ferpar

azi, atita mai al anului de greata doo mii noo, la ora amiezii, înconjurat de toti cei ce-l aveau drag, lui  AEG Competence   i-a iesit duhu pe gura cuptorului ,taman in timpu coacerii unor focaccia cu verdeturi proaspete mediteraneene , si i s-au  închis  pe veci cele patru ochiuri  mai pe seara .

cu o ultima sfortare de energie si constiinciozitate , el a mai incercat sa fiarba  proaspetii facuti -in colaborare cu jonas-  tagliatelli, da’ n-a fo sa fie.

(pastele-s cam verzi nu de durere, verdele nu e culoarea lor de doliu, ci penca se gatisera cu busuioc)

arhiplini de durere si cam greu de consolat, familia, colaboratorii  si prietenii lu AEG, care taman asistasera la accidentu -soldat cu ruperea piciorului- masinii de paste fainoase,  va aduce la cunostinta ca ceremonia purtarii la groapa comunala de fier vechi a trupului neinsufletit va avea loc in stricta intimitate, sîmbata.

orice dovadade compatimire, cit de mica, poate fi virata in contu Institutului de Cercetari Gastr(it)onomice , cu mentiunea : pt proiectu „daca aragaz nu e, mincare nu e- prietenie pe veci lu AEG sau ce-o fi, numa de-ala pe inductie sa fie”.

nu se admit flori decit daca-s comestibile.

si penc’o nenorocire nu vine niciodata singura: multe au fost

putine au ramas

urmare a ultimei dorinte a lu AEG,   acest ferpar este scris cu cerneala din sos, la obtinerea ei fiind folosite aparate si tehnici responsabile pentru mediu inconjurator cu burtile lipite de spate, nu ca AEG care moare cind vrea el.

tavalugu sa-l stîrceasca-n pace!