bonjur tristes

m-am trezit  trista si-mi e cam necaz ca nu-mi dadui nici pîn’acuma seama cu ce batista sa-mi sterg nasu, sa-mi dreg glasu, sa sterg siroaiele de pe obraz. sunt trista si ma simt nimic, niciunde, ce grea e goliciunea ce-mi raspunde, ca un ecou baut, de-a valma, la intrebari – cît ceru de profunde- ce -n mine dau acuma iama :

– s-aleg batista alba, la colturi brodata, ca dupa ce-oi uza-o sa ma intreb  da’ ce-i cu tine, fata?

– sau p’aia c’ un buchetel de flori si ditamai albina, ca dupa ce-oi uza-o sa ma duc cît oi vedea cu ochii si mi-o ajunge benzina?

– ori una mare, in carouri,  de barbat, ca dupa ce- oi uza-o sa-mi dau sama ca oh, asa e’n viata , mai ai si cîte- o zi mai de cacat?

– poate mai bine p’aia de fuse-odata  verde si-acu-i decolorata, ca dupa ce-o uzez sa ma ingrijorez ca  nu mi-a dat pîn cap deja sa ma repar cu niste ciocolata?

sau p’aia , sau p’ailalta…oh, tu tirstete mare, sper ca te simti macar o tîra  vinovata vazîndu-ma cît mi-s  de derutata si chiar deloc  in stare s’ aleg batista adecvata!

batistele,  spalate si calcate, aliniate’n sertar, gîndidu-s-or , probabil , ca-i mai bine sa le las ca de-obicei acolo si sa folosesc kleenexu sau  un stergar. ce gîndeste-o batista sau doua sau un teanc,  ma intereseaza cam cit poanta rasuflata a unui banc . m-am trezit trista , sunt înca trista si ma simt nimic, niciunde. as fuma,  da’ n-am amnar. unde f*****gf**k se tot ascunde?