RSS

Arhive pe categorii: ma vie en rose

fila de viata în familie

– fai Pestrito, tu esti chioara, tu chiar nu vezi ca o cioara le da puilor tîrcoale, de ce nu ti-i tii sub poale?
„nu TI-II  tii”?? oh cum vorbesti, vezi ca ma dezamagesti! Gogule, vedea-te-as ciorba (ca sa nu zic alta vorba!), pîn sa mi te urci pe spate, discutaram cam de toate, inclusiv despre capitolu responsabilitate. ad litteram ^ti  zisei ca i-oi oua si i-oi cloci, i-oi hrani si dadaci ‘n timp ce tu te’nfoiesti si – ca coiu in caldare- pîn ograda te’nvîrtesti, DAR SLASH SI in acelasi timp, pe pui  de rele îi pazesti! in momentu asta sprijinu-ti  e imperios necesar, da’ tu te faci ca n-ai habar.
– uuh, pestrito, esti mazarfacarsecsi cind cotcodacesti ca’n  caietu de vocabular!
– oh, cita stupiditate, din a mea parte, sa  po crez c’un cocos poa sa rezolve sarcini acumulate!
– fai Pestrito, tine-ti pliscu, tu crezi c’ar fi prima oara cind m-as lua io de- o cioara? si mai du-te’n pana mea, ca de vreo trei zile’ncoa da tircoale, sta la pînda cioara asta cam bolînda. pîn’acu mincat-a  resturi din cutia cu gunoi, si numa din cînd in cînd se uita piezis la noi. m-am luat de ea de-atuncea,  nu stiu ce nu  i-am  strigat, da’ nici vorba ca sa plece!  astazi s-a cam agitat , o fi de la vremea rece, si la puisori s-a dat.  m-am stropsit cumplit la dînsa,  tare s-a mai speriat, da’ s-a’ntors din zbor de’ndata ce puiutii au calcat iarba verde si inalta din afara tarcului, cum sa-i scap acu de cioara, fir-ar ea a dracului?!
– puii mamii, nu miscati, stati sub tufis pitulati! cum sa-i scapi, apai goguta, asta-i buna întrebare, parca nu ai fi barbat! ia-te, mai,  cu ea la trînta, nu te zbate pe acilea ca un peste pe uscat!  copilasi , stati împreuna si de mama ascultati, ca nu e deloc de gluma cu aceasta rapitoare!
si’ ntr-o doara,  closca zboara peste  plasa cea de sîrma, vîntu-i  suiera pîn pene ca sirena de vapor, cioara sare’ntr-un picior, closca  o prinde din urma si o ia la ciondaneala. trei secunde mai tîrziu: uite-o cioara cum mai zboara!
de dupa gard, gogu se’nfoaie si  rasufla usurat, p’urma , ‘n pas de defilare, se-apropie de-o gainusa  si o pune la calcat.
 
6 comentarii

Scris de pe august 23, 2011 în domestice, ma vie en rose, vacanta

 

o floare si doi gradinari part 2

(part oan, scoasa-n lume in aprilie 2007,  e subt cheie, in arhiva lu iahu 360°, iar cheia e pusa bine. part oan era mai scurta decit part 2 – în cazu’n care asta consoleaza pe cineva)

-mîndro,  fusi de muncisi in gradina?

– fusei, bade, ce’ntrebare, doara ma stii gospodina! ‘n ordine aleatoare:  azi pusei rufele la soare, facui bors cu perisoare, ma epilai pe picioare, stersei prafu’n dormitoare – precum si’n camera mare-, platii amenda ta pt viteza prea mare, trimisei odraslele’ntr-o scurta plimbare – la supermarchet, da un’ sa-mi vie cu drob de sare in spinare-, baui cafea fara tzigare, tunsei iarba ca era prea mare, pusei apa in caldare si o dadui la mioare, ma scarpinai la subtzioare ,  storsei cosuri pa spinare, apoi, întru relaxare, precum orice gospodina, fui de muncii in gradina.

