RSS

Arhive pe categorii: nici blog fara pîine

quinoa

qui…cine?  qui…ce? apai quinoa

DSCN5780

legenda: -conopida si pastai galbene oparite la aburul de zeama de gaina in care fierbe quinoa;

               – patrunjel prajit;

               – necesaru (si insuficientu) surplus de proteine pentru colocatari. ( care nu mi-a dsiplacut nici mie  qua structura moale linga crocantul lui quinoa)

deci asa.

DSCN5785

 
 

raspuns

m-a-ntrebat cineva , de curind,  in scris si printre altele , ce mai citesc.  printre altele,  am uitat  sa-i raspund ce mai citesc. acu, penca lectura mea s-ar putea sa aibe influente fast(idioas/uoas)e asupra dumneavoastra, cititori ai acestor rînduri,  ce -am zis? pai am zis  ia sa-i  raspunz  acillea. io am zis, io am auzit. deci,  tot io tre s-o si fac, numa ca io acu nu citesc, ci recitesc, asa ca  nu stiu daca asta se pune, da poa ca da, daca  pui si niste poze, ca de obicei, sigur.

cartea pe care-o recitesc io acu e scrisa de Sam si Sam Clark. despre oamenii astia am scris intr-un fel, dupa ce le-am citit o carte . alta carte decit asta pe care-o recitesc acu,  si care se cheama Moro London, nu Moro , asa cum se chema cealalta . Moro vine de la numele restaurantului lor de oameni inragostiti de bucataria mediteraneana, London  vine de la East Side-ul in care au cultivat cu de toate alea, pîna in 2007,  o parcela in gradina populara de-acolo. da din 2007 incoace nu o mai , nici ei si nici turcii si cipriotii si ce natii or mai fi fo p’acolosa, penca pe locu ala colo  creste acu satu olimpic,  care-o sa rodeasca abia’n 2012. ce ti-e si cu agricultura asta moderna!

in cartea asta e vorba despre  salmorejo cu avocado si creveti gri (si somon salbatic pus asa, cu de la mine putere, intru indestularea ‘nfometatilor),

DSCN5736

apa de trandafiri si cardamom în

DSCN5727

uh, asta-i un detaliu tehnic, vreau sa zic  în aici:

DSCN5745

tot in cartea asta, ca doara nu  in cealalta pe care -chel siurpriz!- o recitesc (cook & chemist de Eke Mariën si Jan Groenewold), si de care nu-i acu deloc vorba,  mai e vorba de loboda, seminte de fenicul, chimen, scortisoara, frunze de gulii, iepuri vii si iepuri marinati, pîine buna si rosii coapte la soare si pe gratar, e vorba deci de lucruri simple, despre care cei doi Sam au scris simplu, dar cuprinzator , unde cuprinzator nu se refera  numa la informatiile  tehnice.

din cauza asta, deci , io va recomand cartea.

NOTA: salmorejo e un sos (care se serveste si ca supa ) andaluz, facut din miez de pîne alba, usturoi, ulei de masline, otet de vin rosu  si rosii.  in ce  proportii? buna intrebare,  nu mai stiu!  da  gasiti  raspunsu’n  carte, în  caz de nevoie. sau  vi-l dau io acilea, in caz ca ma’ntrebati.

 

bladi sandei

cind am mincat întîias data piure de cartofi cu piure de mere si balkenbrij adicatelea bîrna din terci: bîrna, penc’arata ca o bîrna, cind e rece; terci, penca’i un terci de faina, pesmet, condimente, sorici , grasime si -cu precadere-  sînge, cind e cald–   plus bloedworstc^rnat de sînge -, m-am simtit oleaca mai mult depri – caci not mai cap ov ti, iu nau, merele alea fierte ‘n apa cu prea mult zahar- , asa ca  mi-am promis deloc solemn sa  nu mai mînc vrodata asa ceva.

promisiz, promisiz…

azi, ca si in alte –înca nenumarate , da’s sigur douazeci, daca nu mai multe.  sau mai putine– ocazii oferite de opa Sylvain – nu e bunicu meu, da’ daca asa’i zice lumea, nici mie nu-mi vine sa-i zic dom’ Sylvain– ,  ful -taim porcar, vacar si macelar ( in ciuda artrozei , crizei din agricultura si decesului sotiei lui.  sau, poa ca toma d-aia) , am pus pe masa balkenbrij. anfen, in farfurii, insotit de piure de  mere  (facut dupa pohta mea) cu  briosa prajita ( dupa pohta lu baiatu lu mama)

(piureul de mere: boskop  si jonagold – o,5kg/2,5 kg-, taiate julienne si înabusite in caramel cu ghimbir , scortisoara, sare si piper – 150g zahar, o rotatie de morisca cu piper alb, negru si rosu, doua rotatii de morisca cu sare, citiva milimetri de ghimbir proaspat, sau un virf de cutit de pudra ) .

bon, cam asta cu zisu, acu arat poza pentru firile mai sensibile:

DSCN5719

naitmer, izntit?

si poza pentru cei care stiu ce-i bun (sau , cel putin, ma cred pa mine pa cuvint):

DSCN5721

uel, mai cap of ti, indiid.  anfen, atita timp cit opa Sylvain o sa continue sa ma sune sa zica „taman am scos bîrna de terci din cuptor, vrei?”, iar io o sa-i raspund invariabil „calule, maninci ovaz?” dup’aia,  cine stie… io, in orsce caz, nu promit nimic.

 

sad

(… stori uis an hepi teisti end)

trei grasi  burtosi si falcosi-  ce mai incolo si’ncoace: grasomegi  cit cuprinde- , unu’ galben ca turta de ceara, unu’ rosu ca para focului, unu’ verde ca …eh, verde, se uita intrebator la mine: nu ne bagi in seama? biineee….

afara ploua hotarit si mult . suficient, poate, mîine, pentru galbenu’ ierbii, azi doar mult.  si c-o hotareala demna de cauza a aproape doua saptamini de seceta si caldura mare.

in mine ploua tîrîit, da’s fleasca. mi-e lehamite,   mi-e frica, mi-e lene, mi-e’n fel si chip, mi-e nimic, mi-e de n-ar mai fi.

ma uit in jur si vad doar balti. altadata as fi dansat in ele , cu picioarele goale, acu’ mi-e doar sictir.

mi-e n-aude n-a vede, mi-e pffff.

mi-e indiferent  de cele doua feresti cacate de vrabii – altadata as fi crezut ca-i cu noroc gainatu ( ca atunci cind, in drum spre baraj, mi-a aterizat unu’n crestetu capului, exact in crestetu capului, ca momente mai tirziu, Rodica, profa mea de înot ad-hoc, sa ma  traga de bretelele sutienului la suprafata(sou, leidis, sinc tuais inainte de toples), nu inainte de a se extazia, apoi mira, si -în sfîrsit!- ingrijora  ca rezist atîta de prea mult sub apa), acu as putea crede ca  le-a fost imposibil sa priceapa diferenta dintre mocirla de pe feresti si tarina inmuiata de ploaie, da’ nu cred nimic, mi-ar putea chiar fi egal daca nu mi-ar fi indiferent.

de-aia nici nu ma mir cum pisicile mele s-au gainatat ele acolo sus, tre ca au facut-o din zbor, aha, deci intentionat, omh(itchkock) ,  o trebui sa ma simt amenintata, iar io nu-s in stare de nimic?!

al patrulea la masa obezilor, un lungan cu vadite tendinte de ingrasare – deh, cin’se-aseamana, se-aduna- se uita mai insistent decit ailalti  la mine. sorb ultima picatura de apa , sting tigara- gest inevitabil cind ajunge jaru la filtru- si ma ridic.

ma’ndrept spre frigider fara un gind anume, que sera, sera. le arunc o privire din coada ochiului, ei ma urmaresc  din priviri -acum-  dezamagite. io de-aia nu mai poci .

in frigider, pustiu ( da’ cu temperaturi nocturne, ca merge, merge-ar pina oi uita io ca dai un ban, da’ nu face nici miele, nici amana , nici unu, ‘s toate facute sa te gindesti la fram-u ala de 4j’de ani care-ar mai raci si-acuma daca n-ar fi din clasa de energie Z!)

in pustiu, o oaza . numa una, da’  alta viata nenicule,  vad totu de-acuma  în rosé. cu paharu’n mina, ma’ndrept inspre masa admiratorilor si cu’n zimbet cam silit  ‘i’ntreb ” atentie? vreti atentie? uite atentie!”, scot cutitu din teaca si’i iau la tocat fara sa stiu prea bine ce-o sa ma fac cu ei asa nimiciti.

mai beau o gura de solutie provensala de limpezire a gindurilor,  si culoarea  roz a  vietii se intensifica : in frigider – de-atita pustiu, nici nu-l zarisem – e niste somon afumat de care nu se-atinge nimeni. aia e daca n-au gustat niciodata rabdari prajite, fac nazuri la somon!

brusc, totu devine iarasi gri, ce papucii mei sa fac cu trei ardei, un dovlecel si 300gr de somon afumat?  mai iau o gura de vin si deschid dulapu cu chestii in caz de.  in dulap, dezastru: o cutie cu lapte de cocos si un borcanas cu mazare. aasa ca mai iau o gura de vin, iau dezastru’ din dulap si ma duc sa torturez in continuare  pe’ai de m-au scos din apele mele.

(taim for anazar sigaret , anazar glas ov uain, taim tu sinc veri dip: dovlecelu-i dulce si mai departe insipid; ardeii-s ..mda, grasi. si’n felu’ lor  aromati. laptele de cocos e si el gras, da altfel. si altfel aromat decit ardeii, si altfel dulce decit dovlecelul. mazarea-i consistenta la gust si la structura, la fel de consistenta tre sa ramina si structura   ardeilor  si dovleceilor, deci la wok cu ei si ea! somonu-i pe linga afumat, si sarat, aham, e ok cu dulceturile de la restu de putine ingrediente. niste seminte de coriandru si ghimbir pudra si ardei iute tot ca pudra -pustiu’ din frigider nu fu , deci, exagerare- ar sustine bine nivelu laptelui de cocos, la fel ca si niste zama de lamiie, sfertu de lingurita de ve-tsin ar imbogati gustu legumelor, ca cu sare nu se poa, cit o fi ea de mare sau de himalaya, are   somonu din belsug. si la urma niste spaghetti, ca-s deasupra pungii cu orez, dup’atita efort de gindire nu mai e loc si de-ala fizic)

rezultatu nu e ceva sa zici ca a, da, interesant ( ca sa nu recunosti de fapt ca mai bine preferai  rabdari prajite), rezultatu e gustos asa cum tot ce tine de proverbu „less is more ” poa sa fie .  iar daca somonu-l adaugi la finalu finalului, atita doar cit sa se incalzeasca putin, se confirma si proverbu ala cu fusion -kitchen , unde amesteci tehnici si produse paralele (paralela fiind acilea laptele de cocos) , da’ obtii totusi puncte de intersectie

DSCN5296

DSCN5297

me atansion: fara  rosé-u’ ala discret acid, cu arome de fragi si mure , i-ar lipsi un tovaras de nadejde retetei.  si mie.

 
10 comentarii

Scris de pe iulie 10, 2009 în nici blog fara pîine

 

iepuraş coconaş

ie-pu-raaş co-co-naaş/a fu-giit pes-te i-maaş/ şi s-a duus co-lo suus/ în-tr-o tu-fă s-a as-cuuns/ dar Co-dăău cîi-ne răău l-a vă-zut din-tr-un du-dău şi ce i-o fi făcut iepuraşului e după cum vrea  fiecare să-si imagineze, io-ncepeam să plîng şi fugeam în casă de fiecare dată cînd ficioru lu nea Toader ‘ncepea să orăcăie de pe prispă cintecelu, aşa că n-am auzit niciodată continuarea, doar cum îl beştelea tanti Măria că nu-i lasă fetili’n paşi.

plîngeam şi cînd nea Petrache lua cîte-o broască ţestoasă de pe şanţ şi-mi zicea că din labe o să-i faca tanti Mina o supă, iar din carapace -o să facă el scrumieră, de parcă scrumieră-i trebuia lui cum umbla de colo-colo’n ograda c’un cornet – din ziar, burduşit de tutun uscat pe gard şi tocat de Dora cu secera- lipit de colţu buzelor , sau cu’n Carpaţi cu filtru adus de-ai mei de la oraş o data pe an, vara.

plîngeam şi cînd nea Mihai bătea potcoavele’n copitele cailor, sau cînd nea Tudorel ardea cu biciu calu de la şaretă, că altfel nici la prînz nu termina de ‘mpartit scrisorile , şi să te duci abia de la amiaza’ncolo la cîmp e ca şi cum nu te-ai dus deloc.

plîngeam cînd tanti Veta deşerta sacu cu raci abia aduşi de la Prut direct în ceaun şi-i îndesa cu melesteu’ pe-aia de’ncercau să se’ntoarcă de unde veniseră, sau cînd tanti Silvia arata, impunătoare cum era ea, cu degetu mic mielu pe care-l vrea de Paştele asta.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………… …. (adică au trecut muuuuuuuulţi ani de-atunci)…………………………………………..(cam atîţia, deci)

plingacioasa’s şi’acuma, dar pentru animale n-am mai plîns de-atuncea, de cînd ziceam. m-am schimbat în rău, e clar, da’ cu’asa începuturi… (şi’nca nu-mi amintesc io toţi vinovaţii)

e nuuu, chiar nu rîd de suferinţele lor -deşi mister president Obama poate conta pe hohotul meu la faza cu musca, la fel şi ăia de-l mustrară-, da’ de plîns nici atîta! ba visez la un stagiu într-un abator si-o măcelărie, şi mor de oftică pe ursii aia care-şi filează somonii cînd le convine, nu ca mine, cînd e discount în carfur, şi şi-atuncea mai mult la de-ăla de aqua-cultură. ptiu, cîta cruzime pe mine! da’ncerc să mă corectez.

uite, azi, paregzamplu, m-am comportat cît am putut io de frumos cu’n iepuraş coconaş. l-am uns cu alifie de Dijon, l-am pudrat cu făină aromată cu verdeţuri mediteraneene , şi , deşi el a fost neastimparat, apăi da, a zburdat ca un bezmetic, uite ce-a lăsat în urmă

DSCN5024

l-am băgat în băiţă caldă de ulei de măsline

DSCN5021

urîtel foc, nu? pîna a prins el secretu uleiului de masline

DSCN5022

i-am încropit baia şi cu nişte zeamă de legume, phii ce i-a placuuut, o oră şi ceva s-a bălăcit , abia cînd l-am avertizat că -mi bag piciorul de la mixer în baia lui a catadicsit să iasă de-acolo pentru cîteva clipe.

a şezut cuminte la cald cît am mixat şi strecurat io sosul, totuşi i l-am dres cu încă ceva muştar şi piperuri, şi la urmă cu pătrunjel abia cules din grădină, un fel de prişniţă na, dacă cumva prinsese totuşi o răceală pe parcurs?

l-am pus în pătuţul bine încălzit şi, cînd mi-a cerut jucaruiile lui preferate, batoanele de mămăligă cu marar si patrunjel -asa  cum facea mămuţa. na ca-mi vine sa plîng cînd îmi auc aminte de ea-   era cît pe ce să-l reped, dar m-am abţinut. doar am zis că -s dispusă să-mi revizuiesc atitudinea faţă de animale, nu?

DSCN5034

îl moleşise baia, cred, c-a adormit repejor, noroc c-am apucat să-i aduc perniţă umplută cu rucolă(iar rucolă? iar rucolă!) şi….şi morcovi , primii de anul asta de pe brazdă, un primeur quoi,

DSCN5027

m-am gîndit io aşa că lui o să-i facă plăcere, nu ca frăţine-sau care s-a dedat numa la brazda de salată, nu c’as vrea sa dea iama si’n aia de morcovi, da’ dacă-l prind, paté îl fac! ahum… cum ziceam, morcovi….dacă nici asta nu-i dovadă de comportament civilizat din partea mea, apăi nu ştiu ce sa mai zic

DSCN5033

asa ca tac si pun cireasa pe tort

DSCN5031

 
18 comentarii

Scris de pe iunie 21, 2009 în 1, nici blog fara pîine

 

it’s only natural

o floare si…nici un gradinar

DSCN5005

învatu n’are dezvat / întoarcerea din rai/ greul drum al cartofului înspre raftu cu produse bio

DSCN4999

DSCN4997

e, si noi p’acilea, sustinem miscarea eco

DSCN5000

biuti end za bist/saminta buna

DSCN5014

pînea noastra cea de zilele astea/prima fapta de vitejie a lu Sÿmÿ

DSCN5019

 
2 comentarii

Scris de pe iunie 16, 2009 în 1, nici blog fara pîine

 

un pic de mov

DSCN4981

[porc marinat in sambal ulek(pasta de chiparusi), otet de mere, sos worcestershire, sos de soia indonezian si ulei de arahide, prajit fara marinata la foc mare, adaugata marinata, lasata marinada sa se reduca, adaugat lapte de cocos si lasat sa se reduca la jumatate. ar mai fi trebuit niste verdeturi, coriandru proaspat (dar nu-mi place)  sau patrunjel(da’n gradina  turna cu galeata), da’ de unde nu-i, nici dumnezeu nu cere].

orezul (amestec din Laos de orez alb, orez lipicios si orez mov. Laotienii-l mînca atunci cind au ceva de sarbatorit), doar fiert in apa cu sare si putintel ulei neutral -ar fi pacat sa maschezi aroma orezului-(doua parti apa pentru o parte orez)

DSCN4975

bananele, doar tavalite prin faina de orez amestecata cu ceva piper negru si un praf de sare, apoi prajite la foc iute in ulei si unt

DSCN4979

s’umpic de ciucalata

aceeasi reteta , dar cu supliment de capsuni si sos de marshmallows

DSCN4990

hé, mi s-a parut mie, sau a’ntrebat cineva cum se face sosul?

apai ute’asa: DSCN4982

(parti egale de lapte si marshmallows, foc mic-mic, învîrteala multa-multa)(pentru un sos mai lichid- umpicut mai mult laptic)

DSCN4994

 

pentru’a nu stiu cita oara, astazi m-am indragostit

mi-a sarit inima cît colo  cind am am zarit  masina mijlocitorului, si totodata mi-am  umezit urgent buzele, mi-am suflat nasu, mi-am indreptat cocoasa, mi-am dat ochii peste cap si-am lasat buclele sa-mi fîlfîie in adierea înnorata  a zorilor  cu parfum de fecale de porc de la ferma din apropiere, mi-am rasucit mai bine virfurile mustatii cu’mpic de scuipat, mi-am potrivit mai la fix balenele sutienului,  mi-am  supt  burtile-doar vreo trei, pt  restu simteam ca nu mai am rabdare- si-am pornit cu pasi de naomi campbell in egzercitu functiunii sa dau ochii cu blaind deitu meu, ca blaind detu mea  nu po sa zic daca ma’ntilnesc cu’n El.

cit pe ce s-o iau la fuga’napoi   cind i-am zarit pantalonii de discoteca , argintii si mulati mai dihai decit aia ai  bigizilor, da nu-s io aia sa nu acord omului inca o sansa, asa ca m-am apropiat de el sa facem cunostinta cum se cuvine.

