silentium!

de-atitea nopti aud ragind,

de-mi simt timpanele pocnind!

a noptii liniste si pace

au disparut de prin iatace,

alungate de-un magar prea locvace.

 

de prea atitia decibeli,

nu mai auzi nici sforaieli,

nici pe Tinny cind vine la doua noaptea, de la cafenea, acasa cu Marceli

(me biansiur ca-l cheama marsel,

da’l sacrificam pentru arta) ,

nici gaina din cuibar

nici cum creste firu de marar,

nici vintu zburdînd pîn arini,

nici cateii de prin vecini,

si nici masinile-n viteze,

care merg sa se aprovizioneze

cu droguri, in parcarea din cimitir.

 

de-atîtea nopti de cind tot zbiara,

un lucru-mi mai doresc:

sa ma transform in fiara,

o fiara maaare si turbata,

ca sa-l apuc de beregata

pe bou ala milionar,

mîndru stapîn de cel magar.

 

da inainte de-al musca,

rupe’n bucati si mesteca,

i-as mai sopti persuasiv:

„elou, darling, am venit pentru organu tau…auditiv”

 

iar in final e evident,

îndreptatit si coerent,

ca-n livada mare si lata

n-o sa mai zbiere niciodata

magaru asta-impertinent.

I-ha!

 

acu, pentru imbunatatirea atmoseferei, un pateu cu mazare si sparanghel verde prajite’n wok cu usturoi , ceapa verde, ardei usturat si condimente indiene, insotit de -o salata de sfecla rosie(cuburile alea de deasupra pateului, si de dedesubtu germenilor de praz), niste resturi de dovlecel, si-un sos (trecut neaparat prin strecuratoare)  din marar, patrunjel, mustar, ghimbir, oleaca de apa s’oleaca de ulei (de masline, uai not?)