-Lumi, io sînt serios!

– serios si artagos, tulai, bade, nu-i frumos! da’ ce, io mi-s mai prejos?

– Lumi, io ti-am spus -cîndva-  sa lasi gradina’n seama mea, ca io stiu a separa floarea de samînta rea !

–  foaie verde de artar, te-o fi facutara soacra -mea gradinar, precum si foaie verde manioc , bade,  m-o fi crescutara  mama la bloc, dara mai ales  floare alba de sulfina, si io, bade, stiu de-atuncea, de cindva, ce-i aia floare si ce-i aia balarie in gradina!

– ba nu, Lumi, iar ai smuls ce nu trebea!

– bade, stai umpic asa: de adaptarea speciilor la mediu  ai auzit, da? eh, cum pliveam io asa, de zor, am ocservat ca balaria aia – de care nu scapam , în ciuda eforturilor tale  (nu prea des)repetate si , neaparat de mentionat, lipsite de  respect pt industria chimica- creste pîntre margarete cam ca margareta, pîntre ferigi cam ca feriga, pîntre trandafiri cam ca trandafiru -da chiar ca, numa ca n-are spini.

deci am plivit-o.

dupa care am ocservat alta balarie pa care n-o mai ocservasem pîna anu asta si care nu crestea nici cam ca ochiu boului ,pîntre ochii boului, nici ca levantica, pîntre levantici, nici cam ca macu, pîntre maci, nici cam ca tufanelele… anfen, balaria asta crestea cam ca ea asa, da crestea pîn prea multe locuri, asa ca am fost sigura ca e balarie, ca doara stii ca de cînd cu agricultura asta biologica, de pe cimpurile de-alaturea, vîntu poarta, apoi depune,  fel si fel de seminte de fel si fel de balarii  in gradinita noastra, dupa care  soarele le clorofiliceste, ploaia le  hraneste. si ele ce mai are de facut?  ele creste.multe . 

deci am plivit-o.

– deci aia era planta, Lumi! planta aia de-ai ales-o tu in magazinu ala cu flori multe in care te-ai invirtit o zi’ntreaga si-ai ales doar o planta, de ma’ntrebai mah, asta o fi  Lumi, ca ea cind se duce la magazin vine cu de toate, pa cind azi, cind am avut si io in sfirsit chef sa ma deplasez, ia doar o planta?

–  a, aia! shuck, shuck, shuck, iar am facut-o lata!?!!? haolica,   uitasem de ea!  asa cum am uita sa-ti spui c-am mai facut azi o fapta, si-anume o spuma de ciocolata! portie dubla, badie? sau, la cit esti de amarit, nu ti-o intra nici macar una simpla pe gît?

frunza verde solzi de peste, de-abia ce mînca  badea ciucalata aia buna –   linsa-sa apoi, tacticos,  pa deste-  ca  si fu iar cu voiebuna si despre gradina nici ca mai pomeneste!

pîna cind:

– Lumiiiii, stii cumva cine a – ca sa zic asa-  dat primu ajutor africanului?

– colocatare, ce stiu io e ca  sigur nu ala caruia de j’de ani incoace gura nu-i mai tace si tot zice ca-l repara el, mestesugareste

   -eh, am uitat de el! da ia zi, mai e ciocolata de-aia, spuma?

– sigur, bade, cum sa nu?! ti-o servesc îndata , cam peste vreo ‘jde ani si-o luna

 
6 comentarii

Scris de pe august 15, 2011 în domestice, ma vie en rose

 

arta conversatiei

diptic despre cum se aduce la cunostinta o veste proasta si una buna. sau una buna si una proasta, nu stiu, inca nu m-am hotarît:

primu tablou:

amiaza de vara’nspre toamna si  alte alea de care nu-mi mai aduc acu aminte , dec i amiaza de vara’nspre toamna minus una-alta, acu fro cinspe anisori

telefonu:

-tzîîrrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîî…

io:

-alo, cu moa.

M.:

– alo, lumi, cînd ziceai ca nasti?

io:

– ori chiar arzi de narabdare sa -ti vezi viitoru fin, ori esti amnezic, mon cher, nu ti-am zis ieri ca poimîine?

M.:

– da…mda…îîî… colocataru tau e aci la ferma, stii, nu?

io:

– d…

M.:

– …n sopronu ala’n care tinem ustensilele de pescuit si de vînatoare

io:

– da…

M.:

– sa nu te sperii, da’ are o gaura in cap

io:

– o gaur…

M.:

– nu te speria, a venit doctoru si l-a trimis cu ambulanta la urgentz…

io:

– la urg…

M.:

– da’ nu te speria, ca  peste o ora il aduc eu acasa, masina lui o bag acilea in gara…

io:

– pai…

M.:

– nu te speria, ca nu e grav, da’ nu poa sa conduca ca si-a rupt si…

io:

– daca nu e grav si de speriat, inseamna ca nu si-a rupt gîtu’, sper!

M.:

– aaa, nuuu, tu nu’ntelegi ca nu ai de ce sa-ti faci griji? doar mîna!

io:

– care mîna? a, stînga, zici?! bon, atuncea nu ma speriu, da’ de nascut, era cît pe ce sa. ho ca stau, stau si-ascult… aha, si-aia dreapta? da-i  doar luxata, i-auzi, auzea ce noroc pe el!  auzi, da’ mai ai ceva pe lista, ca am ceva de facut? ah, nu nu-ti face griji, nu e nimic grav, doar vreau sa-ti vîr telefonu’ pe gît!

tablou doi

dimineata de iunie a anului de greatza doomiiunspe.

telefonu :

– tîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr…

io beau cafea

telefonu continua sa vorbeasca singur , tzîîrr, tzîîrr, tzîîrr.

io -i urmez egzemplu si-mi zic cui , za fî,  poa sa-i fie asa de dor de mine’ncît sa  suna la opt fara un sfert? copchiii abia au iesit pe usa, daca au uitat ceva pe masa din bucatarie sau p’aia din sufrajerie,  pe scaun  sau in dormitor, nu suna la telef ci la usa. la tel suna numa dac-au ajuns in capu strazii . ca sa aflu raspunsu, tre sa salt receptoru. io  raspunsu nu vreau sa-l aflu, telefonu nu se da batut. a se ocserva, ma rog oarecum frumos, ca nu-mi zic  cine , za fî, are nevoie de mine la ora asta matinala. ‘s înca prea adormita ca sa gîndesc suficient de  realist, d’aia.

telefonu:

– tzîî…

io:

– alo, cu moa.

G. (sora lu M.. M.-ul din primu tablou), fara entuziasmul ce-o caracterizeaza (sau ce-l capata cind ma aude la capatu’ firului ? nu stiu, inca nu m-am hotarit)  :

– a, lumi, ai dat drumu la radio, ai auzit?

io:

– bunadimineata, G., am dat drumu la radio, am auzit de toate pentru toti, la ce anume te referi?

G.:

– pai cum sa-ti zic…sa nu te sperii… la cadavru ala de l-au gasit in dimineata asta linga casa lui M.

io:

– omg!

– unii zic ca ar fi fost impuscat, altii ca ar fi avut accident.

io:

– omg, wtf sau ha! nu mai stiu. sau poate toate la un loc, nu mai stiu.

si dup-aia, tot io, instantaneu treaza si deloc breaza:

– ce spui tu , straine?????

– acolo pe colt, sttii, unde e liliacul ala cu flori albe, da’ nu te speria ca nu e M., l-am sunat io adineoarea si mi-a raspuns. deci M. traieste, asa ca sa nu te sperii daca auzi la radio despre asta. si-n rest, toate bune?

io:   

 

 

 
3 comentarii

Scris de pe iunie 8, 2011 în 1, dulcegarii, ma vie en rose

 

mission (presque) accomplie

– ce manînc?

– ce manînci!

-e orez?

– nu-i orez.

– e grîu?!

– e grîu.

