internationala

muzica: ai pe care o stie lumea

textu: io

juma de litru de iaurt grecesc, zece caise uscate sub soarele turcesc, un mango (cam scump, da’ din aia cît pe ce doi euro ai mei cica o buna parte se duce la cetateanu’) peruvian (care  l-a cules), 250 ml suc proaspat de portocale egiptene (bio, si simtitor mai ieftine decit alea stropite de spanioli), doua linguri de zahar de trestie din…dulap (si olandez , cum ar veni, ca de-acolo achizitionat,si tot acolosa, pe autostrada, controlat de agenta care cata droguri, si-a gasit ca folosim acelasi model de  papuci, ea cind nu-i in exercitiu functiunii, io cind sint),  patru linguri de miere frantuzeasca si 200 gr couscous fabriqué au Maroc.

asadar un couscous dulce, care a placut si vikingilor Gunilla ,  Anette,  Thomas si Ulf.  ca si  colocatarului – da’ ce nu-i place lui?-, numa lu Clara si lu jonas nu le-a placut ca n-a fost mai mult. mie mi-a placut de mine c’am mai facut si io si altceva decit ciocolata

oh, asta nu-i ciocolata, e dulceata lu’ mama!

ca si asta:

bon, ia hai bec tu za cuscousu dulce:

– sucu de portocale + zaharul se da in clocot, se toarna apoi peste couscousu pe care-l vom lasa ‘n pace, si acoperit, pret de vreo 20 min . cit sa se si racoreasca, donc.

– iaurtu se-amesteca cu mierea, caisele si mango se taie ‘n cubulete

– iaurtu’ndulcit se amesteca cu couscousu

– se adauga fructele si se amesteca mai cu grija decit adineorea

– se da MINIMUM  doua ore la frigider

– se mînca afara  sub un soare cît i-o conveni lui sa fie de arzator, ca te’adie  el  cu boare de vinturi de peste Anzi ,  Mediterana,  Nil si care-or mai fi . iar daca-i pui si  menta, e ca si cum îti sufla ghibli’n ceafa… si  pîn’se’aseaza el domol pe papilele gustative, te’nfioara pîna’n virfu destelor