RSS

Arhive pe categorii: SHUCK HAPPENS

OMG!öteborg

part 3

noroc ca pe colocarutas îl doare direct în schimbatoru’ de viteza de restrictiile de viteza si de aparatele radar plasate 50 de metri mai incolo de  avertismente(le carele, daca e sa te iei dupe ele, si  calci  frîna, de la aia 200 pe care-i ai la ora, tot n’ajungi la 130km/h , dec i tot amenda ti cheama), uite-asa-mi scapa copchilu’ de trauma capatata’n ziua cînd in ograda ne fu livrata herghelia de armasari pursînge opel.

(TRAUMA :  „ooopeeel???op…pfffff, asta-i masina? un bmw, un porsche, un animal salbatic, da, jaguar, nu te uita la mine de parca despre  ce-mi doreste mie  inimioara, tu înca  n-ai habar! un audi, un lexus , da’ nu asa ceva! sau  un ferari, un mercedes,  ba chiar o dasia! ” „dacia, frumosu mamii, da-CI-a! ”  „da, bine, fie cum zici tu, datzia, da’ asta nu schimba cu nimic situatia”)

– uau, iote, mama mea,  ca nu depasim numa volvourile , si amarîtu ala de porsche a ramas muuuult in urma noastra! schumacher, ups, vrui sa zic pappa, esti pe placu meu, tine-o tot asa! sau, mai bine, biciuieste-i pîn la sînge, sa videm dac’or ajunge pîna la 240!

– colocatare, ups, vrui sa zic schumacher, depasirea vitezii regulamentare o conta, oare, ca motiv de divort?

colocataru’, ups, vrui sa zic schumacher, n’aude,  n’a vede(‘n continuare restrictia de viteza, acu 100 la ora). da’ nici de divortat nu vrea sa divorteze, bag sama, ca numa’ ce-l auz ca-i zice lu baiatu lu mama ala frumosu si destept: alta data, pui de vultur, alta data, c’am ajuns în Göteborg

thanks Gö(d)teborg!,  gindesc, c’ajungem teferi si nevatamati sa ne vedem si admiram(eventual. eventual din partea noastra, ca tu pe noi, mai mult  ca sigur) ! si ma’c sa iau tichetu de parcare. OMG!öteborggrrrrr, patru (n)euro pentr’o oraaaa???? vreau acasaaaa! a, ba nu, o ciocolata! zis si facut. plimb tableta pe ceru’ gurii, pîn creeri mi se plimba (the)stig, ups, vreau sa zic sting : aim an elien, aim a ligal eilien, aim an eilien in goteborg

 
Un comentariu

Scris de pe iulie 26, 2012 în SHUCK HAPPENS, vacanta

 

O M G!öteborg

– mîndro, dupe cît i-am tesalat, adapat, controlat si updatat pa supt coada si copite, zic – cu modestia ce ma caracterizeaza- ca  nu alfel se cuvine decît sa te urci pe capra ‘n dreapta mea, sa-ti vaz partea care te avantajeaza. io oi da bice si-oi mîna armasarii, sa ne duca ca gîndu , vorba ceea,  pîna’n tara lu ikea.

– bade, ‘mi luasi planu din gura! dupe cît muncii ieri pa aratura, mi’s acu cu suferinta pe la oase, pe dreapta oi trage, precum  si la aghioase.

– hais, calutii tatii, zice c olocataru.

io,  fac inventaru: luat-am tigari, luat-am amnaru? luat-am bani de hirtie si de plastic? da’ fustita aia’n care arat fantastic? luat-am aia, aia si altele de care acuma nu mai stiu? eh, si daca nu le luai, ce mare tragedie, le-om lua de la suedeji, ca doara la ei ne ducem, nu în pustiu!

dup-aia’nchiz ochii. natura fu vitrega cu omu cind ii dadu capacitatea sa’nchiza numa ochii cind vrea sa doarma, nu si urechile. parerea mea. da’ nu acuma:

– bade, faci mare prostie de asculti la tot  ce-ti zice muierea ceea din cutie! zis-a hais si hais mînasi? e cea, bade!  cea, cea, cea! de o iei acu la stinga, ajungi pa la amsterdam, apoi in america!

