antidepresiv

probat si aprobat, acu recomandat  si pen’ca sa-l prepari  dureaza chiar mai putin  decit  dusu’  la farmacie  nedusat,  nerujat, nepieptanat si  in pijama, chiar daca farmacia e la parter…anfen, la parter sau o statie de autobuz mai incolo, s-ar mai putea sa si dureze foarte, foarte mult pina ajungi sa-ti revezi bucataria, asadar acilea reteta , din pacate necompensata:

in antisensu acelor de ceas bun sau rau: 200 g alune (de padure si cashew) si nuci(pecan); 125 g fulgi de ovaz (natiur, nu zahariseli de-alea de-ale lu kellog’s); 50 g fulgi de migdale; 50 g stafide inmuiate vreme de 600  secunde,   in cazu’n care  ne’nduram sa dam si la copchii din el, în apa calduta, altfel în rom. pîn la urma tot in rom, chiar daca -l administram si copchiilor, ca s’adoarma mai repede,  sa nu mai suiere din block-fluit-u ala adus de nu mai stiu cine, asa ca nu stiu pe  cin sa blestem ; 500 g ciocolata alba (asta  in caz ca tineti neaparat sa urmati reteta originala. deci: faceti  ce zice popa, nu ce face el! el n-a avut suficienta ciocolata alba, de-aia..si nu numa, da ce mai conteaza.)  sau neagra, sau cu lapte,  in functie de gradu de  depresie (a dvs si-a rafturilor din debara)si, de ce nu,  de gust.

alunele si nucile se rumenesc vreo zece minute intr-un teflon. aceeasi operatie o suporta si fulgii de migdale, doar ca dureaza mult mai putin. odata racite, alunele si nucile se curata , pe cit posibil,  de membrana aia a lor. alunele si nucile se zdrobesc cît de cit sub lama unui cutit,  fulgii de migdale nici nu-i mai bagam in seama pîna in alineatu care vine.

de’ndata ce s-a topit ciocolata ( la bain-marie) se adauga -in ordinea pe care-o vrea muschii nostri, sau claie peste gramada-  enumeratele ingrediente, si se amesteca bine, bine, bine.

cu doua linguri se formeaza quenelles nu prea perfecte care se depun p’un platou invelit in hirtie cerata, platou’ se da la rece. de preferinta la frigider, ca sa ne fie tratamentu gata cit mai repede cu putinta.

pentru cin nu stie cum se fac quenelle-ele: sorry ca nu dau explicatii, da m-a luat iar cu depresie, tre s ama duc iar sa ma tratez. da rasturnati compozitia p’o bucata de hirtie cerata, puneti alta hirtie cerata deasupra, rulati cu rulou pîna obtineti o „foaie” de cam unu -doi cm grosime, apoi fuguta la frigider cu rezultatu.

acu, intre noi depresivii fie vorba, ce tot atitea quenelles domne?!, ce, pur si simplu niste forme diforme scurse din lingura ne-or sta in gît?

acu, tot acu, cit de depresiv ai fi,  cu masurat de ingrediente, prajit de nuci , topit de ciocolata si format de quenelles cu tot, prepararea medicamentului dureaza zece minute; alea zece minute in care stafidele se inmoaie. dupa astea zece minute de efort esti liber sa fii in continuare depresiv. pîn la administrarea primei doze de  medicament, se intelege. dac’as fi doctor, io  as recomanda  o supradoza.

bon. asta fu

sa auzim de bine! si bune!