RSS

Arhive pe categorii: domestice

reteta de minune

cum se prepara o minune? giizas, pai io sa va spui? se face  simplu. 
simplu, simplu,  da’ daca nu stii reteta…  io, cinstit,   as vrea s-o stiu p-aia  cu apa si sampania. a, era vin? buun si-ala.
 da’ de-acu, da’ de-acu gata, s-a sfirsit cu lipsa de retete de minuni, poftiti de aflati cum sa faci, minune mare,  din dovleac, peste! ceea ce e mai original decit mult peste din putin peste. parerea mea ca doara deh, minunea mea.
 
ingrediente: 
se ia o toamna.
 toamna asta.
ba mai bine se lasa toamna acolo unde-i, ca sede bine, si se culeg bostanii din gradina.
 
mod de preparare:
din bostani  se face supa, placinta, sos, lasagna, crochete, supa , placinta, sos, lasagna, crochete  si criza de isterie ca ce sa (ma) mai fac cu-atitia bostani.
dupa ce-a dat isteria’n clocot  , se ia un praf de inspiratie divina si se  pun vro trei bostani in fata càsii. 
nu se pune pancarta cu ” gratis om mee te nemen” ( scapati-ma de belea– n.t.) , ca presupunem ca doara n-o sa creaza ai de-or trece p-acilea c’am ornamentat pt halouin;
 se pot pune si mai multi, da io m-am spetit doar cu vro trei ca era roaba pi jeanta si deh, pa vremea cind urmam io cursu de robie, taman la capitolu aer comprimat si ventile  am catadicsit sa absentez ca trebia sa nasc, de-aia nici n-am mai dat restantele, ca cursu de scutece si biberoane parea mai important, ca parca  ce stiam io ca copiii ies cam repede din scutece, si iote-ma acu insuficient calificata..anfen, copchiii….asta-i alta scuza, alta mincare de peste, alta minunatie, sa videm mai departe ce si cum cu reteta:
 
mod de preparare in continuare:  
se deschide usa cind auzi soneria.
 anfen,  po s-o deschizi si daca n-ai auzit soneria, ca ce ma bag io cînd deschide omu usa lui,  da’ s-ar prea putea sa nu  dai cu ochii de -o femeie  cam zgribulita asa, care te‘ntreaba daca-i dai voie sa ia un bostan din fata càsii.    
tu-i zici ca oho, ia-i pe toti , si daca mai vrei, iti mai dau.
se merge in gradina si  se mai iau doi bostani . se ramine cu gura cascata cind femeia, care suise deja p’aia trei in otomobil si se repezea de-acuma sa te-ajute cu ai’laltii,  te’ntreaba daca cumva poa sa-ti faca vro placere cu vro citiva, atitia cite guri flaminde ar fi’n  casa , pastravi.
se inchide gura, da repede se  deschide din nou ca sa’ntrebi ca prostu „vrei sa zici peste?”… si se’nchide din nou ca sa te’ntrebi in gind daca cumva i-o vinde mai scump decit in carfur.
 
se ramine cu gura si mai cascata cind femeia zice ca stii, fi-miu mere saptaminal la pescuit, io acuma de la el vin, si-am doo sertare pline cu virf de pastravi in congelator, de-aia  vreau sa ti-i dau tie asa, in locu bostanilor, pe-astia . da’ tre sa-i cureti, te descurci?.

 

penca esti cu gura prea cascata, n-ai cum sa zici de eleganta asa ca o, vai, da nu e nevoie, ci zici fericit si bucuros si multumit iiii, chiar asa?, multumesc mult, ma descurc, ma descurc! 

 la cit de cascat esti , nu s’daca po sa zici un   ooooooomaaaaaigaaaat, cind zice stii ce, ia-i de fapt  pe toti!  opt. 8!! o-pî-tî!!! asa ca deci po sa cazi pe spate.
nu de alta , da’ tot aveai de gind sa cumperi  peste azi! da chiar atita?!
 
 
  iote  coincidenta:  la radio toma se desfasoara slagaru „cine-a pus bostanu’n drum, ala n-a fost om nebun, ala a fost om cu minte, cine-o face ca el , ca el o sa pateasca. poate.”  inchei si io odata cu el: urmati , deci , reteta, si cine stie… doamne’ajuta!
P.S. oarecum pesimist – femeia locuieste p’acilea, da-i de fel   grecoaica….
P.P.S. rozuliu – ….da ce naibii, n-or fi numa grecii oameni minunati!