( urmatoru alineat nu e indicat minorilor si alora de-or simti nevoia sa-mi tina teorii despre morala si de-astea. da pîn’la urma minorii poa sa citeasca, ca daca nu citesti, atuncea de un sa  afli?) din doi pasi -de-aia de naomi, ovcors- am fost lînga  el si ce mai încolo si’ncoace, l-am mîngîiat pe paru negru ca abanosu si pe camesa dico-inferno asortata la pantaloni si la par, neagra cu niste petice argintii, da ce mai conteaza, ca tare-i sedea bine .

în timp ce-i admiram cu voce tare si tare tremuratoare ceasu  care-semn bun!- arata aceeasi ora ca si- a lmeu , mîna, firesc, mi-a alunecat înspre centura plina pe ici pe colo de un fel de  tinte argintii –   pai cum alfel?- si de vro doua ornamente negre-pai cum alfel?.

esti bucuros sa ma vezi, sau astea-s butoane telescopice, si la ce folosesc,  gînguresc io uitîndu-ma in ochii lui negri ca pana corbului, da el – de’nteles:  emotia apropierii-   nu zice nimic , doar   devine din ce in ce mai cald. chiar hot, de-a trebuit sa dau drumu la hota. i-am zis , pipaindu-l in continuare,  ca m-am indragostit de el si ca vreau sa stea cu mine, sa  -mi petrec de-acu’nainte cît mai multi ani cu El.  si El a zis da, ca doara nu v-asteptati la alceva.  (de-acilea’ncolo poa sa citeasca si cavalerii moralei, s’ aia teutoni, si cine-o mai vrea, trafic sa fie)

adevaru e ca e un tip cam prea sofisticat pentr’o fiinta simpluta ca mine, da dragostea merita  sacrificii, asa ca o sa ma sofistichez  si io, mai ales ca  cind e sa faca treaba aia, o face  bine si repede, mai repede decit altu , e drept, dar si mai bine , si asta conteaza!

cum sa nu-l iubesc daca-i     sensibil – doar in joaca sa-l ating cu vîrfu destiului, nebunatica de mine,  si imediat tresare, si-i stralucesc ochisoriiiiiii-, daca-i  serviabil si ascultator- ce-i  comanzi aia face, si po sa te razgindesti de zece ori, nu se supara-, ordonat- tine toate alea intr-un loc anume si numa’n ala, pîna si cheile, nu ma’ntreaba pa mine mereu daca le-am vazut…acu e cald, nu poarta sosete, da-s sigura ca la iarna si pe-alea o sa le puna frumos la locu lor-,   si daca-i asa de pudic si  foarte preocupat de igiena-i personala –  nici  nu tre sa ma’ngrijesc de gel de ras si crema de dus, se spala singur la fundulet. da’ pentru un bun mers al relatiei nostre, imi da voie sa intru’n baie cind isi spala fata, sa-l sfatuiesc io ce pomezi sa foloseasca, ba chiar sa i le masez io, uuuu, abia astept!- ?

am io o banuiala asa ca o sa trebuiasca sa-i spal io, si sa-i calc,  nadragii si camesa, deci nu-i asa de multilateral precum il vreau,  da’ nu-i nimic, il invat io si asta. am promis doar sa ma emancipez, iata ocazia ideala.

dragostea -se stie- trece  pîn stomac,  sper ca i-am facut impresie buna azi cu tartarul de ton pe orez cu sos soia , avocado si rucola(ca avem, deh!) si ceapa marinata in otet de orez si miere

DSCN4919

DSCN4920

si grîul cu dovlecei,  ciuperci, patrunjel , ceapa verde si rucola (ca înca mai avem, deh!) cu ton marinat in lamîie, ulei de susan, piper negru, sare himalaiana  si susan, apoi prajit in ulei de susan

DSCN4922

si insotit de rosii verzi , pe numele lor comercial „kumato”

El, în orsce caz, mi-a facut o impresie minunata: nu numa c-a stat tot timpu linga mine, m-a si ajutat continuu, fara El chiar ca nimic nu mi-ar fi reusit, iubitu meu Siemens . cre c-o sa-l alint  Simi. cu i-grec si cu doo puncte deasupra.