– tu ai mai facut grîu…

– am mai…

– tot asa cu legume …

– tot asa.

– e bun!

– bine ca-i bun.

– mai bun decit alta data!

– i-auzi auzea!

– de ce e acum mai bun?

– poate pentru ca e grîu cocolit de mine zeci si zeci de minute’ntregi, si nu de-ala Ebly de-i gata in cîtesva clipite.

– sa stii ca da! asta are gust! vezi, si Clara zice la fel!

are, zic scurt si cuprinzator, in timp ce-mi savurez victoria: de mai bine de zece ani incoace nu s-au mai cerut sa mearga la mecdonalds, acu incep sa priceapa si ce-i ala Gust! n-am asudat, si-o sa mai asud, dijeaba! mission accopmlie, mi hepi!

– sa nu mai cumperi de-ala de la Ebly!

n-o sa mai, zic io mai putin scurt , da’ tot  cuprinzator,  rumegind imaginea reusite- mi: or sa-mi faca statuie cind or pricepe si ei ce-am priceput io azi! picioare din vinete, nas din tomata, urechi din frunze de varza.  sau altfel, parca conteaza? bine ca i-am dat pe brazda!

– pai sa nu mai, ca zice Koen c-o sa planteze Marcel, anu’ asta,  grîu si’n fata noastra si pe laturi. si-o sa fur…huh, culeg eu cind o sa ai nevoie!

a, zic io mai scurt si mai necuprinzator decit intentia sa. mission impossible sa-l lamuresc ca nu se poa? aiurea, pina iau io o gura de chablis, colocataru-l educa:

– sa nu te vad ca faci asa ceva!

– pai ce, tu tre sa nu ma vezi?   Marcel!

 

ying &yang

RETETA DE ESEC

ca sa reusesti esecu iti trebe astea ingrediente:  o reteta fff simpla si cinspe cocoane s’un fatalau arhiconvinsi ca mai bucatari decit ei nu-i nimenea.

modu de preparare: esplici reteta (de parca mai erea ceva de esplicat la ea) si pui mîinile la ochi  – da’ mai la figurat asa, nu cum facea instructoru meu de la scoala de soferie cind luam io curbele- cind vezi ce vezi: cîte persoane, atîtea -ba chiar mai multe –  interpretari,  atîtea lipsuri de ‘ntelegere/pricepere practica si teoretica . între timp  incerci sa faci din kkt , bici. comestibil.

RETETA DE SUCCES

ca sa reusesti succesu iti trebe astea ingrediente: o reteta simpla (dar cam laborioasa qua mise en place) si douajdoi de copilandri de zece-unspe ani.

modu de preparare: esplici reteta (si cam e de esplicat la ea) si te freci la ochi –  la propriu si la figurat – cind vezi ce vezi: citi copii(cam multi dupe gustu meu), doar o interpretare – aia din reteta; cîti copii, tot  atîta neîndemînare -pai daca-s copii si „mama nu ma lasa sa o ajut”/”cînd tre sa petrec uichendu cu tata, merem si luam cartofi prajiti, iar mama nu face mincare ca nu suporta prietenu ei mirosuri in casa”/ „n-am voie sa pun mîna pe cutit ca taie”/”noi mîncam la bunica”/”noi avem o bucatarie foarte scumpa”…!! ;  cîti copii, atîta pricepere/’ntelegere practica si teoretica : reteta a reusit PER-FECT!   

pacat ca copiii, cei mai multi din ei, se fac oameni mari. da’ tot nu-mi dau demisia

 
8 comentarii

Scris de pe decembrie 9, 2010 în ma vie en rose, SHUCK HAPPENS

 

za „chec trufa pralinata” (d)efect

fui down

now I’m fat too

 
 

vacanta

– mama, tata, frate iubit…am o veste mare pentru voi! – zice fata mamii s’a lu tac’su.

– ai luat vro nota buna, intreaba fratîne’su.

– bum! paf! poc! zice pleisteisanu’ n care-i afundat tac’su lu fata mamii.