 

 
 

 

 

sinonim

cîteva minute dupa orele patru ale amiezii.  arunca rucsacul cit colo, si’si baga nasu’n bucatarie:

– mm, het ruikt zo lekker, wat ben je aan het bakken?

– apoi cum sa nu miroasa bine daca fac cornulete cu rahat?!

– aha!

si dispare .

reapare cinspe secunde mai tirziu. pe de’a’ntregu’ si putin confuz, contrariat.  parca:

– cro…ccro… ma rog, chestia  asta pe care o faci e ceva romanesc?

– cornulete cu rahat, da, e o reteta romaneasca.

– conolete cu rahat… rahat? mammaaaaa…. rahat inseamna cacat, nu-i asa????  pai in Romania se maninca  cacat?

– asta inseamna, desteptu mamii! da sa pup baiat destept ce esti!  în Romania, si nu numai, mînca unii  cacat, daca intelegi ce vreau sa zic, dar rahatul asta este turks fruit, cum ar zice lumea pe’acilea.

– ah, turks fruit! … rahat… cacat…  tot aia… si sigur  am inteles ce-ai vrut sa zici cu „unii maînca cacat”. doar sint destept!

(întîmplarea, aci deghizata-n programa scolara, face ca baiatu mamii sa-si bata capu  saptamina asta , la ora de olandeza, cu proverbe, zicatori, expresii, de-astea. profa  de olandeza îi preda si franceza si engleza, iata probablemente de ce,   la capitolu de saptamina asta, face paralele -sau perpendiculare, ce stiu io-  cu’ntelepciunea populara a galilor si anglo-saxofonilor. )      

vro zece  cornulete (el zece, ca io doar doua-trei. 4,5,6)  mai tîrziu:

– mamma, profa a zis sa bifam in dreptul proverbului (zicatorii, expresiei, de-astea) pe care-l stim si in alta limba. si daca stim vreunul fara corespondent in olandeza, sa-l notam, si discutam in clasa… sa notez expresia „unii manînca cacat?”

– c’esti copil???!??! sa nu te puna naiba, ca te faci de rahat!!

– de rahat -turks fruit, sau de rahat-cacat?

– de cacat, puiule. ba chiar as   zice ca te faci de cacao, ca e ceva  mai decent, nu gasesti?

– nu numai, dar si apetisant… e ciocolata in dulap?

 
8 comentarii

Scris de pe martie 5, 2010 în 1, domestice, SHUCK HAPPENS

 

noir plaisir

unui  negru mitittel , l aciteva clipe dupa ce s-a nascut, bunica lui i-a dat de la ea un nume: Nur.

acu, femeia a vazut ca el n-are’ntre picioare ce are fetita, dar asta n-a’mpiedicat-o sa-i zica Nur, adica Luminita. 

 si io care credeam ca numa cu Svetlana ma corespondez, da iata ca se poate si c’un sudanez

un negru mititel (in sensu ca-i cam subtirel) a venit de Craciun la noi,  a mîncat rulouri de somon cu avocado si creveti gri si ceapa rosie si smintina acra, chiftelute piticute de cartofi cu bulinute de mozarella si-o picaturica de coulis de rosii,  supa -crema de cartofi cu dressing de verdeturi cu ulei de trufe 

 , fideluta de tataneasa si fenicul cu mini quiche cu spanac si ricota si pecorino

, orez mov cu somon cica din Alaska si sugar snaps si ciuperci si porumb si germeni de lucerna, praz si ridichi

(bon, ceci n’est pas un saumon mais  magret de canard, pentru noi astia mai pacatosii)

tort de ciocolata si -capatat plocon-  alt tort de ciocolata

,   si s-a facut cit doi

negru asta a mititel( acu ceva mai putin subtirel, zice el) nu bea, nu fumeaza si e vegetarian, hehe, mai e de lucru, domne,  la el, daca vrea sa se faca belgian

pe negru asta mititel (in sensu ca-i cam subtirel), Doamne, iarta-ma ca   l-am cam mintit  putin! i-am zis c-am pus lamiie, da io-i oparisem somonu , de fapt,  si’n virtutea pacatoasei obisnuinti, cu vin.

negru nostru mitiel (in sensu ca-i cam subtirel) fusese cu vro doua zile’nainte de Craciun la teatru; s-a pus pe povestit, dar cum  el e cam bilbiit, pîna a ajuns la sfîrsit, se facuse patru

lu negru nostru mititel (in sensu ca-i cam subtirel) i-am pus  la pachet orez , supa, rulouri de somon, tort de ciocolata  si un borcan de compot, apoi a plecat acasa, ca se facuse -de vro suta obzeci  de minute-   ora opt

sase albi  maricei  au vazut deci negru’n fata ochilor.

chiar dublu negru cind i-am batut io de nu s-a mai putut la trivial pursuit. ha!  

 
24 comentarii

Scris de pe decembrie 26, 2009 în 1, Ciocolata, mon amour, domestice

 

o gramada

„organismul meu are nevoie de  hamburgheri. o gramada de hamburgheri.” (Jonas)

ce spui tu, straine? ai zis hamburgheri???asta e mîncarea pe care o preferi??? cu asta-mi ceri tu mie, fire rafinata, sa ma chinui astazi in bucatarie? oh, gosh, cît ma simt de deprimata! 

îti face mama, cum sa nu? dar stii ca sint cam ocupata, pentr’o gramada nu am timp, insa de unu….(cît o roata)

unu cu o gramada de rúcola(oare se pune accentu asa?)

si c’o gramada de cartofi fierti, pisati si amestecati cu faina de orez, telemea, ou

si rúcola(din asta am atita, de-as da si cadou)

 carnea de vita, pentru putina variatie -si mai ales din lipsa de (hamburghistica)imaginatie-, n-am amestecat-o cu rucola,  ci doar cu patrunjel, miez de pîne alba, oua, sare, piper si pudra de ghimbir(si-acu ma ia cu sictir cind ma gindesc si imi dau sama ca n-o sa fiu nicicind in stare sa fac un hamburgher mecdonaldesc. ce zici, o ierti pe mama?) 

  

la mise en place n-ar fi completa fara home made maioneza, fara ketchup si fara de costita, oh ce minune, iata  ca stiu -totusi- ce vrei sa bagi in gurita! ah, uitam de  castravetii acri( pe care  i-am amestecat in maioneza, si asta nu a fost pe placul tau. dar eu te iert, baiatul meu)!

timp pentru ketchup, cinstit vorbind, n-am vrut sa-mi fac, am preferat sa ma ocup de costita, s-o conving sa nu se strimbe la caldura, si-am convins-o asa:

pentru ca ochiul, nu-i asa, vrea si el ceva.

si’n loc de ketchup,  ti-am taiat doua rosii în felii (apai, asa’ti tre daca cu pretentii de hamburgheri imi vii!)

bon, cam asta fu, cam ce ai vrut, cam aia ai primit. spre marea mea surpriza, ai fost chiar multumit.

acu, tu stii ca io n’am viciu’ sa cer serviciu, contra serviciu… ca poti oricînd, orice  sa-mi ceri… si totusi… pliiiz, nu-mi cere prea curind sa-ti fac iar hamburgheri! ca daca da, iti pun  in spaghetti(-le  pe care le vrei miine) numai rucola! uite’asa!

 
13 comentarii

Scris de pe noiembrie 27, 2009 în 1, domestice, SHUCK HAPPENS

 

scrisoarea întîia si ultima

mos niculaie,

 fii mata bun si spune-i si lu mos craciun despre a mea dorinta -mai degraba suferinta- :

 vreau -ba chiar v-as si impune- sa-mi aduceti zile bune, vreau sa zic  frumoase, vreau sa zic  cu soare, de fiesce data cind  jonas are

antrenament , sau meci.

deci: cam cu doua zile înainte de evenimentele abia amintite  sa nu mai ploua(babele poa sa se oua)! 

iar in ziua aia, cu-atit mai mult! sau cu’atit mai putin, nici nu stiu cum sa ma mai exprim!

 nu ca ploaia  l-ar deranja pe baiat, da zau ca nu face deloc bine la masina de spalat.  saraca de ea s-a saturat de-atita namol  si tina,  si face acu ca o masina – vreau sa zic autoturism- care merge pe motorina, dar în care ai bagat benzina. sau invers.ca inca mai functioneaza, cre ca-i din altruism.

acu, c’aflarati  al dorintei mele motiv, s-ar putea sa vreti sa mi-o indepliniti retroactiv,  da’ nu e necesar, nu vreau sa va sfortati prea tare si sa-i lasati pe altii cu ochii in soare , cu dorinte -probabil mai importante- neindeplinite. daca de azi incolo , insa, veti tine cont de-a mea, promit sa va intimpin, cind m-oti vizita,  nu cu o simpla  mandarina , sau c’o acadea,   ci cu  speculaas (pentru sinterklaas), si ce-oi mai gasi in cartea de bucate -a lu radu anton roman- mai bun (pentru mos craciun).

acu e bine aicea, vreau sa zic ca nu ploua, vreau sa zic ca e chiar soare, sper ca si la voi; jonas are la ora sase meci, deci, daca tineti pin’atuncea soarele pe cer, io alta dorinta n-o sa mai am, anu asta nimic n-o sa mai cer. ramine valabila doar aceasta scrisoare.

v-astept cu drag pe-acilea!

 hai pa, si multumesc!

(da’ daca asa spontan va veti gindi sa-mi mai aduceti vrun cadou, promit sa va va tiu pe la mine pîna dupa anu nou,sa va fac de trei ori pe zi de mincare, cel putin o data pe saptamina fructe de mare, sa  gatesc, sa coc, sa am grija numa de voi, c-o sa am timp berechet, daca nu mai tre sa curat masina de noroi . nu?  o sa am timp dde andive, de raci, de draci, videm noi, voi sa veniti!   

DSCN1268

DSCN8871.)

 
2 comentarii

Scris de pe noiembrie 6, 2009 în 1, domestice, ma vie en rose

 

politicali corectnes

solemn aliniate la capatu leagănului drapat în satenuri grele şi organze ţesute cu fir de argint, ursitoarele ăle bune prescriseră ‘n certificatu de naştere al frumosului făt să creasca’ntr-o zi cît altii’ntr-un an, să devie renumit şi admirat , sa fie cald la suflet, s’aibe ochi stralucitori,  să aibe parte numa de lucruri bune, anfen, de-astea de-ale lor, ele altele neştiind.

ursitoarea a rea, invitată şi ea, nu pregătise nici o urzeală cît de cît convenabilă pentru toate părţile participante la eveniment, da nici inspiraţia n-o lasă în pană , aşa că se hotărî pă loc să-l sortească c’o nevastă deştepta, frumoasă şi tîrziu pă internet, şi bineînţeles că asta şi făcu.

cu chiu, cu vai – că se făcuse de’acuma ditai hăndrălău, cît unu de ‘aproape 20 de ani( dovadă clară că leibãlu de calitate ISO 666 fusese pe drept , şi nu pe pile obţinut de respectiva -şi respectabila, hai că merită!- ursitoare)-, fericiţii părinţi luară fatu’n braţe şi cuvintu.

blablau’ de rigoare,  la care n-asculta nimenea pen’că toţi erau de’acuma numa ochi şi urechi pe pajii ‘ncarcati cu platouri pline de bunătăţuri, care se strecurau pin mulţime ca aţa pin acu meu cînd nu-mi găsesc ochelarii. adică deloc.

da’ mai bine-aşa, ca  n’ascultau, căci dînşii, ca orice părinţi , vrînd numa foárte bine pentru odrasla lor, promiseră, ca o completare la modu de funcţionare decis de ursitoare, să pună mîna şi să facă din el şi un flăcău tolerant şi empatic, pă lîngă toate alea deja făcute. ori  asta ar fi putut fi luată drept afront din partea ursitoarelor! sau befront, sau cefront!…o-ho, cine ştie unde s-ar fi ajuns ( c’asai cînd te pui cu soarta)?

aşa că petrecerea a durat ce-a durat fără incidente demne acilea de semnalat –  că doară pe cine-ar interesa să afle cît de supă(rată) era madam Campbell că n-a făcut cavaleru Mînă de Inox decît un tango cu ea da’ cinci c’o domniţă de vită nobilă , Margot parcă-i zicea, da cine auzise vrodată de ea? sau că baronului Bobby Porumbescu de Tîrgu Mare şi Frumos (a nu se confunda în nici un caz cu Târgovişte) i-a căzut mesa’n farfuria stră-străbunicii marchizului de Béchamel tocmai cînd îi şoptea ceva ‘n ureche dulcei Belle Hélène? –,  şi-ar fi durat şi-acuma dacă nu s-ar fi terminat .

