RSS

ich bin einer berliner

24 Sep

nein, nein, nein, dat ist keine a nu stiu cita remarca despre onlineru lu herr GeiEfChei!  despre morti numa bine. le am si eu cu limbile – jaaaa, guuuut, doara cu papilele, da ce, asta o fi mai putin important?-, da io nu ma dau rotunda.

mai ales ca stiu c’a facut si el o gluma ca sa mai descreteasca fruntile’ntoarse’nspre el, ei, acolo. ehe, unde-s vremile alea, cind un mister president stia sa zica-n vorbe dulci   – auzi iar, ca tare mi-i drag sa repet: ih bin ainar berlinar!- „bai, nu va uitati ca-s bun, ca si cind ma’nfurii…!”? acu-i iese numa foc si para- nici macar poire Héèlène (care-o fi rece, da macar e dulce)- din gura-i putind a hamburger.

ce-am cu hamburgerii? nimic! ei sint ei, iar io is io!  eine berliner, mai bine de mine! si n-am nimic cu nimeni!

iar dac’ar fi sa am ceva, as avea cu mafia donut-ului, a hot-dog-ului  si’a pancake-ului, de care stiu sigur, mai sigur decit zaharu pudra de pe nasu, camasa si pantalnoii lu jonas, ca nu le-a picat bine la stomac -nici macar în gluma- sa  afle din  cavitate bucala de berliner ad-hoc ca berliners are forever,si ,de-atunci, încet dar sigur, incearca sa ne bage  si pe noi -si rudele noastre, din care amintesc doar éclair-u si  tartelette-le cu fructe, ca mi-i mare familia- la cutie, si  ne omoara cu zile , si inca profesionist, nu  asa! banditi, doar am zis!

ca sa deruteze lumea, nu mai poarta costum la patru ace si palarie trasa pe ochi, ci bluzon alb si enevtual o toca pe capatinile alea seci. nimeni nu-si da seama cine-s ei cind îi aude salutindu-se cu sa traiti dom’ brutar! , ziua buna, dom’ cofetar!

dac’ar fi sa ma’nfurii pe cineva, pe ei m-as înfuria, ca nici faina sub unghii nu le mai place, nici baton de vanilie nu-s in stare sa fiarba in lapte , doar se duc pe la amiaza, cind un brutar adevarat se duce la culcare, la magazinu ala mare si cumpara cutii mari cu niste bile congelate, cica din aluat, pe care le  arunca in ulei, si gata gogoasa! dup’aia  amesteca niste alea, prafuri li se zice, cu apa, nici macar cu lapte, iti dai seama? , si gata crema de vanilie!

cit  ai zice abracadabra, pun in vitrine iluzii de bunataturi , iar oamenii, stii ce fac oamenii? , oamenii se ling pe degete si se mai duc si duminica urmatoare sa mai cumpere deserturi – deserturi cu s de la smecherie-, deserturi -cu s de de la sanchi,  cu t de la trucuri-  pentru prînzu  en famille.

am zis en famille? eh, pai da, c’oi fi io einer berliner, da stiu si putina franceza; cu ditai familia, trebuia sa’nvat si-o limba de circulatie  mai internationala. cred io asa – spre deosebire d’un hamburger, par egzamplu si doar par egzamplu ca doar am zis ca n-am nimic cu el , nu mi-a facut nici un rau( ca n-a avut cind), ne cunoastem doar din vedere-  ca varu éclair a avut note slabe la ora de Deutsch, si-ar mai fi una sa-i zic danke schön, iar el sa creaza ca-l intreb dan chel zonn (si-a facut vacanta… sau mai stiu io ce).

aa, pâi stai asa, daca tot veni vorba: stiu si româneste, sa ma auzi ce frumos pronunt cocoasa! cum, se zice gogoasaaa??? pai atunci jonas de ce zice cocoasa? deci io de la el am invatat! offfff, die jugend von ziua de azi! nici nu stiu ce sa ma fac, sa mai invat ceva de la el? azi  povestea asa de frumos despre ce-a aflat el la ora de muzica despre Wolfram Amadeus Mozart….te pomeni ca si-atunci a zis cacaturi? ecschiuzé leo mot, tot de la el il stiu. cine-l invata oare asa ceva?

bon si deci, cum ziceam, io nu ma iau de nimeni , desi motive ar fi. da daca mie mi-i bine, de de restu ce sa-mi mai pese?  am nimerit intr-un loc unde -mi place, unde din  patru galbenusuri frecate cu opt linguri de zahar, 40 gr de amidon si putin lapte, se face o amestecatura care se adauga apoi in laptele in care pluteste visator, ametit de caldura,  un baton de vanilie. pentru ca focul e mai mic acu decit cind se muncea sa dea laptele in fiert, abia dupa vreo cinci minute de amestecat cu telu e gata crema de vanilie, da ce-s cinci minute , fata de-o placere infinita?

( n-a fost cu intentie, iote insa dracie: colo orhidee, dincolo orhidee…)

io cresc mare si frumoasa  din 350 gr de faina, 20 de drojdie, 50 de unt (am zis UUUUNT, nu vezi ca nu suport margarina?), 35 gr zahar, 120 ml apa ( oh, quel régal cind e calîie!), un ou si umpic de sare , si cit oi avea io tot 60  de grame ca celelate noua surori ale mele,  parca -s  totusi  ceva mai aratoasa . nu?

ah, chiar, ele unde s-or fi ascuns? oare ce-i cu linistea asta aici? si ce-i cu ochii aia care se uita  la mine de parc’ar  vrea sa ma manince???  o fi din cauza ca n-au loc de mine la computer?  hai ca ma duc sa-mi caut suratele. punem pariu ca o sa le gasesc repede? ca doar nu-s  o gogoasa oarecare, ich bin EINER berliner…ich waaaar …

 
2 comentarii

Scris de pe Septembrie 24, 2008 în 1, dulcegarii, semplî com bonjur

 

2 responses to “ich bin einer berliner

  1. crisatcross

    Septembrie 25, 2008 at 5:32 pm

    La crema, cat lapte, o juma de litru? Hai, nu fii, da-ne reteta completa!…

    Apreciază

     
  2. ciocolatacupiper

    Septembrie 25, 2008 at 9:30 pm

    aim sou sooori, am avut de gind sa scriu un litru (din litrul asta pui cîtva la galbenusuri, restul il fierbi), a m-am luat cu vorba si-am omis detaliul.
    pentru zece gogosi berlineze ai nevoie de jumatate de litru. (si de celelate, ov cors;;))

    Apreciază

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: