casuta noastra, cuibusor de calorii

nu-i nevoie s-asteptam pîn la toamna sa numaram bobocii, cuibu pascal e cu rezultat instantaneu

bon, sa videm acu de unde ni se trage numaratu pîna’n  toamna toamnelor:

de la un blat „biscuit”, de la un litru de frisca fara zahar… mult (50g , si pudra),  de la 300 g gem de caise/ananas/lamiie/anfen: mai astringent asa (incalzit pe foc pina se „dezleaga”), de la „brésilienne”(alune prajite , macinate nu prea fin, da nici prea grosolan, amestecate, calde inca,  cu zahar candel si de trestie, în raport de 1/1) . si de la  oua , da de ele nu mai zic, ca prea  zic altii.

de la nasing spesal, deci.

(umpic) spesal e confectionarea cuibului : se decupeaza , in jumatatea de deasupra de blat , un cerc cu un diametru de vreo zece cm.  cercul obtinut se taie in fîsiute cît de fine permite fragezimea blatului.  paielor ( deci fîsiutelor) li se da drumu, ca la  spaghettti in oala, sau ca la betisoarele alea din jocu ala , in orificiul obtinut in jumatatea de blat care acu se gaseste deasupra jumatatii de dedesubt, asta jumatate de dedesubt fiind intre timp roaial unsa cu gemu si trei sferturi din frisca. se pune o lingura de frisca intr-o punguta in care am facut un orificiu mic (pt cine n-are cornet de ornament cu orificiu asa de mic) ,  prin orificiul asta spîrcîim frisca peste paiele din cuib, da numa dupa ce am imbracat cuibaru’n  restul de frisca si l-am chituit cu alunele alea, se intelege)

dupa  efortu depus pentru realizarea cuibului, se justifica maxim consumu celor nu prea multe  oua ramase in afara cuibarului(ca fu punguta de numa 150g, si doara trei fura din ciocolata pura),  si scormonitu pîn cuibar dupa o portie de  energie.  ca doara cum alfel sa(-mi)    revin  în  (di)forma?