copilăria frumosului făt a fost una din cele mai normale: nu tu badi garzi, nu tu mp4-player, nu tu celular, nu tu mindrute, nimic. doar yale la ghiozdan , să nu-i fure careva cursurile săptămînale de pilotaj în tunelele din Paris, unde se ducea la operă cu mama-sa, sau cînd se ducea cu tac’su  la meciurile  cu Chelsea, sau singur la pescuit în river Phoenix.

pentru că viaţa lui decurgea precis aşa cum îi fusese sortită, se’ntelege că lumea’ntreaga  abia aştepta să-l vadă ajuns la vîrsta însurătorii. care vîrsta a venit, şi cît pe ce să şi treacă dacă soarta nu ar fi facut asa încît sa ne’ntîlnim.

despre întîlnire , logodnă, felicitările, masa, dansu şi daru s-a cam spus cam ce era de spus, despre noaptea nunţii facem pe discreţii.

relatia noastra seamana de la orice departare  si de la orice apropiere cu una ideala, deci  nu po sa spun ca-l cunosc de colo pîna colo, si nici nu sper  sa-i patrund  toate secretele.   asa ca  mare lucru despre mentalitatea lui vizavi de multe lucruri, sau, mai concret , sa luam   de exemplu  femeia,  nu po să spui!  pen’că nu ne-a călcat nici o fustă fustă pragu de cînd s-a instalat el acilea , ori,  fără motiv, noi  nu începem discuţii… te pomeni că m-o fi crezînd una ca oricare alta, mai ştii? da nici că-mi păsa! el e primu de felu asta pe care l-am întîlnit în viaţa asta a mea, de-aia, în loc de cur în cur şi noapte bună, io-l observ şi-l analizez şi-l citesc din scoarţă’n scoarţă…şi cu cît îl cunosc mai bine, cu’atit îl iubesc mai mult. şi invers.

din’tr-una din scoartele astea am aflat că stimatii- că merită si ei stima noastra si mîndria – lui părinţi şi-au ţinut promisiunea şi-au făcut un bărbat foarte politicali corect din el: lume, lume,  Sÿmÿ are şi funcţie de Sabbat!!! holi şit (doamne iartă-mă!), 73 de ore îşi ţine burticu  caldut,  la 85°C, ca să nu trebuiascăm  evreu’ dintre noi să apăsem pe butoane!!!!(***)

io am fost aşa de impresionată de trăsătura asta a iubitului meu, încît am simţit nevoia s’o’mpartasesc oricui îmi iese’n cale. naiba va puse sa dati p’acilea!

tot io,  mîine o sa-mi exprim si fata de el admiratia c’un  orez mov cu banane şi fileu de porc. sper să nu-i placă, ca să mînc io şi porţia lui. ce nu fac io pentru el?!!!

(***)-ştiţi, da va mai zic şi io: dacă se duce’n vizita’n timpu sabbatulului, evreu n-apăsa pe butonu soneriei( pune p’altcineva), sau pe butonu semaforului [aşteaptă s-o facă altcineva (şi-o trece şi pe roşu, se poa, nu?)], nu stinge luminile’n casă (‘s lăsate aprinse din ajun), nu butoneste la aragaz…de-astea. bon, am zis.

 
4 comentarii

Scris de pe iunie 14, 2009 în 1, chapeau!, domestice

 

dans pe sîrma

spate cocosat,abdomen umflat,umeri tremuratori,bratul drept- spasmul aripei Anei Pavlova,bratul stîng- pareza in terapie,craci de tenisman îndirjit,erectie unita cu cerul în boxer-short-ul  cu buci  ferme ,implanturi succesive debordind din cupele sutienului: vintul in rufe.

si gauri in sosete

desperecheate

 

secs, fud&rock’nroll

back to bas i ecs: abia ce se chinuiau  sexuologii si alti cunoscatori sa convinga barbatu modern ca preludiu e factor  important in satisfacerea partenerului, c’acu iaca vin doi profi si spun ca nu-i saminta de adevar in teoria asta. ce se’ntimpla’n timpu faptului si, mai ales,  durata lui determina succesu . corect: à la guerre comme à la guerre, iar în bucatarie ca’n bucatarie

deci fud: dscn2054 (adica tartar de somon proaspat. din poza nu se vede ca e marinat cam o juma de ora , daca nu mai mult, in otet de orez, ulei , sare, piper si marar, asa ca povestesc io asta. se vede insa bine ca brinza proaspata -s’umpic de de’aia bleu – e amestecata cu castravete si ceapa. se mai vede ca chipsii parca-s prajiti in ulei prea fierbinte, si-asa e. sosu rosu nu e rosu de la rosii ci de la ardeii rosii inabusiti in apa cu ulei, apoi trecuti printr-un  passe-vite electric, sau , mai bine, printr-o sita simpla, altfel e’n cuisine comme après la guerre

dscn2231  ) 

si

 dscn2186 prima placinta cu dovleac de ma vie. parca tot a lu mamutza era mai buna. sigur!

r de la rac

 o de la omleta

c de la ciocolata

k de la kiwi

n de la nuca

r de la rulada

o de la oregano

l de la limonada

l de la dracu’, ce cat io la concurs de spelling? totusi pacat c’a sunat ceasu, nu stiu daca m-am calificat pentru finala.

 
3 comentarii

Scris de pe noiembrie 12, 2008 în 1, domestice

 

silentium!

de-atitea nopti aud ragind,

de-mi simt timpanele pocnind!

a noptii liniste si pace

au disparut de prin iatace,

alungate de-un magar prea locvace.

 

de prea atitia decibeli,

nu mai auzi nici sforaieli,

nici pe Tinny cind vine la doua noaptea, de la cafenea, acasa cu Marceli

(me biansiur ca-l cheama marsel,

da’l sacrificam pentru arta) ,

nici gaina din cuibar

nici cum creste firu de marar,

nici vintu zburdînd pîn arini,

nici cateii de prin vecini,

si nici masinile-n viteze,

care merg sa se aprovizioneze

cu droguri, in parcarea din cimitir.

 

de-atîtea nopti de cind tot zbiara,

un lucru-mi mai doresc:

sa ma transform in fiara,

o fiara maaare si turbata,

ca sa-l apuc de beregata

pe bou ala milionar,

mîndru stapîn de cel magar.

 

da inainte de-al musca,

rupe’n bucati si mesteca,

i-as mai sopti persuasiv:

„elou, darling, am venit pentru organu tau…auditiv”

 

iar in final e evident,

îndreptatit si coerent,

ca-n livada mare si lata

n-o sa mai zbiere niciodata

magaru asta-impertinent.

I-ha!

 

acu, pentru imbunatatirea atmoseferei, un pateu cu mazare si sparanghel verde prajite’n wok cu usturoi , ceapa verde, ardei usturat si condimente indiene, insotit de -o salata de sfecla rosie(cuburile alea de deasupra pateului, si de dedesubtu germenilor de praz), niste resturi de dovlecel, si-un sos (trecut neaparat prin strecuratoare)  din marar, patrunjel, mustar, ghimbir, oleaca de apa s’oleaca de ulei (de masline, uai not?)

 
14 comentarii

Scris de pe octombrie 15, 2008 în domestice

 

patru (doamne, si toti patru)

DIMAS

JONAS

MIGUEL

DRIES

vineri au mîncat trei kile de cartofi prajiti ( hallo, mama lui jonas, vin cartofii aia azi?/ ai bre rabdare, c’ abia am curatat cartofii!/ oh, hai sa-ti spun eu cum se fac fritele: se ia punga in congelator, se desface, se toarna carofii in ulei si gataaaaa! / cunosc, da astia-s mai buni, domnule Dimas./ sper sa ai dreptate, mama lu jonas!) si  maioneza din doua oua(ce e asta? /maioneza! /pai de ce ai pus-o in castron? / pai pentru ca am facut-o eu./ pai se poate face maioneza acasa?), un mar, doua nectarine, o punga de alune si cîte o inghetata.

sîmbata  au mîncat douazeci de chifle cu jambon si cascaval, lasagna din doua kile de carne si tot cam atitea de legume(ceapa, morcov, ardei gras, telina si struguri-ca sa  nu zic vin, ca sa nu se ia protectia copilului de mine), doua tarte si doosopt de euro in cash (c-au vrut la patinoar)

pe linga toate astea,  mi-au mîncat si mie urechile