– nota buna, ce optimist sînt! poate ti-a venit ciclu? sau ti-ai taiat ghearele alea de la mîini? hai, spune, nu ne mai tine pe jar!

 imi fac si io loc , si zic:

– o alintasi destul, baiatu’ mamii, taci acu rapid din gurita si las-o sa vorbeasca.

iar fata mamii graieste. uite’ asea:

– mîine poate mama sa-si ia vacanta, o sa GATESC  éu in locul ei!

– heeelp, mamaaa, sper ca n-ai de gind sa lasi sa mi se intimple asa ceva , smiorcaie baiatu mamii.

–      bum! paf! poc! trosc! ta-ta-ra-ta-ta, zice pleisteisanu ‘n care’i afundat tac’su lu fata mamii.  

– fata mamii, mîine nu am de gind sa gatesc, doar o sa fac mîncare, deci imi prevazusem singura vacanta… da’ daca tu insisti… da, am piept de pui, da’ tre sa-l filezi , e, las’ ca’ti arat io cum.. e si ceapa… n-am ardei, da’ cumpara mama! e, e si de soia neagra, si de stridii, si sarat, si dulce, e sos de soia cît vrei…

  pricepem, deci,  ca s-a orientat fata mamii inspre un fel oriental, si nu tinem cont de remarca lu’ frac’su – desi are si el dreptate’n felu’ lui-  cum ca ha, cine nu stie sa gateasca aziaticesc?!

fata mamii a taiat ceapa, fata mamii a curat ardeii, fata mamii a filat pieptii de gaina, fata mamii a oparit tecile…. fata mamii a facut tot, fata mamii a facut mîncare! s-o mînc io pe ea!… si pe  fata mamii! oh, pardon, fata mamii a gatit, asa tre sa zic!

mama fetii a fumat l&m ,  a beut o stic…ahum, un pahar de rioja si-a mai zis p’ici pe colea cam cum ar trebi…  iar mîine tre sa mearga la magazen sa cumpere ceapa si sosuri de soia, ca n-a tinut fata mamii bine ‘n mîini frîurile proportiilor. da’ asta sa ne fie paguba! mi hepi si in za mud for mai multa vacanta;;)

 

ploiesc

cite un pic

pic

pic

pîna n-o mai ramînea nimic

ZvînTare de CUvînt

 
2 comentarii

Scris de pe noiembrie 11, 2010 în ma vie en rose, semplî com bonjur

 

reteta de minune

cum se prepara o minune? giizas, pai io sa va spui? se face  simplu. 
simplu, simplu,  da’ daca nu stii reteta…  io, cinstit,   as vrea s-o stiu p-aia  cu apa si sampania. a, era vin? buun si-ala.
 da’ de-acu, da’ de-acu gata, s-a sfirsit cu lipsa de retete de minuni, poftiti de aflati cum sa faci, minune mare,  din dovleac, peste! ceea ce e mai original decit mult peste din putin peste. parerea mea ca doara deh, minunea mea.
 
ingrediente: 
se ia o toamna.
 toamna asta.
ba mai bine se lasa toamna acolo unde-i, ca sede bine, si se culeg bostanii din gradina.
 
mod de preparare:
din bostani  se face supa, placinta, sos, lasagna, crochete, supa , placinta, sos, lasagna, crochete  si criza de isterie ca ce sa (ma) mai fac cu-atitia bostani.
dupa ce-a dat isteria’n clocot  , se ia un praf de inspiratie divina si se  pun vro trei bostani in fata càsii. 
nu se pune pancarta cu ” gratis om mee te nemen” ( scapati-ma de belea– n.t.) , ca presupunem ca doara n-o sa creaza ai de-or trece p-acilea c’am ornamentat pt halouin;
 se pot pune si mai multi, da io m-am spetit doar cu vro trei ca era roaba pi jeanta si deh, pa vremea cind urmam io cursu de robie, taman la capitolu aer comprimat si ventile  am catadicsit sa absentez ca trebia sa nasc, de-aia nici n-am mai dat restantele, ca cursu de scutece si biberoane parea mai important, ca parca  ce stiam io ca copiii ies cam repede din scutece, si iote-ma acu insuficient calificata..anfen, copchiii….asta-i alta scuza, alta mincare de peste, alta minunatie, sa videm mai departe ce si cum cu reteta:
 
