o floare si doi gradinari part 2

(part oan, scoasa-n lume in aprilie 2007,  e subt cheie, in arhiva lu iahu 360°, iar cheia e pusa bine. part oan era mai scurta decit part 2 – în cazu’n care asta consoleaza pe cineva)

-mîndro,  fusi de muncisi in gradina?

– fusei, bade, ce’ntrebare, doara ma stii gospodina! ‘n ordine aleatoare:  azi pusei rufele la soare, facui bors cu perisoare, ma epilai pe picioare, stersei prafu’n dormitoare – precum si’n camera mare-, platii amenda ta pt viteza prea mare, trimisei odraslele’ntr-o scurta plimbare – la supermarchet, da un’ sa-mi vie cu drob de sare in spinare-, baui cafea fara tzigare, tunsei iarba ca era prea mare, pusei apa in caldare si o dadui la mioare, ma scarpinai la subtzioare ,  storsei cosuri pa spinare, apoi, întru relaxare, precum orice gospodina, fui de muncii in gradina.

-Lumi, io sînt serios!

– serios si artagos, tulai, bade, nu-i frumos! da’ ce, io mi-s mai prejos?

– Lumi, io ti-am spus -cîndva-  sa lasi gradina’n seama mea, ca io stiu a separa floarea de samînta rea !

–  foaie verde de artar, te-o fi facutara soacra -mea gradinar, precum si foaie verde manioc , bade,  m-o fi crescutara  mama la bloc, dara mai ales  floare alba de sulfina, si io, bade, stiu de-atuncea, de cindva, ce-i aia floare si ce-i aia balarie in gradina!

– ba nu, Lumi, iar ai smuls ce nu trebea!

– bade, stai umpic asa: de adaptarea speciilor la mediu  ai auzit, da? eh, cum pliveam io asa, de zor, am ocservat ca balaria aia – de care nu scapam , în ciuda eforturilor tale  (nu prea des)repetate si , neaparat de mentionat, lipsite de  respect pt industria chimica- creste pîntre margarete cam ca margareta, pîntre ferigi cam ca feriga, pîntre trandafiri cam ca trandafiru -da chiar ca, numa ca n-are spini.

deci am plivit-o.

dupa care am ocservat alta balarie pa care n-o mai ocservasem pîna anu asta si care nu crestea nici cam ca ochiu boului ,pîntre ochii boului, nici ca levantica, pîntre levantici, nici cam ca macu, pîntre maci, nici cam ca tufanelele… anfen, balaria asta crestea cam ca ea asa, da crestea pîn prea multe locuri, asa ca am fost sigura ca e balarie, ca doara stii ca de cînd cu agricultura asta biologica, de pe cimpurile de-alaturea, vîntu poarta, apoi depune,  fel si fel de seminte de fel si fel de balarii  in gradinita noastra, dupa care  soarele le clorofiliceste, ploaia le  hraneste. si ele ce mai are de facut?  ele creste.multe . 

deci am plivit-o.

– deci aia era planta, Lumi! planta aia de-ai ales-o tu in magazinu ala cu flori multe in care te-ai invirtit o zi’ntreaga si-ai ales doar o planta, de ma’ntrebai mah, asta o fi  Lumi, ca ea cind se duce la magazin vine cu de toate, pa cind azi, cind am avut si io in sfirsit chef sa ma deplasez, ia doar o planta?

–  a, aia! shuck, shuck, shuck, iar am facut-o lata!?!!? haolica,   uitasem de ea!  asa cum am uita sa-ti spui c-am mai facut azi o fapta, si-anume o spuma de ciocolata! portie dubla, badie? sau, la cit esti de amarit, nu ti-o intra nici macar una simpla pe gît?

frunza verde solzi de peste, de-abia ce mînca  badea ciucalata aia buna –   linsa-sa apoi, tacticos,  pa deste-  ca  si fu iar cu voiebuna si despre gradina nici ca mai pomeneste!

pîna cind:

– Lumiiiii, stii cumva cine a – ca sa zic asa-  dat primu ajutor africanului?

– colocatare, ce stiu io e ca  sigur nu ala caruia de j’de ani incoace gura nu-i mai tace si tot zice ca-l repara el, mestesugareste

   -eh, am uitat de el! da ia zi, mai e ciocolata de-aia, spuma?

– sigur, bade, cum sa nu?! ti-o servesc îndata , cam peste vreo ‘jde ani si-o luna