–  mîndro, stii ca’mi sede’n obicei sa ascult la fumei? oi fi tu frumoasa, citita si dasteapta, da’ asta din cutie-i pîn satelit apdatata, asa ca hotarîrea mea e luata: ascult de ea acu. ca si-alta data, ce daca am facut-o aproape de fiecare data cam lata.

– mîna bade, mîna hais, mîna cum vrei , da’ promite-mi ca opresti, cind ajungi pa la paris , c-o sa-mi vina, cu siguranta,  sa ma p.. .  iar cînd oi trece pîn new york, vreau sa mînc un senfis cu carne de porc.  poate ajungi si pîn argentina – don cry 4 me! – , bata-l vina de sistem global de positioning, cu el avem sansa sa ajungem si’n Beijing .

aproximativ astea fiind spuse, ma uit si vaz ca nu e soare, da’ e bine si pe drum e numa’ drum

vreme de dormit acum

 
6 comentarii

Scris de pe iulie 24, 2012 în SHUCK HAPPENS, vacanta

 

umor blegian

c’est arrivé près de chez nous :

 
2 comentarii

Scris de pe iunie 30, 2012 în 1, chapeau!, dulcegarii, SHUCK HAPPENS

 

Etichete:

teapa

a se citi teapa, nu teapa.

deci „teapa” ca-n hrisovu ala, despre Vlad Tepes, scoborît din podu lu tataie, dus in fuga’n lacasu din fundu gradinii , in scopuri intime precum cititu si stersu la poponeata.

cam cum ar veni, citînd din memorie, deci,  teapa ca’n:  „io, Vlad voivod, mi-s de parere ca ali, osman, etc sint toti de-aceeasi  teapa! de  teapa mea! pohtiti in ea!”

asa, acu cre ca-i clar: a se citi teapa, nu teapa.

teapa de aproape un  (n)euro, deci, economic esprimîndu-ma,  mai mult tepusa:

asadar poama de cactus, cum ziceam.

sau smochina de cactus, cum sa zice p’acilea, impotriva vointii mele, care io ma ‘nebunesc dupa smochine si dupa cactusi – în ce ordine, nu conteaza, da’ n orisice caz, separat-  da’ nu chiar dupa smochina de cactus.

sa videm acu di ce nu ma. apai:

– penca e de’aceeasi teapa cu toamna de-acilea: colora, aproape insipida, cît pe ce inodora.

adicatelea vreau sa spui ca da, e frumoasa dpdv cromatic, mai frumoasa decit acilea-n poze

are gust discret , da’ discreeeet, de pepene galben sau cam asa ceva, la fel cu fructele toamnii de-acilea :frumoase la forma, lipsite de fond;

mirosu’ i ca si inexistent, la fel ca toamna de-acilea’n zilele cind nu ‘nsira taranu , pe cîmp, rahatu de porc.  da’ acilea s-ar putea sa fie de vina si nasu meu, nu numa poama.

asa. sa mai videm daca mai sint motive sa nu ma ‘nebunesc dupa poama smochina de cactus. pai ar mai fi:

– penca -surpraiz , surpraaaiz!- are tepi

– penca are seminte tari ca piatra si aspre ca glaspapiru.

de ce mi-a placut, penca , da, mi-a placut? apai:

-penca-i de teapa pepenelui galben, cum, deja,  ziceam:  masticare minima,  satietate -in ciuda structurii putin fibroase- maxima.

precum si:

–  penca-i usor de dat pîn sita si de-adaugat in proaspatu suc de portocale, cind cobaii refuza sa bage’n ei toata achizitia.

dar mai ales si:

– penca din seminte, crez io,  o sa m’aleg c-o ditai plantatia de cactusi . sa vezi atuncea tepe! anfen, tepi!

 

e verde!

I like the smell of pesto in the morning & gustu oricînd

cin se scoala prea  de dimineata ca sa recolteze busuiocu, automatizat si dezordonat  trebaluieste

 
10 comentarii

Scris de pe septembrie 16, 2011 în semplî com bonjur, SHUCK HAPPENS

 

cucuruz

trag fumu si arsita’n piept pîn simtesc ca mi se stafidesc plamînii: îîmmmm, miroase a România! -mdea, miroase mai ales a furat, zice pruncu bosumflat ca altu decit el s-a ocupat de achizitie. -pai e tot aia, zice papa(ala al odorului, nu al din Roma). urmeaza diaree verbala intre fazar &san. da’ nu numa verbala. stiam ca mere porumbu cu bere. anfen, ca mere alfel, nu asa repede

 

si de rele ma pazeste

ieri:  plimbat mult si bine,  mîncat putin si prost, culcat bine .

az, pa la sase  dimineata,  sculat cam moarta: amigdalele cit portocalele, sinuzita cît cuprinde.

sed pa fotel si pe ginduri casnice.

vaz  prea multa casnicie pt azi, vai mie!

nu poci sa beau cafea , nu poci sa fumez, nu poci nici sa respir bine, asa ca’ncerc sa vaz ce mai zice Dali despre basini. cit de cit aer, deh.

(re)adorm de’ansezutelea,  asa suferinda si maximal sictirita cum mi-s de obicei la ore prea matinale.

 

 

fro trei ore mai tîrziu: ding-dong!

nu, nu-i muzicuta rezultata din ciocnirea porto…- a, am zis porto?! oare’ am citit pa undeva ca face bine la tuse, sau am visat? anfen- , amigdaleleor,  cind tusesc, c-acu mai si tusesc, e soneria da la usa. ura eterna aluia de-a inventat-o. tusea si soneria.

 

daschiz si dau cu ochii mei aia frumosi de doo fumei. cu aia cirpiti de somn si urdurosi citi zece, dau tot de doo fumei. deci nu visez.

 

blablablamartorii lu Jehova blablablablabl vini sî ni salveazî cî viezi cum merji trebile acusablablabl – zice fumeia aia mai vestejita.

as mai suporta sa-i aud dialectu si sa nu’nteleg ce zice, da’ mi s-a trezit si spiritu de sacrificiu , de la blestemata aia de sonerie, tare mi-as tîrî suferinta  la bucatarie pentr-o cafea s’o tigare!

deci întrerup, iertat fi-mi-ar gestu precum in cer asa si pa pamînt:

– am abonament la biblioteca si la o gazeta, lectura cacalau. bon,  citeodata mai mult  maculatura decit lectura da’ mi-o fac cu mina mea.deci imi convine.  ia-mi-o in ce nume vrei, da’ maculatura mata o refuz. am acceptat un flayer d’asta,  cindva, l-am mai si citit,  si-mi parurati fundamentalisti…

 

ma’ntrerupe, vestejita( doamne, iart-o pt gest! ), ca sa ceara lamuriri companiei – un par d’ala pa care urca vreju de fasole,  peruca neagra, doo kile de carbune la ochi, ruj de curva si toale de tzoapa – :

– shî vria sî zîca?

– adica fnu…îî..fnundm…îî..adica fn-um-dam-ne-talisti, silabiseste accesoriu’ de gradina, scuipind usurata ultima silaba

vestejita da din permanentu decolorat a „ahaaaa, nu pricep nimic, da’ daca dau din cap a ‘aha’, poate pacalesc oaia asta „, paru’  ambulant da sa zica ceva , numa ca i-o iau inainte:

– ca talibanu.  si ma leagan dup’un  picior pa altu – inainte de cafea, e clar ca tre sa fac neaparat pipi – , in speranta sa le luminez.

se uita la mine de parca l-au vazut pe dracu’. s-ar putea sa ma’nsel, da’ mie mie se pare ca -s si mai nelamurite. vina mea, ai supoz.

