despre imperechere

nu spun o nouatate, da ca introducere poa sa cit de cit conteze: oamenii de oarece stiinte isi baga de multa vreme nasucurile nu numa’n eprubete, ci si’n oalele din bucatarie. in amindoua, cu acelasi scop.

scopu asta a capatat mai intii forma faimoaselor E-uri e care lumea fuge ca de dracu, desi unele chiar nu  merita ocolul.

tot scopu asta si-a vazut in continuare de treaba , si-a capatat intre timp un nume care nu se mai rosteste numai pe la colturi de institute de cercetare, ci in gura mare, în ciuda interpretarii pe care unii parcticanti de  stiinta aplicata a biologiei în bucatarie sau alta incapere, cu sau fara chimie, i-ar putea- o da: FOOD PAIRING . (asta fiind blogu. site-u cu explicatiuni fiind acilisa)

mie, vizavi de productiva colaborare a biologilor, bucatarilor si chimistilor, mi s-a stirnit nevoia unui  imn , previzibil intitulat hora bbc-ului:

hai sa dam mina cu mina

cei cu oala de  smintina,

cei cu soc si papadie,

cei din clasa de chimie ,

sa’nvirtim hora fratiei

pe podeaua bucatariei!

în varianta lui mái revolutionara:

hai sa dam mina cu mina!

ce-i cu oala cu smintina?

cum e’n cartea de chimie

formula de papadie?

mai destepte, mai vecine,

vin’ sa cercetezi cu mine!

la razboi, inapoi!

la placinte, inainte!

sa ne tina lumea minte!

sa aducem bucurie

in orice bucatarie!

poza cu rateu meu de Craciun, ca sa’nchei imnu cum se cuvine:

anfen, semirateu, ca ce-i cu ciocolata nu poa si n-are cum sa fie rateu.

mai multe despre food pairing  in numaru care vine