DSCN4923

 
2 comentarii

Scris de pe iunie 6, 2009 în 1, nici blog fara pîine

 

o data pe an

poza asta

DSCN4681

seamana cu cea de anul trecut (pe care n-o caut acu, dar les coneseor cones), si-o sa semene cu cea de la anu…si la multi ani.

penca o data pe an, de-a lungu lunii si  jumate de sezonu sparanghelului, fac asperges à la flamande [a lorijin reteta zice ca sparanghelu se fierbe intreg, si tot asa se si serveste, impreuna cu oua fierte , patrunjel , unt clarificat (incalzit cit sa se adune componentii lactati deasupra, ca o spuma, si curatat cu rabdare de spuma asta) si piure de cartofi. ]

doar o data pe an penca papilelor  mele gustative care’nregistreaza grasimea le-ajunge atita unt pentru un an intreg. ghinionu colocatarlui, mi-e mila de el, da de mine mi-e si mai mila.

(s-a descoperit acu vreo doi ani ca -n afara de cele patru gusturi de baza, limba noastra are si papile care ‘nregistreaza gustul uleiului si grasimilor, si altele care   depisteaza umami, un intaritor de gust cu gust foarte specific. umami este gustul stimulat de catre ve-tsin -de asiatici folosit d emilenii-,  sau –  cu alte cuvinte cel putin la fel de exotice- glutamat monosodic. pe domnu glutamat il gasim in parmezan, in trufe si’n piureul de tomate)

DSCN4680

 
3 comentarii

Scris de pe mai 25, 2009 în 1, nici blog fara pîine

 

som(o)n usor

mincare de vara, c’ acilea-i cald.

afara.

DSCN4600

cum se face:

unu– se ia un prealabil. in el se prajesc semintenii. fara ulei. apoi, vinetele pane. tot in prealabil, cu razatoarea de trufe, se rade parmezan, ca n’avem trufe, aolio si vai de noi!

doi cartofii nou-nouti se taie’n unu, doi, unu doi, faceti toti la fel ca noi, patru. se pun intr-o tava deja fierbinte, cu o lingura de ulei (de orez, acilea) deja fierbinte, in cuptorul deja foarte fierbinte. mai departe se descurca ei, da’ noi ii mai zgiltiim din cind in cind, sa-i trezim la realitate. ca cine stie!?

trei -se construiesc  machete ale turnului din Pisa din feliile de vinata pane. le tencuim  cu parmezan, naturalmente, c’am zis Pisa, nu Eiffel. (pin’s-ajunga pe farfurie, turnu’ se da citeva clipe la cuptor, pe functia grill)

patru – se concaseaza rosiile si se stropesc cu otetu’ (de orez, acilea…  ai nau, darling, aiv gat an obsesan! )n care-am dizolvat niste sare de mare.

cinci– se fierbe somonul la aburi de zeama de struguri californieni in care inoata o legatura  de marar, una de patrunjel, si nici macar umpicut  de untura de catel.

cam asa, deci.

nota numa’ pentru cine vrea sa-i fie som(o)nu’ntr-adevar usor : inainte, intre, si dupa punctele unu, doi, trei, patru si cinci, se impune a se acorda aceeasi – daca nu chiar mai multa- importanta ca gatitului,   si sauvignon-ului blanc! sau ce-o fi acolo, numa’ sa fie.

si’nca una, de dezvat:

DSCN4601