mod de preparare in continuare:  
se deschide usa cind auzi soneria.
 anfen,  po s-o deschizi si daca n-ai auzit soneria, ca ce ma bag io cînd deschide omu usa lui,  da’ s-ar prea putea sa nu  dai cu ochii de -o femeie  cam zgribulita asa, care te‘ntreaba daca-i dai voie sa ia un bostan din fata càsii.    
tu-i zici ca oho, ia-i pe toti , si daca mai vrei, iti mai dau.
se merge in gradina si  se mai iau doi bostani . se ramine cu gura cascata cind femeia, care suise deja p’aia trei in otomobil si se repezea de-acuma sa te-ajute cu ai’laltii,  te’ntreaba daca cumva poa sa-ti faca vro placere cu vro citiva, atitia cite guri flaminde ar fi’n  casa , pastravi.
se inchide gura, da repede se  deschide din nou ca sa’ntrebi ca prostu „vrei sa zici peste?”… si se’nchide din nou ca sa te’ntrebi in gind daca cumva i-o vinde mai scump decit in carfur.
 
se ramine cu gura si mai cascata cind femeia zice ca stii, fi-miu mere saptaminal la pescuit, io acuma de la el vin, si-am doo sertare pline cu virf de pastravi in congelator, de-aia  vreau sa ti-i dau tie asa, in locu bostanilor, pe-astia . da’ tre sa-i cureti, te descurci?.

 

penca esti cu gura prea cascata, n-ai cum sa zici de eleganta asa ca o, vai, da nu e nevoie, ci zici fericit si bucuros si multumit iiii, chiar asa?, multumesc mult, ma descurc, ma descurc! 

 la cit de cascat esti , nu s’daca po sa zici un   ooooooomaaaaaigaaaat, cind zice stii ce, ia-i de fapt  pe toti!  opt. 8!! o-pî-tî!!! asa ca deci po sa cazi pe spate.
nu de alta , da’ tot aveai de gind sa cumperi  peste azi! da chiar atita?!
 
 
  iote  coincidenta:  la radio toma se desfasoara slagaru „cine-a pus bostanu’n drum, ala n-a fost om nebun, ala a fost om cu minte, cine-o face ca el , ca el o sa pateasca. poate.”  inchei si io odata cu el: urmati , deci , reteta, si cine stie… doamne’ajuta!
P.S. oarecum pesimist – femeia locuieste p’acilea, da-i de fel   grecoaica….
P.P.S. rozuliu – ….da ce naibii, n-or fi numa grecii oameni minunati!

 

 
 

 

 

din jurnalu unei transsexuale

IERI:

am o idee!

m-a convins, de parca mai era nevoie, cu vro ora’n urma,  ca-i un geniu economic ( o suta si muuulti euro nu-i mult, mama, uite-l p’ala de cinci sute, si-ala-i tot telefon, da’  nu-l vreau… acu’… vezi ca te fac sa economisesti trei sute si umpicut de tot de euro?), daca n-ar trebi sa calc frîna  – ca  galopez , da trebe mers la pas;  eh,  mi-au ramas , multumita lu baiatu lu mama ala destept si frumos si grijuliu cu mica renumeratie a marii noastre  famelii  , bani de amenda, da’  desi mi-ar trebi si-asa ceva, ca n-am avut nici una pîn’acu, e iote ca taman azi n-am chef de ea –  ,  si nu mi-ar fi gîndu la ce sa (ma) fac cu toate halea de le-am cumparat de la dugheana lu ali baba si cei el stie cîti hoti au hotarît preturile alea saptamînal  în exotica crestere,  as tropai de nerabdare sa mi-o zica.

