mai mult ca sigur ca ” misérable” ca denumire a prejiturii asteia se datoreaza blatului , foarte posibil ca „misérable” ca adjectiv a fost inventat imediat dupa realizarea primului blat de felu asta.
care fel de blat contine pt o forma normala (diam. 22-24cm) zece albusuri batute indelung cu 200 g zahar pudra, apoi amestecat prin rasturnare cu 250 g migdale macinate, 250 g zahar si 50 g faina [se egzista si varianta cu unt, da cum urmeaza -conform obiceiului flamand( si poate si altuia), spre diferenta de altu care prescrie crema de migdale- sa fie umpluta cu crème beurre….alorla, pa deo beor!], dupa care se da 30 de minute la cuptorul incalzit la 175°C.
buuun , toate bune pîn’aci. adica nu chiar asa de bune, ca-i dulce’n draci blatu asta, dupa parerea si gustu meu. da asta nu-i nimic, mizeria incepe dupa ce s-a racit blatu si tre taiat : crocant fiind pe margini si la suprafata, nu-i trebe prea multe mînuieli ca sa ajunga de la forma de foaie aprox. perfecta la cea de piese de puzzel.
n-ar fi -deci- un lux suplimentar daca’ntr-un moment de-asta misérable ne-am putea trasforma intr-o caracatita (bon, în insecta sau paianjen pentru ai cu opinie separata) si am poseda asa de multe instrumente ajutatoare cit doi cofetari la un loc [o parte din ele se vede’n poza, adica : chestia aia de taiat blatu (ca cu ata sau cutit e simplu la blat rotund, da la astaaaaa…) , chestiile alea maro si bej care servesc de obicei la transferu aluatului rece in cuptor( sau al aluia fierbinte-n farfurie, ca-s din silicon )].
o fi mai simplu de mînuit daca-l faci cu unt, me pa deo beor ojurdui, am zis doara!
a, ba bine ca nu, n-am facut crème beurre, am batut la bain-marie doua galbenusuri cu zece-cinspe grame de zahar pudra, apoi le-am amestecat cu mascarpone inviorat cu o dusca de amaretto , iar la urma de tot am pus si niste frisca– nu stiu cita, asa din ochi, ca 250 g mascarpone mi s-a parut prea putin sa umplu ditai prejitura- batuta cu telu ca mixeru s-a poticnit ce s-a poticnit pîn’ a cazut mort . chel mizer, chel mizer!!
bon, mascarpone cu frisca, sau crema de unt,cam tot un drac, nu-i asa? vorba cînttecului: ce e misérable, misérable ramîne. da-i misérable-la mea si pîn la greata contrarie mi-e drag de ea.
Claudia
Octombrie 14, 2009 at 11:59 am
Sa-ti zic… sa nu-ti zic…. mascarponele are cam tot atita grasime cit are si untul (adica 80%), deci nu faci nici o afacere daca il folosesti in locul untului. Stiu ca doare adevarul, dar asta e 😀
ApreciazăApreciază
ciocolatacupiper
Octombrie 14, 2009 at 12:44 pm
daca citeai mai cu atentie, ti-ai fi dat -cu siguranta- seama ca nu din considerente nutritionale am preferat crema cu mascarpone celei de unt.
asa si cu nefolosirea untului in blat, fu doar chestie de reteta.
singurul adevar pe care-l aflu de la tine , este acela ca „adevarul doare”. o fi. tu stii mai bine
ApreciazăApreciază