imperturbabil,  paru’ ma ia la trei-pazeste: aha, deci brosura despre avort, unde ne supunem cuvintului  lui, ca o fi,  ca o pati…

ho, ho, ho, zic io. despre chestii de-astea nu vorbim in pragu usii!

dau amindoua sa intre, zîmbitoare.

zimbesc la rindu-mi – veceu, cafea, tigara!! laif iz biutiful!- si continui: asa cum am deschis usa, asa o inchid, usurel sa nu trezesc copchiii din somnu’ cel de adolescenta . la revedere, doamnelor!

o sa mai venim, auz pîn fereastruica  deschisa a veceului.

treaba voastra, ma gîndesc.

si-mi fac trebile.

numa’ c’acu nu stiu de ce ma simt prost. poate , penca nu stiu  pe cine sa urasc c-a inventat repasaju.

 
2 comentarii

Scris de pe iulie 6, 2011 în SHUCK HAPPENS

 

film noir

in rolurile principale: diva de mine si  paco (malheureusement  nu rabanne. sau heureusement, ca cu palazzo parca  mi’s ca o printesa. printesa  de fendi, parca suna bine. oricum, sigur miroase  bine  )

aparitii speciale: fata mamii si fiston, premiati cu  palma d’or . zut, vrui sa zic palme, de fapt, ca-s copii mumosi si dastepti. palme, da’  d’or, sa fie clar.

muzica: radio 1 si gps

costume: h&m, esprit,  kipling..rien de spécial, ca-i film cu buget mic.

scenariu & regia: La Sort! (numele  de artist, nimenea nu-i stie adevarata identitate)

multumiri speciale  sandalelor de doi bani si saisnoua de euro  care s-au labartat de la a doua , hai a treia purtare , ca m-au facut sa’nfig pe dreapta in acceleratie pîna la  160/h,  abea atuncea ea intrîndu-mi din nou in picior. peste înca  fro doua -trei purtari o sa aflu, datorita lor, cit ii tine suflu pe caii lu nea opel. c’ abia am prins coraj.

Anvers, la sfîrsit de mai si inceput de weekend .

aglomeratie .

cit are de-a face aglomeratia cu zona garii centrale , cu ‘nceputu de weekend, cu orice,   sau cu sfirsitu de mai una, mai alta, nu stiu decit cei implicati in ea.

dac’or sti, ca dupa cit îs de beti sau altfel drogati, dupa cum se misca de pe un picior pe altu sau deloc, ai zice ca-s veniti din alta lume.

din africa, din asia, din america de sud, din anvers. africa, asia, america de sud fiind africa, asia, america de sud, iar antwerpen fiind buricu pamintului.  credeti-ma,  ca nu stiu ce spun, spun si io ce spun bastinasii. da’ de frumos, e frumos. anfen, mie-mi place! caci vorba poetului: nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie. asa.

ma’ndrept,  ca o rata sleampata- din cauza sandalelor pe care-mi vine sa le aruuunc, dar a plouat si n-am chef sa-mi inmoi bataturile’n baltoacele anversoaze – inspre kioskul de ziare;  fata mamii a scîncit tot drumul si nu suport s-o stiu nemultumita , ma’c sa-i  cumpar cea mai mare cutie , aia cu 30 de bucati de L&M. da, da, cu filtru, mama tine la sanatatea copilului!

-wonderful lady, wait a moment, UR soo wonderfull, I saw you so many times  passing by and  I want to speak to you, UR really wonderful, do you want to drink a coffee with me, UR wonderful …

ma simtz vizata, bine’nteles ca ma’ntorc sa vaz cine mi se adreseaza.

daca e cineva pe stada aia, si nu e nimeni,  care sa merite o asa abordare, apai io mi-s aia! bon, ar mai fi si fata mamii a frumoasa, cea mai frumoasa, da’ nu se pune, ea e copil.

yoù wait a monument, zice diva de mine. minunata, minunata, stiu, asta-mi  zice si barbac’miu daily, da’ tu altceva nu stii?

crezui, pt o milionime de secunda , ca-l pun la punct marturisind egzistenta unui colocatar, da’ el stie, intr’adevar,  si altceva:

– da-mi nrul tau de telefon, you are sooo wonderful,  hai aici sa bem o cafea, pe mine ma cheama Paco si sint din Senegal, da-mi numarul tau de telefon, wonderful lady, vreau sa ne intilnim, ca prieteni, of course, sa gatesc pentru tine, sint bucatar specializat in bucataria africana , o sa-ti gatesc asa cum numai o wonderful lady ca tine merita, da-mi, wonderful lady numarul tau de tel.

–  vai ce coincidenta, si io-s bucatar, p’izi dai sama ce ne-am mai cocoli, but darling , nu beau cafea, nu am telefon, ei, daca-ti spun ca n-am telefon, sint prea uanderfula ca sa te mint, nu am telefon!   si cum ziceam, darling,  nu fac vizite, nu ma imprietenesc, so call me weird if you wish, but calling  me e im-po-si-bil!

-blablawonderfulblablablalocuiesc in turnhout, da, worbesc olandeza, dar ai un accent wonderful in engleza, as vorbi cu tine zile si nopti intregi blablablawonderful, wonderfulblablabla, telef, adresa, blawonderblabla, uite atunci numarul meu, cuum, nici pix n-ai, stai ca fac io rost de unu, suna-ma wonderful lady, promite-mi, hai promite-mi ca o sa suni!

nu-i promit, dar iau hirtiuta si o bag in papornita  c-o privire care zice uite bai barbate, io  o pun bine,  tu conteaza pe mine! si plec sa iau copilului promisele bunataturi.

pauza de popcorn, cola si-o tigara

 , in timpu careia aflam  de ce nu tre s ama duc io frodata in africa – ca daca ma duc o sa trebiasca sa nu dau la cel putin toata populatia masculina nr de telefon-  asadar  de ce nu mai putea tînaru paco – ca era tînar, baiatu. si frumuseeel foc!- de mine: penca am curu mare, dupe cum s-a esprimat – si nu ma poci abtine sa n-o citez integral- amica D., cunascatoare de moravuri si dansuri africane. de ce a facut si ea curu mare, de-o vreme’ncoace, asta e o intrebare pe care nu ne-o punem.

bon. acu ar trebi sa fie FIN-ul filmului

numa ca:

se facu ziua.

zi de inceput de iunie cu soare, cirese , de-astea. ca’n iunie.

si suna telefonu.

io poci  sa zic nu cind imi cere cineva ceva, da’ culmea coincidentei face ca -mi trebea o piine si fro doi morcovi, asa ca ce zic: de ce sa ma’c pe colt , acilea, sa le cumpar, cind po sa le iau si din anvers?

si m-am dus.

si-am ajuns prin berchem, sau cam asa ceva. anvers, cu alte litere.

si cum stateam io asa si ma uitam de-amboulea la masinaria aia in care  bagi parale –  daca gasesti orificiul destinat acestei  discutabile  activitati – daca vrei sa ai parcare, numa ce auz:

– ooh, wonderful lady, soarta a facut sa ne reintîlnim! nu m-ai suna…

omfg, ma gindesc io, da’ nu  in sensu de iupiii, cine se iubeste se’ntilneste, ci’n sensu de omffg! wtf, mai bine sedeam acasa, legata de pat cum m-a lasat colocataru dupa ce-a auzit din gura copilului ce se’ntîmpla cu omenirea cind ma sucesc si’nvîrtesc io pîntre ea!

ma’ntorc spre el, il salut cu gura pîna la urechi, apoi ii propun sa faca cunostinta cu barbac’miu care tocma iesea din dugheana de vizavi:

paco, friend, zic io ‘n inglish, ca n-am uitat ca-s uandarfula la accent, let me introduce to you my lovely husband D. !

amica D. da sa scape sandvisul din mîna, dar recunoaste numele lu dragu de paco  si intra-n joc pe loc. da’ pe loc, pe loc, pe loc, de  rasare busuioc!

paco se uita ca la felu cinspe dintr-un meniu pe baza de sare si piper, e incintat de cunostinta si  regreta ca nu are timp sa bea o cafea cu noi ca are appointment cu doftoru.

dezamagite nevoie mare, intoarcem ale noastre cururi mari la paco si plecam, mîna’n mîna, sa rezolvam ce-ar mai fi fost de rezolvat.

