RSS

iepuraş coconaş

21 Iun

ie-pu-raaş co-co-naaş/a fu-giit pes-te i-maaş/ şi s-a duus co-lo suus/ în-tr-o tu-fă s-a as-cuuns/ dar Co-dăău cîi-ne răău l-a vă-zut din-tr-un du-dău şi ce i-o fi făcut iepuraşului e după cum vrea  fiecare să-si imagineze, io-ncepeam să plîng şi fugeam în casă de fiecare dată cînd ficioru lu nea Toader ‘ncepea să orăcăie de pe prispă cintecelu, aşa că n-am auzit niciodată continuarea, doar cum îl beştelea tanti Măria că nu-i lasă fetili’n paşi.

plîngeam şi cînd nea Petrache lua cîte-o broască ţestoasă de pe şanţ şi-mi zicea că din labe o să-i faca tanti Mina o supă, iar din carapace -o să facă el scrumieră, de parcă scrumieră-i trebuia lui cum umbla de colo-colo’n ograda c’un cornet – din ziar, burduşit de tutun uscat pe gard şi tocat de Dora cu secera- lipit de colţu buzelor , sau cu’n Carpaţi cu filtru adus de-ai mei de la oraş o data pe an, vara.

plîngeam şi cînd nea Mihai bătea potcoavele’n copitele cailor, sau cînd nea Tudorel ardea cu biciu calu de la şaretă, că altfel nici la prînz nu termina de ‘mpartit scrisorile , şi să te duci abia de la amiaza’ncolo la cîmp e ca şi cum nu te-ai dus deloc.

plîngeam cînd tanti Veta deşerta sacu cu raci abia aduşi de la Prut direct în ceaun şi-i îndesa cu melesteu’ pe-aia de’ncercau să se’ntoarcă de unde veniseră, sau cînd tanti Silvia arata, impunătoare cum era ea, cu degetu mic mielu pe care-l vrea de Paştele asta.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………… …. (adică au trecut muuuuuuuulţi ani de-atunci)…………………………………………..(cam atîţia, deci)

plingacioasa’s şi’acuma, dar pentru animale n-am mai plîns de-atuncea, de cînd ziceam. m-am schimbat în rău, e clar, da’ cu’asa începuturi… (şi’nca nu-mi amintesc io toţi vinovaţii)

e nuuu, chiar nu rîd de suferinţele lor -deşi mister president Obama poate conta pe hohotul meu la faza cu musca, la fel şi ăia de-l mustrară-, da’ de plîns nici atîta! ba visez la un stagiu într-un abator si-o măcelărie, şi mor de oftică pe ursii aia care-şi filează somonii cînd le convine, nu ca mine, cînd e discount în carfur, şi şi-atuncea mai mult la de-ăla de aqua-cultură. ptiu, cîta cruzime pe mine! da’ncerc să mă corectez.

uite, azi, paregzamplu, m-am comportat cît am putut io de frumos cu’n iepuraş coconaş. l-am uns cu alifie de Dijon, l-am pudrat cu făină aromată cu verdeţuri mediteraneene , şi , deşi el a fost neastimparat, apăi da, a zburdat ca un bezmetic, uite ce-a lăsat în urmă

DSCN5024

l-am băgat în băiţă caldă de ulei de măsline

DSCN5021

urîtel foc, nu? pîna a prins el secretu uleiului de masline

DSCN5022

i-am încropit baia şi cu nişte zeamă de legume, phii ce i-a placuuut, o oră şi ceva s-a bălăcit , abia cînd l-am avertizat că -mi bag piciorul de la mixer în baia lui a catadicsit să iasă de-acolo pentru cîteva clipe.

a şezut cuminte la cald cît am mixat şi strecurat io sosul, totuşi i l-am dres cu încă ceva muştar şi piperuri, şi la urmă cu pătrunjel abia cules din grădină, un fel de prişniţă na, dacă cumva prinsese totuşi o răceală pe parcurs?

l-am pus în pătuţul bine încălzit şi, cînd mi-a cerut jucaruiile lui preferate, batoanele de mămăligă cu marar si patrunjel -asa  cum facea mămuţa. na ca-mi vine sa plîng cînd îmi auc aminte de ea-   era cît pe ce să-l reped, dar m-am abţinut. doar am zis că -s dispusă să-mi revizuiesc atitudinea faţă de animale, nu?

