApreciază
adina olivia hutanu
octombrie 16, 2008 at 12:55 pm
aici plansha cu (foarte pe scurt) zonele cu destinatii diverse din complexul ala imens! din pacate nu am scris chiar tot, despre baile cu ciocolata si nu mai stiu ce tampenii :D… unele chestii sunt prevazute, e acolo si Teatrul Gustului, etc. 🙂
ApreciazăApreciază
adina olivia hutanu
octombrie 16, 2008 at 12:55 pm
http://bp2.blogger.com/_07BXXH9d7Tg/R6G4ipdlJ9I/AAAAAAAAE3k/UTatJ-Zmz6U/s1600-h/tavola+4.jpg (uitasem sa pun linku’)
ApreciazăApreciază
crisatcross
octombrie 17, 2008 at 2:35 am
Uite cum, cine se aseamana (intr-o oarecare masura, recunosc) se aduna: fetelor, mi-ati furat visul… Am putea pune de-un business impreuna: avand cine se ocupa de arhitectura, de bucatarie, mie imi ramane doar sa… casc gura la cei ce citesc si invata. Ce ziceti, va bagati?
ApreciazăApreciază
ciocolatacupiper
octombrie 18, 2008 at 11:02 am
adinei ii raspund pe blogul ei
cris- punem! o sa iasa un cosmar=)))
ApreciazăApreciază
adina olivia hutanu
octombrie 18, 2008 at 12:57 pm
Crisssss! Va invit sa participati in orice forma de agregare va simtiti mai comod! Ma gandeam sa va propun rangul de Vistiernic si Mare Degustatornic! 🙂
ApreciazăApreciază
Vania
octombrie 18, 2008 at 6:15 pm
Am încercat reţeta, însă n-am nimerit vinul cel mai potricit. Era un riesling de 6 ani, şi cred că ar fi trebuit de opt…
ApreciazăApreciază
ciocolatacupiper
octombrie 18, 2008 at 7:35 pm
ah, da-ti-ar laptele’n foc, ca prea ma torturezi cu detaliile astea! de fapt, doar c-ai zis riesling si m-ai facut sa salivez!
ApreciazăApreciază
adina olivia hutanu
octombrie 19, 2008 at 10:22 am
cum-cum? wrestling?
eu salivez pe vin rosu sec italian si pe bere romaneasca.
ApreciazăApreciază
crisatcross
octombrie 21, 2008 at 2:36 am
Un cosmar, daca-s si eu prin zona, dar nu orisidecare, ci de-ala, 5 stele… Verzi, cred… Dupa un vinulet riesling, 10, si tot asa!…
ApreciazăApreciază