    FIN 

( à suivre?)

iar numaru lu paco e 00324847619 si dup’aia o cifra miiiica, da asa de mica ca e ca si cum ar fi nimic. si inca una ceva mai maricica, dup’aia.si gata

 
 

mission (presque) accomplie

– ce manînc?

– ce manînci!

-e orez?

– nu-i orez.

– e grîu?!

– e grîu.

– tu ai mai facut grîu…

– am mai…

– tot asa cu legume …

– tot asa.

– e bun!

– bine ca-i bun.

– mai bun decit alta data!

– i-auzi auzea!

– de ce e acum mai bun?

– poate pentru ca e grîu cocolit de mine zeci si zeci de minute’ntregi, si nu de-ala Ebly de-i gata in cîtesva clipite.

– sa stii ca da! asta are gust! vezi, si Clara zice la fel!

are, zic scurt si cuprinzator, in timp ce-mi savurez victoria: de mai bine de zece ani incoace nu s-au mai cerut sa mearga la mecdonalds, acu incep sa priceapa si ce-i ala Gust! n-am asudat, si-o sa mai asud, dijeaba! mission accopmlie, mi hepi!

– sa nu mai cumperi de-ala de la Ebly!

n-o sa mai, zic io mai putin scurt , da’ tot  cuprinzator,  rumegind imaginea reusite- mi: or sa-mi faca statuie cind or pricepe si ei ce-am priceput io azi! picioare din vinete, nas din tomata, urechi din frunze de varza.  sau altfel, parca conteaza? bine ca i-am dat pe brazda!

– pai sa nu mai, ca zice Koen c-o sa planteze Marcel, anu’ asta,  grîu si’n fata noastra si pe laturi. si-o sa fur…huh, culeg eu cind o sa ai nevoie!

a, zic io mai scurt si mai necuprinzator decit intentia sa. mission impossible sa-l lamuresc ca nu se poa? aiurea, pina iau io o gura de chablis, colocataru-l educa:

– sa nu te vad ca faci asa ceva!

– pai ce, tu tre sa nu ma vezi?   Marcel!

 

‘s acra

posibilitatea ca forma de sarlota sa caza ‘n fund , si nu in gura, era de suta la suta pen  ca n-am covor în bucatarie.

 deci asa a cazut.

A CAZUT, nu i-am dat io drumu  ca daca era sa dau drumu , dadeam la cutia cu oua de supt ea, sau  la sticla cu lapte din mîna aialanta  ca de-astea am destule, da’ sarlota aveam doar una, abea facuta cu cantitate de zacar gresit masurata- da’ de-asta urma sa-mi dau sama abia cind hapaiau  cobaii,  cam acru chiorîndu-se la moa . sau imi faceau cu ochiu a felicitare c-am mai produs si io ceva cu alceva decit cu  chocolat. se poa. 

 a cazut ea de nebuna cind toma voiam s-o introduc in frijider. da’  mai bine cadea’n brînci, sa stiu o treaba: podea murdara, munca de pomana…sau, mai pe scurt: am facut un kkt! sa nu-ti introduci picioarele? nu, caci ea a cazut in fund, deci  io hepi. 

hepi, pîn’am dezbracat-o de mantou’i de aluminiu si’am dat de-o charlotte ravasita, ciufulita, un fel de perte totale daca era sa fie otomobil. da-i doar o sarlota, ase ca ne uitam acru la ea si-o ha(haha)lim.

desi’i de plîns

dupa un inceput promitator

da’ las’ ca mai pa seara’ncolo, dupa ce mulg vaca, fac inghetata de ciocolata sa-mi ia acreala