DSCN5034

îl moleşise baia, cred, c-a adormit repejor, noroc c-am apucat să-i aduc perniţă umplută cu rucolă(iar rucolă? iar rucolă!) şi….şi morcovi , primii de anul asta de pe brazdă, un primeur quoi,

DSCN5027

m-am gîndit io aşa că lui o să-i facă plăcere, nu ca frăţine-sau care s-a dedat numa la brazda de salată, nu c’as vrea sa dea iama si’n aia de morcovi, da’ dacă-l prind, paté îl fac! ahum… cum ziceam, morcovi….dacă nici asta nu-i dovadă de comportament civilizat din partea mea, apăi nu ştiu ce sa mai zic

DSCN5033

asa ca tac si pun cireasa pe tort

DSCN5031

 
18 comentarii

Scris de pe Iunie 21, 2009 în 1, nici blog fara pîine

 

18 responses to “iepuraş coconaş

  1. bursucu

    Iunie 21, 2009 at 9:42 am

    ahhh… o desfatare, o desfatare…

    comme d’habitude.

    [ nu ne-ai spus ce bea epurasu. :p ]

    Apreciază

     
    • ciocolatacupiper

      Iunie 22, 2009 at 9:50 am

      „comme d’habitude.”…ma obligi, ma obliiigi:)

      (epuroiu a plonjat în butoiu cu Grimbergen, epuroaica ar fi vrut un rosé provensal dar a lasat-o balta dac’a vazut ca n-are companie, epurasii nu beau înca…se pare…oricum, nu in prezenta babacilor:D)

      Apreciază

       
      • bursucu

        Iunie 22, 2009 at 6:09 pm

        hahaha! sarmana de ea!

        …dar voiam sa intreb ce merge la iepurele tau. vin alb, rosu, rosé – sau bere?

        Apreciază

         
      • bursucu

        Iunie 22, 2009 at 6:11 pm

        si sosul… sosul cu ce l-ai prins? ai mai pus ceva in afara de grasimea in care s-a bronzat iepurele?

        sa’ncep cu ce-i mai important:(din fericire) merge vin alb sec, bere(eh, si pils, dar un trapist ar face mai bine echilibru cu dulceata carnii), vin rosu, rosé. dar nu toate odata, da?;)

        sosul se prinde cu mustarul prin care e tavalit (generos) iepurele,
        cu faina care urmeaza mustarului (tavaleala generoasa, dar se scutura surplusul in momentul in care uleiul -cit sa acopere fundul tigaii, plus 1-2 mm- a atins temperatura de coacere).
        se mai prinde cu mustarul care se adauga la final (cantitate- dupa gust, faza facultativa),
        cu inlaturarea capacului in ultimele 20 de minute de fierbere,
        cu atentie la cantitatea de zeama de legume adaugata( sa acopere carnea cam pe trei sferturi),
        cu atentie la intensitatea focului( rumenirea carnii se face pe foc mijlociu-dar uleiul trebuie sa fie bine incins-, fierberea pe foc mic)
        si cu procesarea cu mixerul(blenderul).

        phiiii, cîtai teoria, iar sosul se prinde de la sine, c’atîta stie el!:)

        Apreciază

         
      • gingav

        Iunie 22, 2009 at 7:20 pm

        aaaa, am inteles: sos de mustar cu mustar si mustar!

        Apreciază

         
  2. Vania

    Iunie 21, 2009 at 2:24 pm

    Mănânc şi plâng… Mănânc!

    Apreciază

     
  3. jock the rock

    Iunie 22, 2009 at 7:47 am

    of! cum salivez de luni dimineata! si eu care am mancat doar o omleta cu rosii de dimineata! nimic spectaculos!

    Apreciază

     
    • ciocolatacupiper

      Iunie 22, 2009 at 9:51 am

      e si cu tine’acuma! doara n-oi fi vrînd sa mînci asa ceva dis de dimineata!
      ma surprinde disconsideratiunea mata pentru ou, mama si tatal bucatariei!
      incepi sa devii mofturos, mon fils, sau fu omleta prea mica si inca ti-i foame?
      (vorba lu Marga, si nu numa) da’ io tot pup!

      Apreciază

       
      • ciocolatacupiper

        Iunie 22, 2009 at 10:04 am

        phiiii, acu vazui mailu ala de dinainte de Madrid! cloceste maman un raspuns de’ndata ce s-o putea, da?

        Apreciază

         
  4. Nea Costache

    Iunie 22, 2009 at 12:10 pm

    Uite ca mi-ai amintit cat de plangacios eram si eu! Pe la cinspe-saispe ani, mama m-a pus sa tai un gascan mare care avea uratul narav de a le sari-n cap si a ciupi cu ciocul pe toti cei ce se incumetau sa ne calce ograda. Cand i-am pus capul pe butuc si ma pregateam sa-i altoiesc o barda dupa ceafa, m-a fixat cu privirea aia de gansac, ca numai bine, mi-a pierit cheful sa-l tai, si am izbucnit in plans. Nu, gansacu’ n-a murit de batranete, ci de cutitul unui vecin, mai putin milos decat mine. Am plans si cand am vrut sa tai un iepuras, si cand tata a taiat un mielusel…dar in nici un caz, n-as plange daca m-as infrupta din coconasul bine rumenit de mai sus. O saptamana cu realizari!

    Apreciază

     
    • ciocolatacupiper

      Iunie 22, 2009 at 6:30 pm

      a, gîscanul! pai si pentru un gîscan plîngeam, adica din cauza lui, avea mama Torea unul care nu ma suporta-sau te pomeni ca ma iubea- si dintre toti copiii de pe ulita numai pe mine ma alerga .aolica ce ma mai alerga, nu scapa ocazie! si phiii, ce frica ‘mi era de el! din fericire n-am pastrat trauma si nici razbunare, imi plac gîstele ….gatite.

      u-huuu, e saptamina cu rapoartele scolare, multumesc pentru urare(încurajare:))! si pentru dumneavoastra numai bine!

      Apreciază

       
  5. Vania

    Iunie 22, 2009 at 12:49 pm

    Mănânc şi plâng… Mă şterg cu mâneca… Mănânc!

    Apreciază

     
  6. windwhisperer

    Iunie 23, 2009 at 11:34 am

    lol, iepurele cel mai gustos e cel impuscat proaspat :):)
    ce bouquin , ce hase… soldanul :):)
    bine i-ai facut !!!!, ( nu te spun la peta )
    o sa fac niste…. pui de balta…fara ” memelici” :):)
    zi cu spor !!
    xx,j

    Apreciază

     
    • ciocolatacupiper

      Iunie 27, 2009 at 9:55 am

      citeva case mai incolo de cimpurile pe care le cuprind cu ochii locuiau trei frati vinatori. doi dintre ei au schimbat locurile astea cu unul probabil mai bun, cit mai misuna al treilea pe’acilea o sa am de la el soldan proaspat…impuscat. sint o norocoasa, stiu!
      impuscat in sezon, mai peta, mai!

      Apreciază

       
  7. isabelle

    Iunie 27, 2009 at 9:36 am

    de ce nu lasi tu pe iepure sa traisca? sa se inmulteasca,sa faca ce vrea cu cine vrea si unde vrea etc etc!
    da! cirese mai merge,da auzi sa’l dea prin mustar! ce idee!!

    Apreciază

     
  8. ciocolatacupiper

    Iunie 27, 2009 at 9:48 am

    penca’s un monstru! cind mi-e foame, fac urit etc, etc.
    da, jenant de veche ideea cu mustaru’, mersi pentru cea cu ciresele: iepure cu cirese negre- ai chent ueit!

    Apreciază

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: