si cu asta, pasta!

putem face paste asitatice  din faina de griu, si’n functie de forma (panglica -linguini, sau taitei, cum le ziceam noi cind nu stiam italiana-, sau tub- spaghetti-) se cheama c-am facut mie, sau noodles.

da putem sa le facem si din faina de orez, si-atunci le cheama noodles de orez. sînt mai subtiri decit cele facute din faina, mai subtiri decit cap(p?)el(l?)in(n?)i, sint subtirele foc chiar, si-albe ca zapada. anfen, un alb limpede.

 daca nu facem nici din faina de grîu si nici din aia de orez, putem sa facem noodles si din amidon de fasole mung, o fasole cu bob rotund si verde. sau, din amidon de cartof dulce. si cre ca si din alte amidonuri exotice, da nu-s sigura. obtinem in cazu asta tubulete transparente, (pentru a simplifica treburile) numite noodles de sticla.

putem sa facem paste asiatice, da hai sa fim seriosi! noi le cumparam! si ne dam toata silinta  numa pregatirii legumelor, ca vin in gradina si nu-s frumos spalate ca cele din magazin.

le taiem in batonase fine-fine. daca vrem sa exersam metoda. daca nu, le taiem si noi cam cum am vazut în take-away-u de la lotus garden, sau in pungile cu amestecuri din magazin… eh, glumesc, nici chiar asa!  

c’am scapat nevatamati au ba din exercitiu, ne ocupam in continuare si de  ciuperci, ca-s de-alea uscate si tre oparite, spalate, clatite…clatiiite, mmmmm!

si de  creveti:  

upsi!, pardon, asta-i pentru patrupedu Morris care o sa vina-n vizita

deci crevetii, marinati in sos de soia sarat, indonezian

arata cam mocirliti, da dup’o scalda de doua minute in ulei de orez fierbinn-te, se’mbujoreaza de placere 

sosu’n care s-au marinat o sa dea gust legumelor

, dar si pastelor, ca vor si ele in wok

la urma, inca ceva din gradina. o fi el mic, dar nu mai putin periculos  .

si cu asta, basta:

ying si yang (sau: ce urita poa sa fie o  poza luata de deasupra, ce prost am ales blidu, ce bun ar fi fost un vin alb )