hibernala

ninge

ninge

ninge

ninge

niiiiiinge!!!!!!!!!

fulgi de zapada

se aseaza  pe strada,

io astept la coada sa parchez masina, cind deodata ma dubleaza ditai limuzina.

se scoboara  din ea un domn c-un mantou  de blana,  croit bine, si-mi face semn ca vrea sa vorbeasca cu mine.

bine,

cu ce va pot fi de folos, îl intreb, si de-as fi mai curioasa l-as intreba si din ce-i facut paltonu-i lucios si flocos.

am o intilnire foarte importanta ,

situatia cu parcarea-i acilea  foarte iritanta,

sper ca nu te deranjez daca vreau sa parchez in locu tau.

 apoi, mde, domnu meu,  intilnire importanta  am si eu,

 sa-ti cedez locu nu ma’ndur decit daca-mi demonstrezi ca e mai importanta  intilnirea ta  decit a mea,  acilea in carrefour. 

intentia matale chiar nu m-ar fi deranjat daca macar ai fi formulat

-o

ca o  simpla a dorinta, si nu-mi faceai parada de-a mata vointa.   si -acuma fii , te rog,  dragut si da-te mai incolosa, ca uite n-are loc fiatul sa iasa, si de-aia nici  opelu meu nu se prea poate  parca. din cauza ta.

vadit scîrbit de refuzul meu, domnu se uita la mine de parca vrea sa ma scuipe- sa-i fi cedat locu, oare ar fi sarit sa ma pupe?- , si-si trage mai pe ceafa palaria -asortata, biansiur, cu blanaria-, dupa care se vaita de tineretu asta lipsit de politete. pe mine ma buseste risul, omu asta chiar nu vede ca-s trecuta de orice tinerete? sau poate ca arat totusi tinara…

oare?

nu conteaza, bine ca am loc de parcare.

ninge

ninge

 ninge

ninge

niiiiinge

 masina-i plina de zapada

de cit am asteptat la coada.