 da asa, fac si fuck în gînd ardei umpluti, ficat de miel in sos de ceapa, pulpa de miel umpluta c’oi vedea io ce, sarmale de orez în foi de vita , placinta cu brînza dulce, si, daca nu s-o face poimîine pina fac astea, si o placinta cu brînza sarata, d’aia- i  zic umpic cam absenta:

– daca ideea-ti se refera la ubs sau alte brizbrizuri pt telefonu ala muuuuuult prea scump, dupa deloc umila mea parere, po s-o bagi deja la frigider, frumosu si deteptu  mamii !  perioada de revalidare dupa arsura de azi o sa-mi fie îndelungata,  asa ca  -i   mai bine sa seada  rece; nu se’mpute pîn’o fi sa vreau sa stiu de ea ( in cazu ca pîn absurd oi vrea vrodata asta) , si nici n-o creste prea repede de la caldura creierilor tai încinsi de blutusuri, ringtonuri, chestii si   MP-tre(i)stii.

– aaa, nuuuu, e o idee pentru la masa, pariu ca te’ntereseaza?

acu, io stiu deja c’are si  geniu  culinar – mamaliga cu ciocolata, cereale cu varza acra, pizza cu mustar în loc de sos de rosii… iac’ o  sumara trecere’n revista a  genialelor realizari realizate de produsu’ncrucisarii  genelor  unuia cu zero,zero  putinzte bucataresti , si  uneia cu minuscule priceperi dar mari pohte, da o dovada’n plus mi-ar ridica moralu cazut de pe scara cu preturi pentru telefoane – ca de pretu pt ardei am avut io grije.  zic: phiii, vad gresit, sau e chiar cinci euro pa kil???  a, ok si multumesc, daca-i lasi la trei jumate, ee, cum patru, trei jumate suna mai bine, hai,  mai pune patru’n punga si poate rotunjesti la trei, eeee, glumesc, trei jumate-i bine – ase ca zic ca cîstiga pariu .

prepari azi ce-ai cumparat din macelaria aia marocana? da? ce bine, abia astept sa-i spun partenerului tau  si,  pîn la proba contrarrie, tatalui meu, ca mîncarea-i gatita de o  transsexuala!

– era,  cumva, si un pachet de simtu umorului de doi bani în cutia telefonului, zic io hotarîta sa opresc masina la primu market, sa cumpar stafide.

– pfff, n-ai priceput!  azi esti een vrouw met kloten (o femee cu coaie), pricepi acu? 

– haha, uitasem de ele!  nu-i rea ideea, da io zic sa mai catam si alta, blabla, blabla, blabla…

………………………………….

AZI:  

colocataru, înfometat  de-atîta uitat la folbal: mmm, miroase  bine! ce-i asta?

adica asta:

klote (coaie – nt), da cre c’am pus prea mult piper pt fizicu, cultura si digestia ta.

colocataru molfane salata -cu pîine turceasca , ceapa marinata, rosii concasate si fenicul prajit-  peste care troneaza trei felii de klote, si ma contrazice:

– nu e klote, e bun !

( n. a. – io, cind nu-mi reuseste ceva cum vreau io, sau cînd nu-i reuseste alcuiva, ceva, asa cum vreau io, ei bine, atuncea io  zic ca cevau ala e KLOTE. maman, precum vezi, nu s-au lipit de mine’nvataurile matale)

io : ei, de bun, e bun! da e klote!

colocataru : e, hai ca nu-i klo…

io:  daca- ti zic klote, inseamna ca-s klote! klote, adica klote.

colocataru: … kl…fir’ar sa fieeee! astea-s chiar coaaiieeee???

io: e, hai, începi acu sa te alinti, te pomeni? nu mai sint bune acuma, sau ce?

a, ba da, dar …si zice,  la tema , niste chestii nu prea potrivite pt urechile copiilor, copiii zic -tot la tema- niste chestii nu prea potrivite pt urechile parintilor, blabla, blabla, blabla…

deci cam asa ceva