RSS

…ca mama v-aduce voua lapte’n tîte

25 Mai

trei iezi, cucuieti,  de fapt nu e lapte, e cafea si frigarui de miel, da-s bune si astea. nu?

si sa videm di ce nu lapte, deci sa’ncep cu’nceputu:

plecaram patru din  Mpiiiu-piiiu (praivaci, iu nau), si cu masina cinci, si nu i-a trecut  , zau, nimanui pin cap sa ia bani, aparatu de fotografiat ( asa ca, poze ciucicu), telefonu ( da pe-asta oricum il uit mereu, asa ca  nu se prea pune) si, ce-i mai grav, am uitat  sa-mi iau ruju, draga!!

insignificantele omisiuni privitoare la bani, aparat  foto si telefon s-au dovedit a fi recuperabile pîn uzitarea cardului  bancar („pai po sa platesti la veceu in aeroport cu cardu?”/ „e, poti! da oi avea io ceva maruntis p’acilea”/”pai ai?”/”pai…nu. deci rabdam”), a telefonului  lu jonas ( care o sa aiba god knows cind(va) smecherie de-aia cu care sa transfere pozele pe pc) si-a  telefonului  lu jonas (in care , o ce surpriza, nu-i nici un numar care mi-ar putea fi de folos), mai ramineau buzele mele umfla…nerujate.

o adevarata tragedie, e clar! da daca un copac poa far’ de frunze-atitea luni, un orb fara lumina vreodata,  sau un copil fara parinti o viata, oi putea si io sa dau mai putine puppaturi in aeroport, sa ciugul cu mare grije dintr-o maslina, o pralina ceva, si sa sorb  delicat din vrun pocal, ca sa-mi pastrez oarecum nealterata boiala existenta –  mi-am zis trezita la realitate de hîrtoapele din autostrada .

pa dracu, mai iezilor, ba  bineinteles ca nu mi-am zis asa ceva, am pus botu si m-am tot gindit sa fac drum intors, da zic si io asa c’asa se cade . si ma si prinde. nu?

booon.

deci am ajuns fara maruntisurile alea, da’ cu bine, in aeroport. despre dinsu n-ar fi prea multe de spus, si ce-i de spus e ca’n orice aeroprot: lume multa,  self check-in pe linga care se trece ca pe linga leprosi, cozi la check-in, multa lume, copchii care zbiara, forfoteala…nu locu ideal in care sa sezi s-astepti mai mult de-o juma de ora, da daca crezu colocatarului e  „mai bine o juma de ora mai devreme decit un minut mai  tirziu”, sedem si tacem. sedem si bîrfim. sedem si citim.

timpu bate pasu pa loc cind astepti, da c-o cafea prea scumpa, in pahar de carton pe care-ti arzi imediat destele ,din airis pub, po sa-l faci sa se urneasca o tîra. mai ales dac-o bei afara, insotita de-o tigara.

apai, abia ajunsa linga cosu cu chistoacele alora de nu reusisera’naintea mea sa faca timpu sa treaca mai cu spor, dau , cu mina stinga, sa duc cafeaua la gura, cind, de linga mine, o duduie durdulie, intr-o bluza fistichie, cu sclipiciuri si de-astea, zice catre asistentu medical -dupa port, asa parea- cu un lant de aur cit ala de la vaca lu tataie: hai, draga, sa dam bagajele.

el mai trage din tigare inainte sa-i raspunda, da de raspuns , sigur ca-i raspunde.  „da mai du-te , fa, în lupa mea (nota mea- pt  dislectici: sorry, da chiar asa a zis, cum cititi voi), ca e timp destul,  ce”…. si mai departe nu stiu ce-a mai zis, ca io, cum ziceam, in plin proces de bere a cafelii fiind, in momentu’n care i ‘am auzit, am varsat cafeaua pe mine.

booon. trecem peste cite picioare mi-am bagat io’n pata care-mi orna bluza-n regiunea inimii mele, si mergem la toaleta unde-mi scot bluza, frec pata, bag bluza’n cel mai eficient aparat de uscat mînusitele pe care l-am vazut pin’acu (un dyson cam in forma de poseta deschisa exact atit cit sa -ti incapa palmele . jetul de aer e atit de puternic si bine centrat pe palme, incit in cele zece sec. de functionare iti fîlfîie pielea -cre ca si falangele, pîn’ la urma- ca stindardu’n vint. ca iesi cu miinile uscate de -acolo, ceea ce nu e cazu la alte aparate, nu mai e nevoie sa   zic. si nici ca jonas s-a spalat si uscat de cel putin cinspe ori pe miini)

acu, aparatu asta sufla el tare si bine, dar, dupa patruzeci de secunde de fîlfiiala m-a cuprins plictiseala si durerea de cap sa-l aud zbîrniind draceste-ca face o harmalaieeeeeee – , bluza mea nu era tocma bine uscata.  acolo unde-o udasem, se’ntelege, si-anume pen’ca  n-o storsesem, c’  oi umbla io nerujata toata ziua, da si sifonata?

asa c’mbrac bluza, si dupa citeva priviri incurajante aruncate’nspre mine prin oglinda, dau sa ies, da ma’ntorc sa ma uit din nou cit îi pata de mare si ce strategic e plasata .

strategicu plasament l-a remarcat si o dama care tocmai intra. vuzet iun jeon maman, zice ea oarecum compatimitor, oarecum incurajator. hehe, sint doar toanta, zic io , am varsat cafea pe mine, si plec, asigurata de ea c’asa ceva  se intimpla si la alte case, sa reintregesc rindurile celor cu care venisem la aeroport.

RESTU MAI INCOLO, C’ACU MI-E SOMN SI -am ragusit de-atita vorbaraie

 
Un comentariu

Scris de pe Mai 25, 2009 în 1, blablabla si tot asa

 

One response to “…ca mama v-aduce voua lapte’n tîte

  1. georgemotoc

    Iunie 2, 2009 at 3:45 pm

    funny funny funnyyyyyyy!

    Apreciază

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: